„Tu ai iubi un om ca tine?” ― Oglinda sufletului tău

Titlu: Tu ai iubi un om ca tine?

Autor: Cristi Grosaru

Editura: Stylished

An apariție: 2018

Nr. de pagini: 112

Disponibilă: aici

Rating: ★★★★

Această carte mi-a alergat neuronii și m-a făcut să transpir mai ceva ca la un maraton, bineînțeles, mintal.

A fost cartea pe care aș mai citi-o încă o dată, și nu pentru că nu am înțeles-o, ci pentru că mi-a antrenat mintea, iar asta îmi doresc eu cel mai mult de la o carte. Să fiu pur și simplu purtată prin labirinturi necunoscute ale gândirii și să-mi ofer răspunsuri, apoi răspunsurile să se transforme în întrebări și viceversa.

Tu ai iubi un om ca tine? de Cristi Grosaru este cartea pe care v-o recomand cu mult drag oricui, iar dacă aveți dubii în ceea ce privește calitatea romanului, ei bine, vă pot promite că își merită toți banii.

Toți suntem construiți din Yin și Yang, din incertitudini și încredere, din iubire și ură. Iar mulți dintre noi ne confruntăm deseori cu acea parte din interiorul nostru care nu e de acord cu noi.

Suntem frământați de diferite probleme și încercăm să le găsim rezolvare, dar oricât am încerca, nu reușim. Speranța se stinge facil și nu ne rămâne decât să închidem ochii și să visăm că totul e perfect în jurul nostru.

Acest roman este unul motivațional, unul foarte bun aș putea spune, care prezintă probleme ale societății noastre actuale. Practic, ne oferă pe tavă răspunsuri, însă trebuie să fim motivați să le găsim.
Când omul are probleme la cine apelează prima dată? Cine îi poate rezolva misterul minții sale dacă nu chiar el?

Protagonistul e cuprins de incertitudini și oricât încearcă să iasă din acea buclă, nu poate. Drumul său e anevoios, iar pentru a ieși învingător are nevoie să se înțeleagă pe el mai presus de orice altă persoană din viața sa.

Viitorul reprezintă speranță, iar orice etapă pe care actantul o escaladează, îl surprinde în cele mai ciudate ipostaze. Dacă nu lucrăm noi la propriile vise, atunci cine o va face în locul nostru?

La prima vedere pare o lectură ușoară, ceea ce și este în esență, însă când veți începe să o citiți, o să observați pe lângă stilul lejer încărcat cu fraze melodioase, și câteva idei schițate de autor care parcă te provoacă la meditație intensă.

Am învățat magia cuvintelor, am învățat tăcerea frazelor și secretele ei. Am învățat că gândirea noastră diferă de la o persoană la alta, dar e atât de asemănătoare în unele circumstanțe.

E un roman mic, dar amplu. Un roman pe care îl recomand într-o seară de vară, acompaniați de astrul selenar, dar și de persoana pe care o iubiți. Sunt sigură că vă veți regăsi în carte, că o să vă uitați în oglinda sufletului vostru și vă veți putea vedea în trecut, prezent și viitor.