TFU INSTAGRAM

14 oct. 2018

„Magia fetelor Belles” ― Fantasy de calitate îmbinat cu YA-ul bine scris

11:45 0 Comments
Titlu original: The Belles
   Autoare: Dhonielle Clayton
   Editura: Herg Benet
Colecție: Cărțile Arven
   Nr. de pagini: 512
   Disponibilă: aici
   Rating: ★★★★+


Când găsești o carte cu adevărat bună printre atâta maculatură, simți nevoia să te manifești în toate modurile posibile (de la țipete, îmbrățișarea cărții, vorbitul cu personaje/de unul singur și sâcâirea prietenilor tăi cititori).

Magia fetelor Belles este o revelație pentru mine. Simt că trăiesc altfel de când am citit-o. Merg pe stradă, mă uit la chipurile oamenilor și-mi imaginez că pot controla frumusețea lor. Absurd, știu.

Această carte și-a făcut loc printre preferatele acestui an, și ce credeți? Se află chiar în top! Așadar, strecurându-se printre celelalte lecturi de care am avut parte în 2018, Magia fetelor Belles este cea mai bună și originală carte pe care am avut norocul să o citesc anul acesta. Credeți-mă, asta chiar înseamnă ceva.

Lăsând la o parte mica mea introducere, vreau să vă conving și pe voi să cumpărați bijuteria asta și s-o savurați la fel cum am făcut-o și eu. Promit că n-o să regretați!

Primul lucru care mi-a atras atenția și mi-a dat o vagă bănuială că va fi o carte excelentă, a fost coperta (logic). Nu știu dacă aș fi cumpărat vreodată cartea dacă ar fi avut coperta la fel ca cea din străinătate. Însă coperta pe care o avem noi, cinste Editurii Herg Benet, este splendidă. Te cheamă parcă s-o deschizi.

Al doilea lucru care o bifează pe lista cărților de calitate este stilul de scriere al autoarei. Nici prea încărcat ca să te piardă pe drum, dar nici prea simplist ca să-ți dea senzația de roman de duzină. De fapt, e chiar combinația perfectă dintre cele două, scriitura pe care o urmărești cu drag, nepierzând din vedere nici măcar un cuvințel.

Dhonielle Clayton creează o lume nouă, unde nu mai contează averea sau puterea, ci mai degrabă frumusețea. O lume în care etichetele se pun în funcție de cum arăți. Acest univers pe care autoarea l-a construit a fost suficient de original, iar personajele mai mult decât interesante, cât să-mi mențină atenția până la final. Descrierile sunt generoase și fiecare detaliu pare să fie la locul lui. Totul pare să fie roz, fără personaje negative și fără ceva care să perturbe liniștea, însă obsesia societății pentru frumos poate fi un inamic constant.

Atmosfera și tot ce ține de setting sunt descrise cu lux de amănunte, astfel încât este foarte ușor să fii teleportat într-un tărâm nou de unde nu te mai poți desprinde până la final. Totul te invăluie și te prinde ca într-o pânză de păianjen, devii din ce în ce mai mult un nou personaj, și nu doar un observator, începi să te aliezi cu cât mai multe personalități, asiști fără să vrei la comploturi și trădări la care nu te-ai fi gândit și ești părtaș al unor secrete terifiante.

Talentul autoarei depășește orice limite și demonstrează că este înzestrată cu o imaginație infinită, iar asta veți vedea încă de la primele pagini ale romanului. De la ideea inedită, nemaiîntâlnită (cel puțin de mine), până la prelucrarea ei cu rigurozitate, Dhonielle Clayton ne dovedește că are potențial, că poate scrie despre orice, atâta timp cât o face bine.

Deși nu se pune prea mult accentul pe romantism (și mă bucur tare mult că nu s-a insistat pe acest lucru, pentru că probabil ar fi stricat totul), primim, totuși, și câteva frânturi de momente în care începe să se schițeze o poveste de dragoste, pe care probabil o vom vedea dezvoltată mai mult în următoarele volume.

