TFU INSTAGRAM

27 iun. 2017

RC #1: „O mare de lacrimi”, de Ruta Sepetys – Discuție



Titlu: O mare de lacrimi
Autoare: Ruta Sepetys
Editura: Epica
Nr. de pagini: 352
Disponibilăaici.


Ne aflam la finalul celui de al Doilea Razboi Mondial, in Prusia Rasariteana, unde mii de refugiati cauta cu disperare o cale de scapare din calea mortii. Printre acestia se afla si Joana, Emilia si Florian, ale caror vieti se intersecteaza pe drumul catre nava care le promitea salvarea, Wilhelm Gustloff. Fiecare are secrete „incomode”, ca toti cei care traiesc vremuri de razboi, de fuga si de lipsuri. Uniti prin forta imprejurarilor, povestilor lor converg, iar paleta narativa se imbogateste in consecinta, deopotriva cu emotiile cititorilor care afla despre minciuni si revelatii, despre tradare si generozitate, despre violenta si autoamagire. Cu fiecare minut care-i apropie de tarmul izbavitor, isi inving neincrederea si isi consolideaza speranta. 
Dar, tocmai cand credeau ca au reusit, intervine inevitabilul had al sortii. Nationalitatea, cultura, educatia, statutul social nu mai conteaza atunci cand zece mii de suflete – adulti si copii – se vad nevoite sa lupte pentru supravietuire. Asa cum a facut-o si in romanul Printre tonuri cenusii, Ruta Sepetys reconstituie fictional un fapt istoric socant, adesea trecut sub tacere, o tragedie a unor victime dintr-un razboi sinistru, in memoria carora scrie, cu sensibilitate si reverenta, un omagiu literar, dovedind ca, pana la urma, omenia si iubirea pot triumfa chiar si in cele mai intunecate si cumplite momente ale istoriei. 

ATENȚIE! SE OFERĂ SPOILERE!


Oana Andrada PeaguActiunea se petrece la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, in Prusia Rasariteana. Vietiile a doi tineri si o adolescenta se intersecteaza atunci cand fiecare are ca scop intalnirea famililor pierdute si mentinerea la adapost, ferindu-se de pericolul rus. Florian, Joana si Emilia sunt cele trei personaje principale macinate de secretele si tradarile pe care trebuie sa le poarte incontinuare, acestea devenind insuportable. Inevitabilul isi face simtita prezenta, iar secretele, tradarile, minciunile si greselile ies la iveala. 

Alina BencheAcțiunea se petrece în timpul celui de-al doilea război mondial, unde în mare parte din oameni fug din calea războiului. Patru personaje se întâlnesc și și fiecare are câte un secret bine ascuns. 

Catrinel GhineaActiunea se petrece la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, fiind puternic marcata de cursul istoric existential, si anume lupta acerba pentru extinderea teritoriului al natiunilor dominante din acea perioada apusa, Germania nazista si Rusia comunista. Se impleteste, astfel, povestea unor personaje simbolice, Joana, Florian si Emilia, al caror destin se intersecteaza intr-un mod dureros, dar totodata necesar, pentru a reusi sa depaseasca sobrietatea razboiului, pentru a-si vindeca sufletele distruse de atrocitatile savarsite pentru conservarea unei superioritati rasiale, dar cel mai important, pentru implinirea unui destin care va dainui vesnic in amintirea celor care au supravietuit unei perioade sumbre in care secretele plutesc abia perceptabil, dar ameninta sa spulbere orice iluzie a sigurantei.



Oana Andrada Peagu: Personajul meu preferat a variat intre Joana, tanara lituaniana curajoasa si Florian prusacul misterios si tacut. Pana la urama Joana este preferata mea, deoarece nu a ezitat pe tot parcursul cartii sa se gandeasca la ranitii si persoanele lasate si urma. Curajul de care da dovada este molipsitor, iar faptul ca a riscat aproape totul pentru a o salva pe Emilia( care era poloneza) si-a pus amprenta in alegerea mea.

Alina Benche: Joana este personajul meu preferat deoarece este o fire care se implica în tratarea bolnavilor. 

Catrinel Ghinea: Daca ar fi sa aleg personajul principal preferat doar pe baza actiunilor pe care le-a savarsit, as alege-o fara indoiala pe Joana, deoarece, dupa parerea mea, reprezinta cel mai complex protagonist din acest roman, fiind puternic individualizata prin inteligenta, spiritul de conducere si compasiunea pe care le poseda. Insa daca ar fi sa aleg personajul care se evidentiaza cel mai bine in raport cu tema abordata in roman si care reprezinta implicit o intruchipare a tot ce presupune duritatea razboiului prin suferinta, curaj si speranta, o aleg pe Emilia, deoarece aceasta adolescenta a suferit cea mai puternica schimbare, din punct de vedere emotional( nu vreau sa dau spoilere), schimbare cauzata, intr-un mod crud, dar realist, de efectele directe asupra sa ale razboiului.


Oana Andrada Peagu: La inceput cartea nu era mare lucru, dar cu cat sapi mai adanc cu atat descoperi secretele personajelor, locurilor in care au copilarit si eferctiv nu te poti despartii de actiune. Emotia este cel mai bun sentiment pentru a descrie lectura. Totul e captivant, iar spre sfarsit iti dai seama ca moartea vine iar.

