TFU INSTAGRAM

22 iun. 2018

„Cele 3 Pergamente” (Codex Aureus #2) de Silviu Radu — Recenzie

21:45 0 Comments



Titlu: Codex Aureus - Cele 3 Pergamente
Autor: Silviu Radu
Editura: Proilavia
Nr. de pagini: 235
Disponibilă: aici
Rating: ★★★★


Sunt destul de recunoscătoare pentru faptul că autorul nu ne dezamăgeşte, reuşind să scrie şi să publice acest splendid volum. Elementele fictive sunt bine amestecate cu cele ale realității într-o controversată operă plină de acțiune, mister, suspans şi enigme.

Adevărul şi minciuna nu pot fi uşor separate, iar cititorul este cel care decide ce să creadă, la baza acestei opere zăcând conflicte complexe, însă ingenios narate de către autor.

Înainte de a continua, trebuie să mărturisesc faptul că sunt mult mai mulțumită de coperta şi structurarea acestui volum, întrucât primul era mai fragil şi trebuie ținut şi mânuit cu o mai mare grijă, pentru a nu dezintegra cartea.

Am fost sincer entuziasmată când am primit acest volum, şi totul, de la copertă, formatul cărții, aspect, până la CD şi istoria din spatele poveştii, pare îmbunătățit şi inteligent configurat, pentru a crea o experiență plăcută pentru cititor.

Cartea dă dovadă de o simplitate aparte, reuşind în același timp nu doar să captiveze cititorii de toate categoriile ce sunt pasionați de o poveste bună, ci şi să iasă în evidență prin unicitate, care în comparație cu alte volume asemănătoare, se distanțează de majoritatea clişeelor.

Acțiunea începe cu adevărat cu multe secole în urmă, dezvăluind un conflict istoric purtat de mai multe generații. Am fost extrem de surprinsă de anumite referințe infiltrate în volumul al doilea din Codex Aureus, autorul abordând o schemă şi un număr de oameni cu o importanță şi de o contribuție istorică uriaşă, cum ar fi Hitler, dar reuşind în același timp să continuie povestea anumitor personaje integrate din primul volum.

Sincer, nu mă aşteptam ca asemenea figuri ale istoriei universale să fie implicate în povestea acestor documente. Acest lucru m-a făcut iarăși să chestionez unde începe şi unde se termină granița dintre realitate şi ficțiune.

Continuând intriga primei cărți, Codex Aureus - Cele 3 Pergamente porneşte de această dată din rădăcina adevărată a acestui conflict de interese.

Dacă în primul volum aveam parte de situația din prezent a celebrului Codex Aureus, în al doilea volum nu se prezintă cum s-a ajuns la eventualele evenimente din actualitate, ci este o poveste ce aparent implică mai multe națiuni şi persoane, fiecare având propriile motive pentru a pune mâna pe manuscris.


În final, recomand volumul doi din seria Codex Aureus, Cele 3 Pergamente, cititorilor ce savurează cărți scrise în stilul lui Dan Brown, şi vă asigur, această serie nu vă va da răgaz până ce nu veți citi şi ultima pagină. Iar pentru fanii primului volum, am o veste minunată: acesta va fi ecranizat în curând!

Deci nu uitati să mai aruncați câte un ochi pe pagina noastră de Facebook pentru noutăți.

Achiziționează Codex Aureus de Silviu Radu de aici.
                                                                                                                   

„Căutând fericirea” de Teresa Wojcik — Recenzie

21:32 0 Comments
   
   


    Titlu: Căutând fericirea
   Autoare: Teresa Wojcik
   Editura: Self Publishing
   Nr. de pagini: 460
   Rating: ★★★


Căutând fericirea este o carte care are un magnet pentru cititori. Nu te poți despărți de ea până nu o termini. Și nici după aceea. Nu glumesc!

Protagoniștii sunt delicios de încăpățânați și orice pas pe care îl fac pentru o posibilă relație, se sfârșește mereu cu un pas înapoi și cu o dorința arzătoare în ei. Mi-a plăcut atât de mult, încât aş mai citit-o încă o dată, asta dacă nu aș avea atâtea cărți necitite în bibliotecă.