Magia fetelor Belles este o carte care îmbină un Fantasy de calitate, care de bazează pe originalitate și inedit, cu Young Adult-ul bine scris, ușor de parcurs, fără cuvinte/fraze care să-ți îngreuneze lectura.

Recomand din tot sufletul acest roman și accentuez faptul că este una dintre cele mai bune cărți citite de mine anul acesta. În niciun caz nu trebuie să ratați povestea fetelor Belles dacă iubiți fantasticul, frumosul, sau pur și simplu, sentimentul de după citirea unei cărți bune, pe care greu îl mai găsești.

În ficționala lume a orașului Orleans, oamenii se nasc cu pielea cenușie, fără pic de culoare sau strălucire, cu ochii roșii și cu părul aspru ca sârma. Pentru a ascunde această urâțenie, Zeița Frumuseții a creat un număr mic de fete numite Belles, care sunt înzestrate cu o magie aparte, unică: pot crea, îmbunătăți sau controla frumusețea oamenilor. De la schimbarea culorii pielii, a ochilor, structurei osoase, taliei și dimensiunii sânilor, la multe altele. Însă chiar și așa, nimeni nu este mulțumit de propria înfățișare. Oamenii râvnesc la mai mult și nu se satură cu ce primesc.

Camellia și surorile sale Belles sunt antrenate și educate de mici pentru a mânui magia pe care trebuie să o folosească în folosul comunității, astfel îndeplinindu-și destinul pentru care au fost create de la bun început. La vârsta de 16 ani, fetele vor concurs una împotriva celeilalte la un competiție pentru primirea titlului de Favorită, care va fi aleasă de Majestatea Sa, regina. 

Care sunt responsabilitățile favoritei?

 Spre deosebire de celelalte fete Belles care vor lucra în diferite ceainării din oraș, Favorita are sarcina de a se îngriji de aspectul fizic al familiei regale.

Ce mi-a plăcut cu adevărat la ideea de monarhie a fost că femeile sunt cele care guvernează din generație în generație și că ele dețin întreaga putere în stat (la fel cum a fost și în Ascensiunea Rebecăi Ross). De asemenea, mi-a plăcut să văd cât de rele, diabolice și însetate de putere sunt unele personaje, și cum sub toată această frumusețe regală se ascund suflete urâte, diforme, opusul a tot ceea ce reprezintă aspectul fizic. 

Cele șase surori Belles care se află în centrul cărții sunt: Camellia, Amber, Valerie, Hana, Edel și Padma. Dintre acestea, remarcabilă se face Camellia, care are norocul (sau ghinionul) de a fi aleasă Favorită la curtea regală. Ceea ce pare a fi un vis frumos la început, o viață de lux printre cele mai maiestuoase persoane din regat, se transformă treptat într-un coșmar continuu: protagonista descoperă cât de defectă este familia regală, cât de mult trebuie să decadă ea pentru sarcinile pe care le primește și cât de periculos va fi să supraviețuiască într-un loc fără nimeni de încredere.

Va reuși oare Camellia să-și îndeplinească rolul și destinul de fată Belles? 
Va descoperi secretele întunecate ale familiei regale?

Achiziționează Magia fetelor Belles de Dhonielle Clayton de aici. 
Pentru a fi la curent cu noutățile și cu promoțiile Editurii Herg Benet, vizitați site-ul lor printr-un simplu click.
                                                                                                                 

7 oct. 2018

„Infinitul dintre noi” ― Cinci adolescenți, cinci personalități diferite

17:30 0 Comments
Titlu original: Infinite in Between
   Autoare: Carolyn Mackler
   Editura: Corint
Colecție: Leda Edge
   Nr. de pagini: 362
   Disponibilă: aici
   Rating: ★★★+
Infinitul dintre noi este o carte cu și despre adolescenți, o lectură ușoară și amuzantă, care se învârte în jurul perioadei de adolescență. Este un roman despre prietenii, iubiri, trădări și tot ce vine la pachet odată cu liceul. 