Alina Benche:  Sentimentul pe care l-am avut a fost unul de tristețe deoarece viața războiului este una foarte grea indiferent de timpul pe care îl trăim. 

Catrinel Ghinea: Este foarte greu sa iti exprimi sentimentele despre "O mare de lacrimi", deoarece acest roman apartine fictiunii istorice, fiind inspirat, de fapt, din viata reala. O astfel de lectura te trezeste din universul lipsit de pericole, protejat, in care traiesti si te face sa te gandesti la natura umana, daca originea sa este nemiloasa sau daca aceasta violenta este rezultatul societatii in care ne dezvoltam. Titlul este oricum sugestiv si m-a facut sa constientizez inainte sa citesc cartea, ca voi experimenta sentimente contrarii: tristete, bucurie, speranta, agonie, uimire, o senzatie pe care nu multe carti YA reusesc sa o insufle cititorilor.


Oana Andrada Peagu: Finalul? Cand totul iese la iveala masacrul este deja dezlantuit si lasa un gust amar lasandu-te cu intrebari peste intrebari( Eu ce as fi facut in locul lui X?). Cred ca finalul este cea mai buna parte din cartea asta, care a ajuns una din preferatele mele. 

Alina Benche: Sunt foarte uimită față de personajele care au supraviețuit din accidentul de pe acel vas. 

Catrinel GhineaEi bine, dupa parerea mea, in acest roman, finalul poate fi impartit in doua categorii: finalul propriu-zis al calatoriei maritime si finalul personajelor. Despre finalul propriu-zis nu mai e loc pentru niciun comentariu: scene apocaliptice, groaza calatorilor si moartea care asteapta sa devoreze sufletele celor inghititi de apele inghetate ale marii. O descriere de o intenstitate remarcabila cu imagini dinamice ametitoare. Finalul care priveste personajele, este cel care m-a dezamagit putin. A fost grabit, lipsit de aceeasi descriere pragmatica si mi s-a parut ca nu s-a corelat pe deplin cu restul actiunii detaliate din roman. Mi-as fi dorit sa aflu putin mai mult despre povestea fiice Emiliei si despre procesul de vindecare prin care au trecut Forian si Joana pentru a depasi experienta celui mai mare carnagiu din istoria maritima.



Oana Andrada Peagu: Cuvintele sunt deprisos pentru a descrie in totalitate O mare de lacrimi, dar asta chiar este o mare de lacrimi. Unele pasaje sunt deosebit de amuzante, in special naivitatea lui Alfred. Povestea de drgoste care se infiripa intre Joana si Florian este cireasa de pe tort si exact cee ce lipsea actiunii. Capitolele sunt scurte, deci poti trece prin ele rapid, chiar daca se focalizeaza pe razboiul dintnte Rusia si Germania. Cartea este sfasietoare si minunata si nu mai am cuvinte sa o descriu. Chiar merita citita si merita 5  din 5. Iar unul din citatele mele favorite este: MOARTEA ARE MII DE PORTI DE OFERIT VIETII, VOI GASI UNA. 

Alina Benche: Este o adevărată poveste de viață, deoarece, viața în acel timp de război a fost foarte grea .

Catrinel Ghinea: Cartea este o lectura esentiala pentru adolescenti, dupa parerea mea, devenind una dintre preferatele mele. De ce? Pentru ca desi am terminat-o acum ceva timp, inca ma mai gandesc la actiunea sa, in special la Emilia care a suferit o drama cutremuratoare si la faptul ca ce s-a intamplat cu ea, mi s-ar fi putut intampla si mie in perioada respectiva. Este o carte care aduce o viziune noua asupra Germaniei naziste, aspura rasismului si asupra armatei comuniste conduse de Stalin. Poetul Pantofilor este citatul meu preferat. Fiecare cuvant, fiecare propozitie rostita de acest personaj are o incarcatura metaforica, o sensiblitate aparte, o profunzime care, in raport cu limbajul obiectiv, rece al razboiului, se stransforma intr-o taina a neintelesului: "Frumos este faptul ca ea a invins razboiul asta\ Viata a scuipat-o pe moarte drept in ochi". Recomand aceasta carte din tot sufletul 5\5



 CITATE PREFERATE: 





Mulțumesc tuturor celor care s-au implicat în acest proiect frumos! 
Ați făcut o treabă bună!

2 comentarii:

  1. O carte la fel de cutremuratoare ca si "Printre tonuri cenusii" si "Băiatul in pijamale dungate". Discutia a fost interesanta, mi-ar plăcea sa mai faci discuti dintr-acestea si la alte serii de carti. Mi a plăcut foarte mult ca majoritatea cartilor (in afara de TFIOS) puneau foarte mult accent pe ce s a întâmplat cand Germania Nazista a luat "conducerea" vietilor unor oameni nevinovati, ca am descoperit povesti (chiar si ele imaginte) ale unor persoane din timpul holocaustului, mentalitatea lor si cum au reusit sa facă fata acelei orori. Felicitari

    RăspundețiȘtergere
  2. O carte superbă în care am descoperit de ce sunt oamenii capabili să facă, la ce sunt dispuși să renunțe pentru a supraviețui și nu în ultimul rând să apreciez ceea ce am.

    RăspundețiȘtergere