Eram plini de zăpadă și îmi era frig. Hades nu avea nimic. Dar eu știu ce am văzut, iar el nu mai e așa acum.

Mulți dintre voi știți de această serie a Teresei și probabil că așteptați cu nerăbdare să o cumpărați, iar alții abia așteaptă ca autoarea să anunțe publicarea ultimului volum din serie și reeditarea celorlalte două. Ei bine, vă înțeleg. Şi eu îmi doresc acest lucru. Dar sunt sigură că în curând vom avea parte de întreaga trilogie.

Teresa Wojcik este o autoare româncă, cu un pseudonim distinct și misterios la fel ca și personajele creionate. A ales să aducă în prim-plan o iubire între două persoane total opuse, ceea ce nu este neapărat ceva nou, dar prin stilul ei reușește să impresioneze.

Hades și Aimèe 
El e nemilos și încearcă să se controleze în preajma ei. 
 Ea e fata care se preschimbă ușor. Acum este timidă, iar în secunda următoare devine atât de încăpățânată, încât îl bulversează pe protagonistul nostru.

Un zeu al Infernului și un nume ce se apropie periculos de iubirea eternă, construiesc un roman frumos și stilat pe care vi-l recomand cu mare drag.

Lui nu îi pasă. Nu-i va păsa vreodată...

Aimèe încă de mică a fost controlată de părinții care își doresc o fată perfectă. Îi oferă libertate fiicei lor și îi susțin talentul, doar pentru a o manevra când aceasta va merge la facultatea pe care au ales-o pentru dânsa. Dar planurile se destramă atunci când Aimèe își exprimă punctul de vedere.

Cu o relație perfectă, sau putem să-l numim un fel de refugiu pentru ea, aplică împreună cu prietena sa, Carolina, la o altă facultate prin programul Erasmus, iar aici îl întâlnește pe misteriosul Hades. Bărbatul care o schimbă și care o face să simtă lucruri pe nu le-a simțit până acum. E posibil așa ceva când ea e într-o altă relație?

Deși mi-a plăcut extrem de mult cartea, nu am putut, însă, să trec peste ceva. Subiectul clișeic se simte încă de la început. Seamănă izbitor cu seriile After și Fericirea mea ești tu și asta nu înseamnă neapărat un lucru rău. Doar că mereu îmi imaginam în locul protagoniștilor aleși de Teresa, personajele celorlalte serii. Secvența cu lupta lui Hades pentru Aimèe mi-a adus aminte de Fericirea mea ești tu, iar prima întâlnire dintre cei doi seamă cu cea din After - atitudinea lui degajată și neimplicată, sentimentul de gelozie pe care îl simte atunci când ea vorbește cu un alt băiat, etc.

- Cred că iubițelul tău poate aștepta încă cinci minute. Doar nu a bătut atâta drum degeaba.

Hades e misterios, e genul de mascul alfa ce își arătă doar o singură latură: cea de băiat dur și dominator. Dar când în viața lui apare Aimèe, care îi dărâmă zidul pe care l-a construit cu atâta trudă, lucrurile se schimbă și încep să se complice.

Apar personaje care le strică frumusețea lucrurilor mărunte pe care aceștia le fac și. implicit, le simt. Totul nu e roz, așa cum la un moment dat Hades i-a reproșat ei. Vor trebui să lupte pentru fericirea lor. Credeți că vor putea?

Uneori ar trebui să mă lași să te ajut, lasă-ți orgoliul deoparte.

Recomand Căutând fericirea celor cărora le place genul romance. Este un roman bine scris și chiar dacă are un subiect abordat de prea multe ori, eu zic să îi dați o șansă și vă promit că nu veți regreta. Cum spuneam, Hades și Aimèe sunt delicioși, atât împreună, cât și separat.