Probabil că veți savura această carte dacă citiți de obicei YA și romance, însă dacă ați depășit această fază, s-ar putea să nu vă impresioneze prea tare. Dar eu zic să-i dați, totuși, o șansă!

Autoarea alege obiectivitatea și chiar dacă acest mod de narare e puțin mai rece și distant decât relatarea la persoana I, Carolyn Mackler are grijă ca fiecare personaj să vorbească, să-și spună povestea și să ne lase pe noi, cititorii, să intrăm puțin în mintea protagoniștilor.

Este o carte care te va ține prins și care te va face să te simți din nou adolescent (asta dacă nu ești deja unul). 

Cinci adolescenți, cinci personalități diferite.
Ce-i leagă oare?

Prima zi de liceu poate aduce odată cu ea o mulțime de sentimente: panica, frica de necunoscut, dorința de a te integra printre ceilalți și curiozitatea cu privire la ce se va întâmpla în următorii patru ani. 

Jake, Gregor, Zoe, Mia și Whitney fac parte din grupul bobocilor și destinul îi aduce împreună ca grup. Cei  cinci hotărăsc să scrie câte o scrisoare sieși, pentru viitoarea persoană care va deveni fiecare, să le pună într-un loc ascuns, și să le deschidă în ultima zi de liceu.

Dar patru ani pare o perioadă destul de lungă și multe se pot întâmpla până atunci. Ei nu știau că în acest timp vor avea de a face cu divorțul părinților, dependența de droguri, hormonii și dragostea la prima vedere. 

Capitolele sunt destul de scurte și cele cinci perspective se schimbă rapid între ele, încât nu prea vei avea timp să te plictisești. Partea negativă a acestui lucru este că la un moment dat ești confuz și începi să încurci personajele între ele.

Așadar, dacă doriți o lectură ușoară și simplă, atunci Infinitul dintre voi este alegerea perfectă pentru a te relaxa după o zi obositoare. Poate fi citită și savurată seara, când singurul lucru pe care vrei să-l faci este să te odihnești și să ai parte de o carte bună.

 Achiziționează Infinitul dintre noi de Carolyn Mackler de aici.
Pentru a fi la curent cu noutățile și promoțiile Editurii Corint, vă invit să le vizitați site-ul printr-un simplu click aici.
                                                                                                                     
                                                                                                                    

1 oct. 2018

„Ultima oară când ne luăm rămas-bun” ― Oamenii pe care îi iubim nu mor niciodată

11:56 1 Comments

Titlu original: The Last Time We Say Goodbye
   Autoare: Cynthia Hand
   Editura: Corint
Colecție: Leda Edge
   Nr. de pagini: 384
   Disponibilă: aici
   Rating: ★★★★+

Știți acel sentiment pe care-l aveți în timp ce vă țineți respirația pentru mult timp și după aceea? Când timpul pare să se oprească în acele câteva secunde și simțiți o apăsare puternică în piept? Cam așa m-am simțit eu în timp ce citeam această carte. 

Ultima oară când ne luăm rămas-bun este un roman YA simplu, emoționant, dureros, despre pierderea unei persoane dragi și despre suferința lăsată în urma acesteia. 

Cynthia Hand scrie frumos, curat și la obiect, iar câteodată reușește să te înduioșeze până la lacrimi. Poate că eu, personal, nu înțeleg în totalitate cât de profundă poate fi durerea, deoarece nu am pierdut pe nimeni drag mie, însă chiar și așa, autoarea a reușit să mă facă să-mi închipui cum ar fi. 

Deși la prima vedere poate părea un alt roman cu și despre suicid, în esența lui este mult mai mult de atât. Este despre aceia care au părăsit lumea înainte de vremea lor, despre puterea de a merge mai departe și de a găsi un motiv pentru care să trăim, pentru că suferința se împarte și nu suntem singuri pe lumea asta. 

