TFU INSTAGRAM

18 aug. 2018

Recenzie: „Rebela” de Corina Cîndea

15:39 2 Comments
Titlu: Rebela
Autoare: Corina Cîndea
Editura: Hathor
Disponibilă: aici.

Rebela este și va rămâne unul dintre romanele mele preferate. Nu pot să nu mă reîntorc la protagoniștii care au alergat prin mintea mea, care mi-au oferit palpitații și m-au făcut să plâng de fiecare dată când situația lua o întorsătură drastică. Așa că, astăzi vă recomand Rebela, un roman scris cu dedicație pentru cititorii pasionați de cărți romantice. E izvorul de dragoste din care nu vă veți putea abține să nu gustați. Vă asigur!

Pe Corina Cîndea o știu încă de când a început să scrie pe platforma Wattpad. E inevitabil să nu-mi aduc aminte de ea, am crescut odată cu generația Triplu H și am să continui să cresc frumos, tot alături de cărțile Corinei. De ce? Pentru că ea îmi oferă exact acea carte pe care nu o pot lăsa din mână până nu o termin. Ceva magic se întâmplă în cărțile ei, ceva ce pe mine una, mă va aduce mereu în fața lor, indiferent că mă vor aștepta în bibliotecă alte cărți.

Râzi, plângi, îți faci mii de terorii cum vei spânzura următorul personaj, înveți să iubești frumos și transparent, fără granițe și ură. Corina seamănă în idei, concepții și stilul de scriere cu Jennifer L. Armentrout. Am afirmat  asta și voi repeta încontinuu, deoarece ăsta e adevărul. Dacă îi veți citi creațiile, îmi veți da dreptate. Construiește personaje pe care nu ai cum să nu le iubești, toate având ceva aparte care te fac să revii la ele, mereu și mereu.

Acum ceva timp am început să realizez că iubirea e cel mai frumos sentiment, dar doar alături de tine l-am învățat.

Violet Collins e rebela care se încumetă la orice. Chiar dacă are un trecut umbros, parcurge mereu drumuri spre necunoscut doar cu speranța că va uita ce s-a întâmplat cândva. Atunci a simțit că pierde o parte din ea, când la orfelinatul în care stătea se întâmplau lucruri ce ar fi trebuit reclamate, dar sistemul e corupt și în ziua de astăzi, iar Corina vrea să tragă un semnal de alarmă: oamenii răi nu câștigă mereu, iar sufletele acelea nevinovate, ce sfârșesc sub ghearele lor, se vor ridica pentru a-i doborî. Nu mereu câștiga cei răi!

Dar destinul o îndrumă spre fericire și îi aduce o nouă provocare: doi ochi cu o combinație ciudată de gri, ce o vor neliniști și îi vor oferi cea mai frumoasă experiență din viața ei.

Organizată de fel, știe ce își dorește, așa că încalecă mereu pe motorul său și pornește în aventuri, iar Chicago îi oferă cea mai frumoasă șansă: să iubească. Se angajează într-un club, unde îl întâlnește pe Dominic, dar nu doar pe acesta. Tony e unul dintre bărbații care o curtează și care i-ar oferi orice.

Dominic Grey e frumusețea întruchipată, un bărbat căruia nu-i lipsește puterea de caracter și orgoliul, dar gafează în unele faze și îl înțeleg, pentru că o persoană când iubește mai și greșește. E în Chicago doar pentru a rezolva o problemă de acum trei ani, când cel mai bun prieten a fost omorât. Alege să devină ceea ce nu credea vreodată ca va fi și a înțeles că rolul lui e de a fi un om rău, un om fără scrupule, dar nu poate cu ea. Niciodată cu Violet.

Dar șeful lui, Tony, a pus și el ochii pe aceasta. Dominic trebuie să prindă capul mafiei, iar atenția lui nu mai e îndreptată spre ea, ci spre cei pe care trebuie să-i aresteze. Oare va putea el să se împartă între operațiune și iubire? Ce se va întâmpla când Violet va afla cine e de fapt cu Dominic?

Vă recomand un roman de dragoste care este pe alocuri erotic, dar în mare parte emoționant. Are toate ingredientele pentru a fi o carte de succes și foarte îndrăgită.


Mulțumesc Editurii Hathor pentru exemplarul oferit spre recenzare. Cărțile Corinei Cîndea se găsesc pe site-ul editurii, pe care îl puteți accesa dând un click aici.