                                                                                                                             



„Încă aud muzica noastră în gând” — O familie (ne)fericită

20:52 0 Comments
   AutoareAgnes Martin-Lugand
   Editura: Trei
   ColecțieFiction Connection
   Nr. de pagini: 350
   Disponibilă: aici
   Rating: ★★★

O meditatie profunda asupra visurilor si ambitiilor fiecaruia dintre noi. Yanis si Véra au tot ce le trebuie ca sa fie fericiti: se iubesc ca in prima zi si au trei copii superbi. Singurul lucru ingrijorator este colaborarea tot mai problematica a lui Yanis cu Luc, partenerul lui de la firma de arhitectura si fratele Vérei. Ruptura dintre ei se produce in momentul in care Luc refuza o schimbare majora pe care Yanis o asteapta de mult. Sustinut de sotia sa si ajutat financiar de Tristan, un client aparut pe neasteptate si care il admira neconditionat, Yanis porneste pana la urma propria afacere. 

Dar viata care parea un vis incepe sa capete o latura intunecata. Va putea Yanis sa scape de vartejul infernal care ameninta sa-l inghita, fara sa o implice si pe Véra? Va rezista relatia lor presiunii celor din jur?

Încă aud muzica noastră în gând este un roman ce ne prezintă etapele și eșecurile din viața de zi cu zi a unui om ce-şi dorește să progreseze în domeniul său, dar și în familie. Un titlu de roman metaforic cu o prospețime de liniște și o adiere de iubire a celor doi protagoniști, care în ciuda întâmplărilor au luptat pentru ceea ce au avut: iubire, fericire și bani.

Nu pot spune că mi-a plăcut foarte mult acest roman, deoarece tinde să devină plictisitor uneori și nu am resimțit niciun gram de emoție pe tot parcursul acestuia. Totul se pierde undeva în lanțul descrierilor evenimentelor, hrănirea celor mici, cinele și dialogul, care și acestea sunt banale. Pe mine una nu m-a atras decât ideea romanului: Luptă pentru ceea ce îți dorești indiferent de obstacole!

Aveam pretenții mai mari de la această carte și îmi doream să simt furnicături așa cum am simțit citind un alt roman de-al scriitoarei Agnes Martin-Lugand, și anume Oamenii fericiți citesc și beau cafea, lucru care nu s-a întâmplat, din păcate. Am regăsit sentimentul patern, tatăl reușind să găsească, în ciuda serviciului solicitant, și puțin timp pentru copilașii săi. Un lucru pe care eu nu l-am mai observat în ziua de astăzi. Toți părinții înlocuiesc timpul de joacă al copiilor cu un telefon sau o tabletă... Dar la Yanis nu găsim așa ceva.

Cinci ani de frustrări se vor duce ca fumul.

Yanis este tatăl a trei copii minunați, care își petrec uneori timpul cu el la firmă. Asociat cu Luc, fratele Verei, acesta încercă să atragă câți mai mulți clienți în afacerea lor. Un client fericit înseamnă un contract semnat, dar asta până când între cei doi asociați se iscă o ceartă și totul se năruie.

Véra, în schimb, este o femeie frumoasă și o mămică minunată, care lucrează de 15 ani într-o firmă de voiaj. Aceasta își aduce aminte cum l-a cunoscut pe Yanis, iar faptul că era fascinată de ochii lui și de tot ce însemna el în totalitate, a făcut-o să-i ofere o șansă băiatului îmbrăcat în salopetă, care era cel mai bun prieten al fratelui său, Luc.

În ziua în care s-au cunoscut, vremea a trecut ca un vânt de toamnă, rece și plăcut. Dar tot în aceeași zi, au auzit pentru prima dată muzica lor în gând. Simfonia tuturor sentimentelor...

 - Véra... Aud muzica noastră în gând.
 - Și eu...

Este o carte simplă ce ne oferă imagina unei familii care trece prin greutățile vieții. Începând cu pași mărunți, dar siguri, Yanis și Véra își construiesc propriul cămin alături de cei trei copii ai săi.
Romanul oscilează între prezent și trecut, mijloc prin care ne sunt aduse la cunoștință amintirile celor doi îndrăgostiți, cum aceștia au trecut prin diferite greutăți și uși închise ca să aibă ce au acum.

Pe parcursul romanului, familia perfectă începe să se destrame puțin câte puțin, iar nopțile pierdute de Yanis în scopul serviciului o fac pe Véra să fie reticentă în ceea ce privește noul "sponsor", Tristan.
Atitudinea lui Yanis se schimbă față de familia sa, iar asta duce la decăderea proprie.