Cartea poate fi văzută ca un jurnal al unei persoane suferinde, cu multe flash-back-uri din trecut și e o cale perfectă prin care putem gusta și noi puțin din durerea ei. Povestea nu este numai despre moarte, ci și despre iertare: Alexis (Lex) trebuie să își ierte tatăl pentru că a părăsit-o pe ea și pe mama ei, trebuie să-și ierte mama pentru că este prea slabă și, nu în ultimul rând, trebuie să-și acorde sieși această iertare, pentru că nu a fost acolo când fratele ei a avut nevoie disperată de o soră mai mare.

Nu vă așteptați la apariția unei iubiri magice care să o salveze pe protagonistă de la cădere și să-i facă viața mai ușoară, deoarece nu va fi cazul. Mi-a plăcut faptul că, din contra, este pus accentul pe zbaterile ei interioare și pe lupta constantă pe care o duce cu starea de anxietate ce pare să o cuprindă din ce în ce mai tare în ghearele ei. 

Dacă v-au plăcut Cele treisprezece motive și 50 de zile înainte de sinucidere, apărute tot la Editura Corint, atunci ar trebui să luați în considerare și Ultima oară când ne luăm rămas-bun. Este cu siguranță altceva printre multitudinea de romane YA. 

Lex este un fel de geniu al matematicii, o fată simplă care nu-și dorește decât să studieze la MIT (una dintre cele mai bune facultăți de matematică). Sinuciderea fratelui ei, însă, o face să se desprindă de întreaga lume și să se retragă într-un colț întunecat al minții ei. Când terapistul ei îi propune să-și aștearnă sentimentele pe hârtie, ea râde (deoarece crede că nu este bună la asta), dar în cele din urmă o face. Și o face cu atâta pasiune, încât toată durerea, suferința, anxietatea se transpun în fiecare cuvânt. 

Romanul nu iese în evidență pentru acțiune, pentru că există prea puțină, ci pentru sentimentele, emoțiile și ideile care ne sunt transmise prin intermediul unei protagoniste puternice. Căci în final, aceasta câștiga bătălia cu propriul ego. 

Așadar, întreaga acțiune este, de fapt, un amestec de momente din prezent și trecut în viața acestei adolescente, Alexis, prin intermediul căreia ne sunt prezentate și viețile celor din jur: mama a cărei vieți pare să se fi terminat odată cu moartea fiului ei, tatăl care se împarte între vechea și noua lui familie și prietenii care l-au cunoscut pe cel care a ales să se sinucidă, Tyler.

- Oamenii pe care îi iubim nu mor niciodată.

De asemenea, cartea părea să aibă și o parte paranormală datorită apariției în mod repetat a fantomei lui Tyler, însă o să vedeți că se îndepărtează de această premisă.

Așadar, dacă v-am atras atenția măcar puțin cu privire la acest roman, eu zic să-l încercați și să încercați să nu plângeți. Ceea ce va fi cam greu dacă sunteți sentimentaliști.

 Achiziționează Ultima oară când ne luăm rămas-bun de Cynthia Hand de aici.
Pentru a fi la curent cu noutățile și promoțiile Editurii Corint, vă invit să le vizitați site-ul printr-un simplu click aici.
                                                                                                                     
                                                                                                                    

„De veghe între lumi” ― Un voiaj cu cinci bilete, din care doar unul este dus-întors

10:02 0 Comments
Titlu: De veghe între lumi
   Autoare: Marisha Pessl
   Editura: Nemira
Colecția: Young Adult
   Nr. de pagini: 328
   Disponibilă: aici
   Rating: ★★★★+
De veghe între lumi este un roman must-read pentru cititorii pasionați de thrillere sau romane YA cu o latură mai întunecată. O lectură care te va pune pe gânduri și care la final își va rezerva un loc important printre poveștile tale preferate.