                                                                                                                             

„Sub pretextul iubirii” de Sandra Brown

15:07 1 Comments
  


  AutoareSandra Brown
  Editura: Litera
  ColecțieCărți Romantice
  Nr. de pagini: 274
  Disponibilă: aici
  Rating: ★★★

Sub pretextul iubirii a fost o carte, din punctul meu de vedere, fără noimă. Auzisem atâtea lucruri frumoase despre ea și eram atât de entuziasmată să o descopar, dar când am ajuns în sfârșit în acel punct, am fost dezamăgită profund.

Pe lângă faptul că subiectul e totalmente clişeic, firul narativ a fost lipsit de suspans și plat, iar personajele parcă au fost izbite pur și simplu în poveste fără o sclipire a lor, fără nimic autentic care să mă facă să le îndrăgesc. A fost totul șters și fără culoare, iar dragostea parcă s-a pierdut undeva pe drum, departe de toți și toate.

Lucky Tyler, bărbatul perfect din toate punctele de vedere. Clişeic, nu? Dar vedeți voi, acesta este cel după care toate fetele râvnesc, e burlac și are o mulțime de calități. Dar defecte nu? Ei bine, nu, asta e problema. Nu suport tipii ăștia perfecți care nu există în nicio realitate.

Împreună cu frații săi deține o firmă renumită și a trebuit să se maturizeze înainte de vreme, după moartea tatălui său.

Cum el e arătos, perfect și bineînțeles cu mușchi, Adonis în persoană, se află fix în locul potrivit, la ora potrivită. Că doar așa sunt poveștile de dragoste, îl găsești pe Făt-Frumos într-o cârciumă în care avea nevoie de ajutor o domniță.

Curtată de doi balauri-bărbați-beți, care trag de ea pentru o aventură, eroina noastră se vede nevoită să recurgă la diplomație și să-i țină departe de ea, dar nu reușește și în scenă apare fermecătorul Lucky.

O salvează și SURPRIZĂ, merge după ea până la hotel pe motivul că nu i-ar fi cerut scuze. Măi prințule, tu nu ai auzit că nu e frumos să faci lucruri doar pentru recompense? Dar stați... nu v-am spus că se culcă cu ea fix în noaptea în care ia foc unul din echipamentele costisitoare ale firmei? Sau faptul că ea e măritată și își înșală soțul? CLIȘEISME.

După ce incendiul mistuie tot... să vedeți problemă acum. FBI îl urmărește pe eroul nostru, Lucky Tyler. De ce? Pentru că ei cred că el a fost cel care a pus focul intenționat pentru a primi bani din asigurare, dar el era cu frumoasa străină în pat, iar acum are nevoie de ea că să aibă un alibi. Dar ia-o pe ea de unde nu-i...

A fost o adevărată provocare pentru mine să termin această carte... A fost prima mea carte de la Sandra Brown și sper să nu fie nici ultima, dar cred că voi lua o pauză de la astfel de romane.

Am aflat după ce am citit Sub pretextul iubirii că e volumul doi dintr-o trilogie, dar chiar și așa, nu vor continua să o citesc. Nu a avut nimic spectaculos, iar protagonista, Devon Haines, a fost cireașa de pe tort. Ifosele ei de jurnalistă au fost pentru mine un chin. De ce nu ai salva un om de la închisoare, când poți să-l ajuți și să declari adevărul? De ce atâtea complicații când totul e atât de simplu?

Vă las pe voi să descoperiți adevărul din spatele cortinei, iar eu vă recomand să o încercați. Gusturile nu se discută, iar povestea lor poate fi pe placul vostru.
Achiziționează Sub pretextul iubirii de Sandra Brown de aici.

                                                                                                                                  

„Fata dinainte” ― Un thriller de neratat

14:35 0 Comments


  
  TitluFata dinainte
  Autoare: J.P. Delaney
  Editura: Litera
  Colecție: Buzz Books
  Nr. de pagini: 377
  Disponibilă: aici
  Rating: ★★★★

Fata dinainte e cartea anului pentru mine. A început facil și s-a terminat așa cum nu mi-aş fi putut imagina. Asta îmi place cel mai mult la un roman, faptul că mă surprinde la fiecare pagină întoarsă și, deși încerc să găsesc criminalul și să deslușesc puzzle-ul, mereu mă reîntorc la ceva nou. E surprinzător de plăcut să vezi că prin atâtea clone mai există și un prototip diferit.