Acest roman conține un adevăr crunt: uneori, familiile care odată au fost frumoase și demne de urmat, s-au dovedit a fi doar simple aparențe, care ascundeau minciuni și nefericire.

Ce ascunde Tristan și ce intenții are cu familia Vérei? 
Se vor reîmpăca cei doi protagoniști sau o vor lua pe drumuri separate? 

Dacă doriți să citiți ceva relaxant, vă recomand acest roman cu tentă educativă, care prezintă o altfel de imagine asupra familiei, sacrificiilor și luptei de a supraviețui.


Achiziționează Încă aud muzica noastră în gând de Agnes Martin-Lugand de aici cu transport gratuit.

                                                                                                                                  


„Pe vecie și încă o zi” de Monica Mihai — Recenzie

14:44 0 Comments

Pe vecie și încă o zi a fost o lectură răcoritoare într-o zi toridă de vară. E un roman care te duce pe culmile iubirii, apoi când te întâlnești cu ea, te izbește pur și simplu de norii furtunii dezamăgirilor și ajungi direct în abis.

Nu pot spune decât că mi-a frânt inima și, deși am fost la început foarte răbdătoare să descopăr povestea construită de Monica, atunci cand am ajuns la final, am fost pur şi simplu izbită de realitatea cruntă. Am fost izbită de adevărul grăit prin cuvinte. Cuvinte care m-au fermecat pe tot parcursul lecturii.

Dacă vă plac poveștile de iubire și sunteți în căutarea unei cărți care să vă transmită ceva, ei bine, astăzi vă pot oferi o recomandare de acest gen. Pe vecie și încă o zi este romanul care m-a impresionat și mi s-a strecurat în suflet, și sunt sigură că vă vor plăcea atât povestea și stilul autoarei, cât și personajele creionate.

Știți adolescentul acela tocilar care se îndrăgostește de fata bogată, aceasta fiind dorită de toți băieții?
Ei bine, aici o avem pe regina liceului, dar și pe Jace, băiatul care suferă în tăcere după "păpușa fără suflet". Fiind un bun matematician, acesta speră că Renee îl va băga în seama, lucru care nu se întâmplă.

Visele lui se transformă în coșmari atunci când aceasta îl refuză vehement în fața iubitului său. Jace este un băiat sensibil, dar când lângă el apare o străină ce-l face să înțeleagă că dragostea vine cu sacrificii, iubirea lui pentru Renee devine o adevărată provocare pe care s-ar putea să o piardă.

Anii trec și odată cu ei, Jace se transformă dintr-un tocilar într-un adevărat bărbat cu un statut social diferit față de cel din copilărie. Însă nu are ceva la care a visat încă de pe atunci, nu are parte de dragostea adevărată pe care o caută. După un divorț din care a ieșit cam șifonat la buzunar, acesta se reîntoarce în orașul natal, unde o reîntâlnește pe Renee, dar și pe Brooklyn, fata care îi schimbă percepțiile.

Acum zarurile sunt aruncate între cei doi. Mai rămâne de văzut cine va câștiga și cine va fi cel care va oferi câștigătorului bine-meritatul premiu.

Pe vecie și încă o zi este o carte simplă, dar care schimbă ceva în inima cititorului. Ne învață să apreciem oamenii indiferent de statutul său social, dar și faptul că oamenii pot să-şi modifice statul prin muncă. Pot iubi și pot fi fericiți alături de persoanele iubite și, cel mai important, oamenii pot schimba viața cuiva. Povestea pe care a scris-o Monica merită descoperită pentru doza de emoții pe care a reușit să o aștearnă pe foi.

  

Puteți achiziționa cartea Pe vecie și încă o zi de pe site-ul autoarei, dând un click aici.
                                                                                                                             

„Dulce Infern” – Iubirea, dincolo de partea ei frumoasă

14:29 0 Comments


Dulce Infern este o capcană mortală pentru sufletul unui muritor oarecare, care este îmbătat de setea de cunoaștere şi de mirosul cărților, care ascund printre rânduri secrete camuflate în adevăr.
E un roman bazat pe evenimente reale, iar pe mine una m-a captivat până la ultima pagină.