Un amestec surprinzător între elemente polițiste (misterul unei morți ce trebuie rezolvat) și science-fiction (fantasticul tărâm, Veghea dintre lumi). Mi-au plăcut foarte mult atmosfera dark și, pe alocuri, macabră, povestea inedită conturată cu atâta măiestrie de către autoare și, desigur, suspansul impregnat la fiecare cotitură de pagină.

Planul meu de a citi cartea în două zile a fost ruinat mai repede decât m-aș fi așteptat. Nu m-am putut opri din citit odată ce am intrat în poveste, chiar dacă era noapte, mă dureau ochii, și simțeam fiori pe șira spinării din cauza întorsăturilor de situație.

Trecând peste unele aspecte care nu mi-au plăcut, dar care sunt nesemnificative pentru a scădea din rating, cartea asta a fost o comoară pe care am reușit să o dezgrop abia spre final. Am alergat după protagoniștii însetați de viață, de șansa de a trăi dincolo de starea de veghe, am fost martoră la trădări la care nu m-aș fi așteptat, și m-am aliat fără să vreau cu fiecare dintre cei cinci. Dar cine merită oare cu adevărat să trăiască? Nici în final nu cred că am găsit răspunsul la această întrebare.

Cele cinci personaje centrale sunt atât de diferite, - dar oh, doamne! -, atât de asemănătoare. Cu toții au secrete și mint cu nerușinare. Fiecare pare să fie o caricatură desprinsă din viața reală: persoane pe care cu siguranță le-ai mai întâlnit. 

Scriitura Marishei Pessl nu m-a prins chiar de la început, sinceră să fiu. Am simțit o mică ezitare, de parcă nu ar fi sigură pe propriile cuvinte, dar cred că și-a revenit după primele 50 de pagini. Autoarea a dozat misterul suficient cât să ne mențină interesul până la finalul poveștii și nu a grăbit deloc lucrurile. A avut grijă să nu-i scape vreun indiciu care să ne facă să anticipăm încotro se îndreaptă acțiunea, lucru care trebuie apreciat. Nu toți scriitorii au acest har. 

Ce mi-a mai plăcut cu privire la acest roman: faptul că m-a învârtit pe degete, mi-a oferit momente șocante (care au dus la închiderea cărții pentru câteva secunde, acest lucru ajutându-mă să iau o gură mare de aer și să mă pregătesc psihic pentru ce avea să urmeze) și mi-a dovedit că am un creier slab, nu destul de pregătit pentru călătoria care mi-a fost pregătită.

Acțiunea mi-a adus aminte, cel puțin la început, de cartea O zi din șapte (cu ecranizarea Before I Fall), deoarece ideea de repetare a aceleiași zi părea similară cu infernul în care au nimerit cei cinci protagoniști din De veghe între lumi. De fapt, starea de veghe este mult mai complexă decât vă puteți voi imagina. Sufletele nu doar că sunt prinse în aceeași zi la nesfârșit, ca într-o buclă, ci trebuie supuse la un vot, în urma căruia doar unul singur poate trăi. Dar cum toată lumea vrea să trăiască, ieșirea de acolo pare imposibilă. 

Nimeni nu îți este prieten cu adevărat. Asta au învățat și au simțit pe propria piele protagoniștii noștri. De fapt, prietenii sunt doar niște dușmani bine mascați.

Prietenia, atunci când e profundă, te face orb la restul lumii. 

Moarte suspectă: sinucidere sau crimă?
Asta trebuie să rezolve cei cinci.


Când Beatrice Hartley era studentă cu puțin peste un an în urmă, ea și prietenii ei aveau propria lor lume. Chiar dacă Beatrice era o mică tocilară, neavând nicio șansă de a se integra, ea a câștigat cumva atenția și intrarea în acest grup de persoane populare. Însă armonia dintre ei nu a durat prea mult. Într-o noapte, prietenul ei, Jim, un geniu muzical și un membru important al grupului pe care toată lumea îl iubește, a murit într-un mod misterios. Autoritățile au ajuns la concluzia că este sinucidere și, astfel, au închis cazul, însă Beatrice nu a crezut nici măcar o clipă că iubitul ei ar putea fi în stare de așa ceva.