Trebuie să recunosc că e primul meu roman de acest gen, însă cu siguranță nu și ultimul! Datorită acestuia nu am dormit noaptea, deoarece eram ocupată cu propriile mele terorii în legătură cu adevăratul răufăcător. Suspansul a atins apogeul pe care mi l-am dorit și m-a provocat să devin un detectiv pentru câteva ore.

Cu o acțiune alertă, personaje frumos creionate, înzestrate cu personalități diferite și cu o putere fantastică de a deveni victime, acest roman mi-a demonstrat că misterul, iubirea și obsesiile se pot împleti și pot crea un univers frumos și captivant.

Doi oameni loviți nu fac un întreg...

Cartea începe cu povestea tragică a unui faimos arhitect. Soția și fiul lui au murit subit într-un accident. Nimeni nu știe ce s-a întâmplat cu adevărat, deși gurile rele ale societății vorbesc... Iar ei îl găsesc pe Edward ca fiind singurul vinovat de această întâmplare. Oare să fie adevărat?

Însă arhitectul nu-și manifestă durerea, fiind un obsedat de control, de tot ceea ce înseamnă viață cât mai ordonată, curată și îngrijită. Acesta își construiește propria lume, și când afirm asta mă refer la faptul că dânsul construiește case frumoase, dar stranii. Pe mine una m-a înspăimântat atitudinea relaxată și calmul cu care acesta abordează probleme grave.

Romanul e structurat în două etape: prezent și trecut. Aici avem prilejul să le întâlnim pe cele două protagoniste în paralel: Emma și Jane. Ce le unesc? Faptul că ambele au fost chiriașe în aceeași casă stranie. E adevărat, Jane e actuala stăpână a casei, pe când Emma se odihnește în pace...

Devin puțin obsedat de tine, Emma.

Emma este o femeie frumoasă și inteligentă, foarte diferită de Jane. Dacă Jane e rezervată, gândește și încearcă să găsească răspunsuri, ei bine, Emma e impulsivă și recurge la diferite trucuri pentru a reuși ceea ce își propune. Una din ele e să facă mereu pe victima, așa fel încât să iasă cu fruntea sus din situații în care ea e singura vinovată.

Împreună cu Simon, iubitul ei,  își caută o casă nouă, un loc în care Emma să se simtă în siguranță după ce vechea lor casă a fost invadată de hoți. Dar oare e adevărată povestea pe care o invocă Emma?

Minciuna are picioare scurte, iar când își dă seama că povestea ei nu mai are credibilitate și nu mai funcționează, atunci recurge la compasiune. Dar Edward nu e bărbatul căruia să-i pese. Sau poate că da?

Deși casa de pe One Folgate Street o însuflețește pe Emma, aceasta o și schimbă. Și cu toate astea ea alege să se refugieze în brațele proprietarului, nicidecum în îmbrățișarea iubitului, mai ales atunci când adevărul ei iese la suprafață ca un cadavru putrezit.

Obsesiile mele nu sunt niciodată sănătoase.

Jane e femeia care a trecut prin multe greutăți. Știe cum e să fii părăsită de bărbatul la care se presupune că ar trebui să apelezi de fiecare dată când ai probleme, și știe foarte bine cum e să te simți goală pe dinăuntru, atunci când propriul tău copil moare. Când totul e aranjat pentru venirea lui pe lume, când în loc de bucuria și râsetele prietenilor și gânguritul copilul, vei vedea doar un loc pustiu și plin de durere.

Așa că Jane e optimistă și ambițioasă și își dorește să înceapă un nou început departe de toți. Iar soarta și pașii o călăuzesc spre casa de pe One Folgate Street. O casă stilată în care se simte bine. Liniștea o ajută se se recupereze și alege acest loc cu rațiune, deși alegerea ei ascunde un secret.

Complează un chestionar pentru ca proprietarul să decidă dacă ea va fi următoarea femeie care va locui acolo, dar ce e cel mai ciudat e faptul că același proprietar o va curta și pe ea, la fel cum a procedat și cu răposata.

E uimitor când lumea devine ceea ce nu ne dorim, iar ceea ce ne dorim nu se va împlini.


Misterul se adâncește și repercusiunile se adeveresc. Emma a murit în acea casă, singură și tristă, ucisă de un om meschin în trei ani. Iar felul curios în care Jane acționează și încearcă, fără să știe Edward, să găsească răspunsuri, o va face să devină ținta aceluiaşi criminal.