În Dulce Infern treci printr-un vârtej de inițiere al sentimentelor. Prima pagina te aruncă în refugiul pe care îl căutai dintotdeauna, însă pentru cât timp? Când ajungi la următoarea pagină, totul se schimbă. Din acea formă a iubirii rămâne doar cenușa, care odată îl ținea în viață pe Oscar.

Dragostea e frumoasă atunci când îi cunoaștem doar o parte, dar ce se întâmplă când o întoarcem? Când o răsturnăm și ajungem să ne dăm seama că suntem singuri în oglinda iubirii? Ce se întâmplă când nu este vorba de acel NOI, ci doar de acel TU, lipsit de pofta de viață şi de dragostea ei?
Vladimir ne poartă printr-un labirint al iubirii, al cunoașterii și al suferinței. Ne prezintă o poveste sfâșietoare care înmoaie până și cel mai aprig și înghețat suflet.

– Ești frumoasă, gândi iarăși. Cum să-ți spun că visez să te îmbrățișez şi să inspir aroma părului tău mătăsos?


Oscar a rămas pentru mine un personaj ideal, fiind poate cel mai bun din toate cărțile citite de mine. E sensibil, emotiv și tandru, suferă pentru greșeala altora și are un suflet atât de bun, încât se învinovățeşte pentru faptele persoanei iubite.

Acesta trece prin cea mai grea despărțire, iar faptul că nu știe de ce iubita lui l-a părăsit, îl face să fie vulnerabil în fața tuturor, îi caută scuze pentru comportamentul deviat și oricât ar încerca să o uite, toate locurile și toți prietenii îi aduc aminte de ceea ce a avut. Teama îl ține în loc, iar curajul piere atunci când încearcă să se desprindă de tot ce a reprezentat ea în viața lui. Dar până când să lupți pentru o persoană care nu te mai dorește?

Amintirile erau prea dulci ca Oscar să le respingă atât de repede. Uitându-se la acea măsuță, amintirea lui a pictat un tablou interesant...

Kim și Oscar au fost cuplul perfect din punctul meu de vedere. Îndrăgostiți unul de celălalt, cei doi au încercat să-şi construiască ceea ce mulți numesc "acasă", dar ei o numesc fericire. Oscar e cel mai romantic bărbat pe care l-am întâlnit într-un univers ficțional, iar toate gesturile lui m-au cucerit și m-au făcut să empatizez cu el.

Dar totul se schimbă brusc când Kim pleacă la facultate. Oare pot ei avea o relație la distanță? Mulți zic că nu... Dar de ce?

Fiecare propoziție din roman reprezintă un gând obscur, melancolic sau chiar plin de iubire. Mi s-a părut un tip de carte motivațională, romantică și în același timp psihologică. O carte care are puterea de a vindeca suflete.

Oscar cade într-o depresie adâncă din care nu mai reușește să vadă ușa spre viitorul ce-l așteaptă. Viața nu se termină odată sfârșitul unei relații, dar Oscar mai are speranța că ea va reveni la el, iar asta îl ajută să fie puternic.

TU ai plecat, EU am rămas exact acolo unde m-ai lăsat.

Mi-a plăcut ideea și coperta acestui roman, dar cel mai mult mi-a plăcut textul, care este ușor liric, și aici mă refer la faptul că îți atinge inima precum o poezie romantică. Romanul se citește ușor și rămâne imprimat într-un colțișor al minții tale, departe de problemele cotidiene, fiind melodios și emoționant.

Greu ne supunem schimbărilor, când fiecare celulă a organismului respiră cu amintiri... Când fiecare particulă este impregnată cu atașament... Când inima, dintr-o oază frumoasă, s-a transformat într-un infern aprins... Când creierul acceptă realitatea ca pe un coșmar... uite asta este, apocalipsa internă.


Oare Oscar va fi suficient de puternic încât să se îndrume spre un nou început departe de trecut sau va rămâne sub ghearele depresiei?