După moartea lui Jim, Beatrice s-a îndepărtat tot mai mult de grupul ei de prieteni, încercând să își continue viața departe de ei și de amintirile dureroase care-i leagă. Ea își termină primul an de facultate și nu intenționează să facă altceva decât să-și ajute părinții în a conduce mica lor afacere în orașul natal, Rhode Island. 

Planurile ei sunt date peste cap odată cu primirea unui mesaj din partea prietenei ei, Whitley Lansing, de care nu a mai auzit de un an de zile. Aceasta o invită pe Beatrice la vechea casă a familiei sale, care era un fel de sediu al grupului în timpul liceului, dar protagonista este confuză și nu știe cum să facă față sentimentelor vechi care o cuprind. Însă dorința de a afla ce s-a întâmplat cu adevărat cu Jim o conduc spre prietenii ei, lăsând la o parte toate gândurile rele.

Văzându-și vechii prieteni, Beatrice se simte ca și cum timpul a stat în loc, dar în același timp vede cu adevărat că toți trăiesc în lumi separate și că nu mai există nimic care să (mai) lege prietenia dintre ei. Totuși, se conformează grupului și merge la un club, unde cantitățile mari de alcool și muzica dată la maxim le întunecă tuturor judecățile. 

După acea noapte, totul este în ceață.

Cei cinci se trezesc dimineața cu un bătrân ciudat la ușă, care pare să le fi pregătit o poveste fantasy numai bună de un scenariu de film. Acesta le spune că este Paznicul, un fel de vestitor al morții. Că ei se află între Viață și Moarte, sufletele lor aflându-se în Veghea dintre Lumi și că trupurile lor sunt, de fapt, pe marginea unui șanț. Morți cu toții. Însă lucrul cel mai șocant este faptul că doar unul dintre cei cinci poate trăi și este nevoie de un vot unanim care să decidă cine va merge mai departe. 

Bucla creată în Veghea dintre lumi pare să dureze 11,2 ore într-o zi de august. După care totul se restează și o ia de la capăt. Din nou și din nou. Deși la început cei cinci prieteni refuză să îl asculte pe Paznic, pe parcurs adevărul pare să iasă la iveală: ceva straniu se întâmplă. Se tot trezesc în același loc, se întâmplă aceleași lucruri, data pare să fie aceeași, un ieri infinit. 

Eram cântece programate să se repete, muște prinse într-un borcan, ecouri ale unor țipete într-un canion, care se aud la infinit.

Călătoria prin care vor trebui să treacă cei cinci protagoniști pare nesfârșită. Fiecare devine o fire egoistă, râvnind la viață, așa că încep să intervină neîncrederea, sabotajul, bârfele și minciunile mascate de o față zâmbitoare. Toți par să înnebunească, să devină o versiune mai rea a lor. 

Însă când apar plictiseala și oboseala trăirii aceleiași zi, protagoniștii decid să nu irosească acest timp care li s-a oferit și să încerce să deslușească adevăratul motiv al morții lui Jim. Ceea ce nu au știut ei (sau au încercat să ascundă) este că fiecare dintre ei este vinovat.

De veghe între lumi este o aventură plină de obstacole, un voiaj cu cinci bilete, din care doar unul este dus-întors.

Vor reuși cei cinci să descopere ce s-a întâmplat cu prietenul lor și să decidă umanim cine merită să trăiască?

Achiziționează De veghe între lumi de aici. Pentru mai multe detalii despre noile titluri accesați site-ul Editurii Nemira dând un click aici.
    

LECTURĂ PLĂCUTĂ!☺