Edward, bărbatul care a avut și a pierdut tot în doar câteva secunde, construiește o casă pentru familia lui. Nimic ciudat până aici, însă misterios e faptul că el alege doar femei ca chiriașe în locul unde familia lui ar fi trebuit să locuiască. Femeile seamănă cu fosta lui soție, ceea ce e și mai sinistru. El se agăța de o amintire ce ar trebui păstrată frumos, nu pătată, așa cum o face el să devină.

Le oferă amândurora aceleași fraze, mănâncă aceleași lucruri cu ambele și le face aceleași cadouri. Totul e ciudat și înfiorător la cartea asta și poate că tocmai de aceea mi-a plăcut atât de mult.

Vă recomand acest thriller psihologic, unul excepțional, care merită citit de iubitorii acestui gen literar. Autoarea are un stil simplu, lejer, care te pune pe gânduri.


Achiziționează Fata dinainte de J.P. Delaney de aici cu transport gratuit.

                                                                                                                                  

10 aug. 2018

„Stăpânul Umbrelor” (Uneltiri întunecate #2) ― Ți-ai da sufletul-pereche în schimbul sufletului tău?

14:23 0 Comments

Titlu original: Lord of Shadows
   Autoare: Cassandra Clare
   Editura: Corint
Colecția: Leda Edge
Seria: Uneltiri întunecate
   Nr. de pagini: 656
   Disponibilă: aici
   Rating: ★★★★★+

Voi începe prin a vă spune că, pentru mine, Cassandra Clare a fost, este și va rămane autoarea mea de suflet. Nu exagerez când vă spun că nu știu cum aș fi putut să mă transpun în fiecare carte pe care am ajuns să o citesc încă de la începuturile pasiunii mele pentru lecturarea romanelor Fantasy și Young Adult, fără a o citi pe această sctiitoare minunată, fără a citi cele trei serii de excepție Intrumente Mortale, Dispozitive Infernale și Uneltiri Întunecate, ce se contopesc și ale căror povești și personaje se armonizează într-un univers magic, al sacrificiilor, speranței, al luptei pentru dobândirea dreptății, și al durerii.

Încă de când cei de la Editura Leda Edge au anunțat apariția volumului 2 din această serie, nu m-am putut abține, am zis că trebuie neapărat să îl citesc, după chinuitoarea așteptare de un an de la terminarea primului volum, Doamna de la miezul nopții, așa că, odată cu ocazia târgului de carte Gaudeamus, am pornit pe lungul drum de 6 ore către București pentru a pune mânuțele pe ea, printre alte cărti mult așteptate.

Nu e ceva neobișnuit faptul că nu aș putea trăi fără vânătorii de umbre, fără constanta atmosferă de basm pe care mi-a servit-o Cassandra pe tavă la fiecare pagină răsfoită, fără să empatizez cu scriitura ei magică, fără de cusur, care în materie de cărți, mi-a schimbat viața! Să citesc încă o carte a autoarei a fost un deliciu pentru mine, a reprezentat acel zvâc interior care nu m-a făcut decât să o devorez fără să-mi pot dezlipi ochii și mâinile de pe ea până la final.

Și, de asemenea, nu e ceva nou faptul că, în ajunul finalului, nu am putut decât să mă pregătesc pentru o interminabilă holbare la pereți. Sfârșitul a fost o prăpastie pe marginea căreia nu puteam decât să stau, cu picioarele în gol, privind către neantul ce se așternea fără de sfârșit înaintea mea, lăsându-mă goală pe dinăuntru, tânjind pentru măcar încă puțin, încă un detaliu, orice, care să nu mă lase compet amorțită de șoc, dar, și cu o nespusă admirație și o profundă bucurie pentru încă o adevarată capodoperă fantasy ce mi-a mângâiat sufletul (chiar dacă s-a jucat atât cu el, cât și cu mintea mea în cel mai cumplit dar și genial mod cu putință)

Pentru cei ce au cunoscut-o pe Cassie prin intermediul delicioaselor sale opere, vă asigur, va fi de-a dreptul palpitant să descoperiți și să gustați din aromele și culorile Curții Elfilor Luminii și Curții Elfilor Întunericului (care, deși din nume pare un loc întunecat, plin de pericol și umbre, este țesut de scriitoare ca o lume feerică, plină de zâne și prinți strălucitori, puternici, frumoși și terifianți, de dansuri, de petreceri amețitoare, de iluzii palpabile și amăgitoare, de reverie!)