Vă recomand Dulce Infern scris de Vladimir Mânăscurtă prin care veți înțelege etapele dragostei și misterele ei care se ascund în ceea ce vedem noi de zi cu zi.


Puteți achiziționa cartea Dulce Infern de la Vladimir printr-un mesaj privat pe pagina lui de Facebook. 


                                                                                                                             


„Decolorat” ― O furtună a non-culorilor

13:54 0 Comments

Decolorat este cartea care zugrăvește tot conținutul în mister, de la prima pagină a acesteia şi până la ultima. Îți oprește timpul și te lasă pierdut în emoțiile personajelor, care se îneacă în propriile încercări de a supraviețui furtunii non-culorilor. Furtună din care nu mai au nicio șansă de a se salva.

Se contopesc fără să-şi dorească acest lucru, iar rezultatul e unul gri și monoton ca rațiunea lor, ce le murdărește nu doar mâinile, ci și sufletul care plânge după normalitate și dor.

Decolorat este un roman distinct ce are un subiect neobișnuit și în totalitate nou pentru mine, dar asta nu m-a împiedicat să îl citesc. Eugene și Theodore sunt doi băieți parcă blestemați și supuși în fiecare zi unor noi provocări pe care încearcă să le treacă cu bine, însă oamenii din jur îi împiedică. Oare societatea ar accepta relația dintre un pastor și un pictor de același sex? Oare familiile lor i-ar alunga? De ce ne este frică să acceptăm astfel de persoane în viețile noastre?

Nu mă pot certa în același timp cu cei doi oameni care îmi sunt cei mai buni prieteni. ~Oscar Wilde

Theodore Kisely încă de mic a fost mereu mica marionetă a părinților săi, iar acum timpul a răsturnat clepsidra și din acel băiețel de altă dată, acum a devenit bărbatul de ieri, astăzi și mâine, care încearcă să-şi găsească un loc în această viață, un drum pe care să-l parcurgă departe de prejudecăți.

Căsătorit cu Darja, acesta iubește, însă, pe altcineva. Să fie Eugene pictorul care îi readuce speranța pe pânzele tablourilor și îi oferă acea liniște interioară pe care o căută cu disperare?

Când ochii sunt închiși, începe adevărata lume. ~Gore Vidal

Eugene Vrabec, artistul nonconformist, creativ și liber e un băiat ce provine dintr-o familie înstărită, însă dorința de a se descurca singur a învins vorbele mamei lui. Cu latura sa curioasă se aventurează în cele mai obscure locuri și își dorește să-l cunoască pe Theodore, chiar dacă acesta are o iubită.

Acest băiat l-a făcut să-l dorească, iar Eugene nu se poate opri doar la a-l privi, ci vrea să-i atingă corpul și să-i deschidă cea mai întunecată cameră a minții, unde el să pătrundă și să-l schimbe. Oare va reuși? Se vor iubi fără granițe, fără greșeli și fără prejudecăți?

Eugene, tu n-ai de unde să știi cum trăiesc eu. Cum aș putea să-ți urmez sfaturile acum?

A fost un roman tulburător și răvășitor pe care l-am acceptat imediat. Ideea construită de autoare a fost atât de diferită, încât mi-a stârnit curiozitatea și m-a ținut în priză pe tot timpul lecturii. Nu am mai citit romane care să abordeze teme LGBT+ și recunosc că a fost o provocare pentru mine. Nu mă așteptam să îmi placă atât de mult.

Recomand cartea Mirunei din tot sufletul, pentru că este calitativă și emoționantă. Este un roman care-ți ajunge la inimă de la primele pagini și care îți oferă un vibe pozitiv până la final.

                  


Decolorat de Miruna Lavinia poate fi achiziționată de pe site-ul Editurii Berg
Pentru a vedea mai multe titluri publicate de editură, accesați site-ul lor dând un click aici.

                                                                                                                             


20 iun. 2018

„Iubirea doare” ― Mini-recenzie

21:16 2 Comments



   Titlu: Iubirea doare
   Autoare: Jamie McGuire
   Editura: Trei
   Nr. de pagini: 168
   Disponibilă: aici
  Rating: ★★★



America Mason, o studenta indrazneata la Eastern State University, si unul dintre membrii familiei Maddox, Shepley Maddox, se indragostesc la prima vedere. Relatia lor inainteaza pas cu pas, desi Shepley ar vrea sa grabeasca lucrurile si sa se casatoreasca mai repede cu America. 

O cere de doua ori de sotie, dar ea il refuza si-l roaga sa aiba rabdare. 
Shepley accepta situatia, insa trei ani mai tarziu, cand America pare sa fie pregatita pentru casatorie, un accident le schimba viata si ii face sa pretuiasca mult mai mult ceea ce au. 
Desi doare uneori, iubirea invinge intotdeauna…

Iubirea doare a fost o lectură ușoară, simpatică, dar nu se compară cu celelalte cărți ale autoarei. Sincer, mi se pare că nu prea a fost inspirată când a scris acest roman, deoarece nu pare să aibă vreo legătură cu celelalte și nu îi recunosc stilul acesteia.

Dezamăgirea mea cea mai mare este în legătură cu protagonista. America este un personaj fără intensitate, fără esență, fără valoare și, implicit, fără viață. De ce spun asta? Pentru că tot timpul caută ceartă, mereu am văzut-o ca pe o victimă, deși nu este una. Are un băiat așa de bun lângă ea, ce i-ar oferi și luna de pe cer pentru ca aceasta să fie fericită, dar se pare că nu e suficient pentru America, deoarece ea caută acul în carul cu fân când nu este cazul. America e genul de fată care dacă își propune ceva, ar face orice ca să reușească.

L-am întâlnit aici și pe Travis din Fericirea începe azi, care acum e schimbat și mi-a plăcut de el. A devenit bărbatul pe care si-l dorește orice femeie lângă ea, mai ales când o duce pe soția lui în casa lor nouă e evident că e emoționat, e evident că ei au rămas un cuplu frumos de care îmi aduc aminte cu plăcere.

Cartea e seacă, conține prea multe detalii, prea multe certuri și prea puține lucruri interesante.
Un lucru care chiar mi-a plăcut a fost tornada de trăiri și sentimente, care m-a derutat un pic, dar care mi-a oferit puțină acțiune în toată atmosfera aceea plictisitoare, chiar dacă și aceasta a fost superficială.

Aveam așteptări mai mari, însă am fost dezamăgită. Deși e un roman potrivit pentru o zi de vară, vă poate da și bătăi de cap. Eu zic să o citiți dacă v-au plăcut celelalte romane publicate de autoare pentru că veți descoperi unele personaje mai bine și veți putea face o comparație între ele.

Dacă doriți să cumpărați cărți la prețuri avantajoase, vă invit să vizitați site-ul celor de la Libmag pentru că veți găsi o gamă variată de titluri din care puteți alege.
Pentru mai multe detalii accesați site-ul lor dând un click aici.

LECTURĂ PLĂCUTĂ!
                                                                            
                                                                                                                   
                                                                                                                                  


19 iun. 2018

Recenzie - „Vraja Dorințelor” (vol. I al seriei Tărâmul Poveştilor), de Chris Colfer

14:12 5 Comments
Titlu: Vraja dorințelor
Autor: Chris Colfer
Editura: Nemira
Colecția: Nemi
Serie/trilgoie: Tărâmul poveștilor
Nr. de pagini: 472
Disponibilăaici.

SponsorizareEditura Nemira
Doi frati gemeni, Alex si Connor, primesc de la bunica lor o carte ilustrata de povesti, o carte fermecatoare si, de asemenea, fermecata. Pentru ca cei doi sunt atrasi, la propriu, nu doar de carte, ci in carte, trezindu-se in mijlocul taramului povestilor, un taram magic unde se intalnesc cu Alba ca Zapada, Scufita Rosie, Jack (si vrejul de fasole), Cenusareasa, Bucle-Aurii, Frumoasa Adormita si toti Fetii-Frumosi din toate povestile.
Pe langa toate aceste personaje, cei doi frati se mai intalnesc si cu un broscoi vorbitor, cu troli si capcauni, cu zane, dar si cu oameni obisnuiti care-si duc traiul in povestile noastre.
Tot ce pot spune despre această carte e că este una cu adevărat magică. Simplitatea cu care este abordată povestea este liniştitoare şi îți dă senzația copilăriei. Volumul este adresat unei audiențe de +9 ani, iar ilustrațiile sunt unele dintre cele mai excepționale.
Sunt recunoscătoare pentru faptul că autorul s-a pus în pielea cititorilor care ar prefera acest gen de carte şi a avut grijă să-i ajute să aibă parte de o experiență năucitoare.