La capitolul scriere, nu am fost deloc dezamăgită. Cassie nu m-ar putea dezamăgi niciodată prin descrierile sale minuțioase, prin abilitatea sa indubitabilă de a țese cele mai profunde gânduri ce zbuciumă personajele, cele mai încărcate de tensiune și pericol momente ale eroilor, pe fundalul celor mai de vis tărâmuri! Totul este exact cum trebuie să fie, totul are o esență ce te atrage spre poveste, o substanță plină de mister. Nu mă îndoiesc deloc că urmatorul, și ultimul volum al seriei, mă va ține la fel de tare în priză ca toate carțile sale.

P.S.: Dacă nu știați,  autoarea urmează să publice o nouă serie, The Last Hours, care îi va avea în plan pe urmașii peronajelor din Dispozitive Infernale, cât și seria The Wicked Powers, unde ni se va înfățișa cel mai aprig război purtat vreodată de nefilimi. Nu pot decât să sper că vor apărea și la noi în viitor!

Am să încerc să redau acțiunea în cât mai puține cuvinte, pentru a nu vă da spoilere nefericite.

Familia Blackthorn e amenințată din toate părțile. După cum știți, primul volum s-a terminat abrupt, învăluind cititorii în ceață. După ce află că dragostea pe care o împărtășește cu parabatai-ul ei, Julian Blackthorn,este complet greșită, chiar interzisă, Emma îl convinge pe Mark, fratele Blackthorn pe jumatăte elf,să joace o piesă de teatru în fața lui Julian, să îl mintă, să îl rănească, să îl facă să creadă în nonșalanta poveste de dragoste dintre el și Emma. Toate acestea pentru că Emma și Julian sunt parabatai, ceea ce înseamnă că împărtășesc o legătură puternică pe câmpul bătăliei, care le conferă puteri mari în ceea ce privește lupta unul alături de altul, dar nu și în lupta ce o poartă ca pe o povară în îndeplinirea iubirii lor, sentiment ce nu ar trebui să existe, care i-ar putea distruge pe amândoi.

Între timp, Conclavul îi trimite pe Centurioni(mari războinici ce au absolvit Școala de Solomonie) să investigheze apariția numeroșilor demoni acvatici, cât și dezastrul pe care îl lasă în pragul Los Angelesului. Din câte se pare, magia neagră și întunecată a dușmanului încă dăinuie apele,vibrând periculos și puternic, gata să se strecoare prin intermediul demonilor, la suprafață, să distrugă totul, să ia totul.
 Singura salvare, singura speranță a eroilor este Cartea Neagră a Morții, cea mai cumplită putere, pe care toată lumea o vrea. Toata lumea o vânează. Dar numai cei din familia Blackthorn o pot găsi.

Ca urmare a unei înțelegeri bine tăinuite, Emma pornește alături de prietena sa Cristina, de Mark și de Julian pe tărâmurile elfilor, gata să facă înțelegeri, gata să descopere adevăruri tumultoase, gata de pericol. Între timp, certurile constante și tensiunile nesfârșite dintre vânătorii de umbre și repudiați au dus la apariția Cohortei, o grupare extremistă a nefilimilor, pentru urmărirea și înregistrarea repudiaților și vânătorilor de umbre neadecvați, care încalcă legile, care reprezintă un posibil pericol la adresa conclavului corupt.


Dar pe fundal mai apare un element neașteptat. Mai degrabă, o fată neașteptată. Da, așa este. După ce sicriul frumoasei Annabelle Blackthorn a fost cuprins de ape și de magia lui Malcolm Fade, după ce își mișcă buzele uscate și brațele inerte de atâta timp, după ce își deschide ochii albaștri-verzui specifici familiei Blackthorn, misterioasa Annabelle reînvie, și nu este întâmpinată cu aclamații și cu brațele deschise, ci în pragul unui război crunt,la care se adaugă pe lângă Cohortă și repudiați ,Regina Elfilor Luminii și Regele Elfilor Întunericului, care își trimite cei mai aprigi războinici să îi ucidă pe Blackthorni și să fure Cartea Neagră.