Povestea cărții este una simplă: 
Alex şi Conner ajung din greşeală în cartea Tărâmul Poveştilor primită cadou de ziua lor. Deşi Alex este cea isteață, iar Conner cel sociabil şi onest, amândoi vor fi nevoiți să lucreze împreună pentru a aduna ingredientele necesare vrăjii dorințelor, singurul lor bilet de plecare acasă. Însă poveștile nu sunt înțesate doar cu finaluri fericite şi formule precum "au trăit fericiți până la adânci bătrâneți", ci şi cu pericole cât cuprinde şi creaturi fioroase. Dar dacă îşi unesc forțele, gemenii pot realiza tot ce îşi propun.



Când am început să citesc această carte, aveam impresia că totul se va concentra doar pe aspectele pozitive. Totuși, am uitat complet că esența unui basm reuşit constă în călătoria eroului, sau în cazul de față, a eroilor, care au un scop pur: întoarcerea acasă, la familia lor. Iar în afară de elementele care ne fac să visăm cu ochii deschişi, avem parte şi de unele care ne mențin cu picioarele pe Pământ, cum ar fi dificultatea prin care trec atât copiii cu un singur părinte, cât şi părintele în sine.

Alex mi s-a părut copilul perfect de care orice părinte ar fi mândru: elevă eminentă, citeşte mult, practic izolându-se de realitate în acest mod, şi pare că se poate descurca în orice situație. Însă din cauza plăcerii pentru cărți şi studiat era considerată diferită şi chiar marginalizată de către colegi, această ajungând să-şi regrete firea studioasă din cauza singurătății prin care trece.

Conner este în schimb o fire prietenoasă, care se putea face plăcut de aproape oricine, mai puțin de profesoara sa, deoarece ignora studiatul şi adesea adormea în clasă.
Ambii frați par să aibă probleme diferite, iar la capitolele unde unul excela, celălat lăsa de dorit, dificultatea amplificându-se odată cu mutatul în altă locuință. Totuși aventura de care au parte le va schimba punctul de vedere cu privire la celălat, şi chiar viețile.

Iar poveștile nu sunt pur şi simplu basmele cu care suntem obișnuiți de mici, în care personajele pozitive scapă uneori basma curată din cauza statutului pe care îl au în poveste. Nu, nu, acțiunea este mai bine făurită, până în punctul în care avem fapte şi consecințe, unde nu totul este atât de perfect pe cât am vrea noi să credem. Însă tot avem parte de poveștile îndrăgite de noi din totdeauna, doar puțin actualizate.

Stilul ingenios al autorului ne arată cum până şi cele mai cunoscute basme din bătrâni pot căpăta o nouă nuanță a realității, iar de aceea recomand acest volum cu mare plăcere.
Nu contează vârsta pe care o aveți. O carte destinată copiilor poate fi citită și de adulți și îndrăgită la fel de mult. Așa că, dacă sunteți în căutare de o poveste intrigantă, primul volum al seriei Tărâmul poveștilor este alegerea perfectă!


Am acordat 5/5 steluțe acestei cărți deoarece m-a făcut să redevin copilul de altădată, când citeam basmele fraților Grimm. Câteodată este nevoie ca fiecare adult să-și reamintească de una dintre cele mai frumoase și lipsite de griji perioade: copilăria.


Această carte a fost oferită pentru recenzare de către Editura Nemira, cărora le mulțumesc mult!
Intrați pe site-ul lor pentru a fi la curent cu noutățile și promoțiile lor.

Achiziționează Vraja dorințelor, de Chris Colfer de aici.