Acțiunea m-a ținut cu sufletul la gură. Terenul pe care calcă eroii noștri este nesigur, întunecat, plin de alianțe și înșelătorii, de la care nu se poate da înapoi. Toate speranțele de salvare, toate strădaniile și toate secretele, după cum m-am așteptat, sunt luate de vânt și împrăștiate în toate punctele cardinale. Totul este dat peste cap, pare că nu mai este nimic de făcut. Dar mă îndoiesc că așa va fi. Sunt sigură că Emma și prietenii săi vor reveni în forță, gata de răzbunare în ultimul volum al trilogiei.



Oare pot ei rezolva încurcătura? Oare vor fi în stare să depășească greutățile ce îi întâmpină, să obțină triumful final? Cum vor reusi să îmblânzească apele tulbure ale mării, ce par că îi înghite treptat?

Emma Carstairs are o tărie de fier. Este amuzantă, curajoasă, inteligentă, o luptătoare neîntrecută, cu o fire unică și un caracter special. Pentru cei dragi este capabilă de orice sacrificiu, de orice luptă, și nu ezită niciun moment  în fața provocărilor și amenințărilor aduse Blackthornilor.


 Încă de la începutul volumului Emma se prezintă în ipostaza războincei neînduplecate, gata să își urzească planuri, gata să descopere salvarea, gata să învingă dușmanul. Mereu pune familia pe primul loc, încălcând legea în mod conștient, brav și altruist și, întruchipând astfel o eroină greu de uitat.

Un parabatai e partenerul tău în luptă. Un parabatai e cel mai bun prieten al tău. Doi parabatai pot reprezenta totul unul pentru celălalt.Legătura dintre parabatai e una sacra, și e consfințită printr-un ritual anume. Dar nu au voie să se îndrăgostească unul de celălalt. 


Julian Blackthorn are o sensibilitate profundă și o latură artistică. Este un iscusit războinic, de temut, un luptător, un parabatai onorabil și loial, îndrăzneț și foarte imprevizibil uneori. Este de-a dreptul blând și protector față de frații săi, un perfect frate mai mare, un perfect părinte ocrotitor. 
Dar această fațadă de duioșie și sensibilitate nu poate ascunde hotărârea de neclintit a personajului, răceala privirii sale pătrunzătoare pe care o afișează în fața dușmanului, și acea înfățișare dură, poleită cu aramă și oțel. Este devotat luptei, gata să urzească planuri riscante cu inamicul.


Ai o inimă nemiloasă, Julian Blackthorn.


Kit Herondale e minunat! Ce mai personaj!! Este plin de umor, carismatic și îndrăzneț, loial fraților Blackthorn și institutului vânătorilor. 

Seamănă destul de mult la caracter cu Jace Herondale, deși i se poate ghici unicitatea prin prisma încăpățânării de a nu intra în lumea înnegurată a vânătorilor de umbre.

Face o echipă pe cinste alături de Ty și Livvy, gemenii, și pare că se obișnuiește cu noua sa viață de nefilim, pe care, de altfel, nici nu și-o dorise la început. Se acomodează treptat și ochii par că i se deschid în fața unei familii, deși nu perfecte, iubitoare și unite. 


Va lupta alături de ea, o va proteja cu toate forțele, și își va pune în ea speranța unei vieți mai bune.

Niciodată nu am crezut că sunt un mundan.Dar nu sunt un vânător de umbre.


Annabelle  e un personaj atât de interesant. Trebuie să mărturisesc, încă de când am aflat de originea si de tragica poveste a lui Annabelle, am crezut că ea va fi personajul antagonist, pus pe rele, gata să le pună bețe în roate nefilimilor. Dar nu e chiar așa. În această carte, niciunul și fiecare poate fi considerat răufăcătorul.

 Am fost puțin șocată să văd cu cât calm și cu câtă răbdare a putut să se comporte și să acționeze aceasta, în ciuda tuturor celor întâmplate. Este un vânător rezonabil, cu multe defecte, dar și cu o tristețe adâncă ce poate să înduioșeze cititorii. 

Totuși, încă nu sunt prea sigură cu privire la planurile pe care le făurește, și în special la loialitatea personajului. Pare că e în stare să lupte de partea oricui, pentru ca mai apoi să trădeze și să acționeze independent. 


Aș vrea să pot scrie și despre celelalte personaje, dar nu îmi va fi cu putință. Sunt atât de complexe, atât de diferite și de speciale în propriul fel, sunt atâtea de spus despre fiecare! Dar vă voi lăsa pe voi să descoperiți bravura sclipitoare a acestor eroi.

 Ce se va alege de eroii noștri? Dar de Cartea Neagră a Morții?