TFU INSTAGRAM

10 dec. 2017

„Mathias” (Ultima vrăjitoare din Transilvania #2) de Cristina Nemerovschi

14:24 0 Comments

     

     Titlu: Mathias
     Autoare: Cristina Nemerovschi
     Trilogie: Ultima vrăjitoare din Transilvania
     Editura: Herg Benet
     Colecția: Cărțile Arven  
     Nr. de pagini: 240
     Disponibilă: aici.
     Rating: ★★★★

Nemurirea în sine chiar nu e mare lucru. Ai să vezi. Contează doar ființa alături de care alegi să ți-o petreci.


Dacă mi-a plăcut primul volum din trilogia Ultima vrăjitoare din Transilvania, ei bine, pe acesta l-am adorat. Din cele trei volume Mathias este preferatul meu de departe. A fost o lectură în care s-a pus accent pe acțiune și am avut ocazia să primesc o mulțime de răspunsuri la întrebările pe care mi le-a lăsat primul volum.

Cristina Nemerovschi este una dintre autoarele mele preferate și încă nu am apucat să citesc toate cărțile dânsei. Dar m-a fermecat stilul ei încă de la primele pagini citite de mine și mă uimește cum de fiecare dată creează povești unice, originale demne de a fi descoperite de cât mai mulți cititori. 

Continuarea primului volum mi s-a părut mai bine scrisă, cu o acțiune alertă care nu te lasă nici să respiri, alianțe neașteptate și suspans de la un capitol la altul. Dacă primul volum a fost o introducere în lumea din satul V., al doilea volum a fost călătoria spre căutarea sinelui pierdut al protagonistei. Alexandra se simte conectată cu tot ce ține de acel sat misterios, unde legendele devin realitate și imposibilul devine posibil. 

Dacă sunteți împătimiți ai genului fantasy sau vă plac poveștile care evocă legende și mituri, atunci TREBUIE să citiți Ultima vrăjitoare din Transilvania. Nu doar că veți regăsi o poveste interesantă ce se petrece pe meleagurile țării noastre, dar veți găsi o gamă largă de teme abordate, unele mai light, altele mai întunecate. 

Vrăjitori, vrăjitoare și vârcolaci, contese și adolescenți aflați la pubertate, baluri și petreceri, discrepanța dintre trecut și prezent. E o lume în care se împletesc două epoci diferite, iar amestecul dintre acestea este bestial. 

Bine ai venit în Transilvania!


Citește și recenzia primului volum - Contesa Aneke: click aici.


În acest volum Alexandra, protagonista din a cărei perspectivă este relatată povestirea, se întoarce la București după o vară zbuciumată și plină de aventuri petrecută în sătucul transilvănean numit V. După tragicele evenimente de la sfârșitul primului volum, Alexandra se întreabă dacă a fost real ceea ce a trăit, sau s-a trezit dintr-un vis urât. 

Totul pare să meargă bine și viața ei a revenit la normal, până când într-o zi Dora, mama sa, îl aduce pe noul ei iubit acasă. Șocant pentru Alexandra este faptul că Matei, prietenul mamei sale este o variantă mai tânără cu zece ani a lui Mathias, contele care se presupunea că ar trebui să fie mort, din satul V.

Deși pare imposibil acest lucru, totul este adevărat, iar apariția lui Mathias nu este întâmplătoare. După ce Alexandra este prinsă de mama sa că se sărută cu iubitul ei, aceasta decide să plece de acasă pentru a evita un scandal de mari proporții. 


Deși volumul are drept titlu numele lui Mathias, perspectiva este a Alexandrei la fel ca și în primul volum. Doar incipitul și epilogul sunt din perspectiva lui Mathias, chipeșul conte care trăiește de peste un secol. 
Mathias este îndrăgostit de ani buni de sora lui vitregă, contesa Aneke. Dragostea lui pentru ea l-a mistuit și a căzut într-un blestem adânc.

Iubirea a fost adevăratul meu blestem, nu tot ce a urmat. Iubirea pentru Aneke, iubirea mea neîmplinită, care mi-a mâncat toate rămășițele de umanitate din suflet cu mult înainte să vină blestemul care ne-a legat pe toți trei, blestemul Icăi.

Fiind legat pe viață de frumoasa contesă, mai poate Mathias iubi pe altcineva? Deși între cei doi este o prăpastie imensă și multe cuvinte încă nerostite, în adâncul sufletului amândoi vor purta mereu o iubire interzisă, neîmpărtășită. 
Mathias este șarmant și chiar dacă vine dintr-o epocă în care existau castele, baluri, conți și contese știe să se adapteze oriunde, oricând.


Alexandra se îndrăgostește inevitabil de Mathias și cade în mrejele și farmecele lui, neștiind că iubirea îi poate frânge sufletul atât de ușor. Dar poate ea oare concura cu o contesă cu o frumusețe uluitoare? Poate ea să-i câștige inima lui Mathias și să rupă blestemul ce îl leagă de o altă femeie? 

Mathias și Aneke au fost blestemați să fie împreună. Sunt perechea care a învins timpul, care a sfărâmat prejudecățile, sunt nemuritori și tot așa este și iubirea lor, uită-l, Alexandra, nu mai ai ce spera, nu este al tău și nu a fost vreodată, la fel cum nu a fost nici al Dorei!

Pe măsură ce petrece tot mai mult timp în prezența Anekei, începe să semene tot mai mult cu ea și să simtă o legătură puternică cu lumea în care trăiește. Nu mai știe unde îi este locul... În București lângă mama ei, Dora, fratele ei vitreg, Răzvan, și prietena ei cea mai bună, Ioana, sau în satul V. lângă Aneke, Mathias, Lorena și Nori.

Aveam senzația, habar n-am prin ce întâmplare, că încep să semăn cumva cu Aneke, că în preajma ei mă schimb și devin mai mult ca ea, în loc să fiu vechea Alex. Aveam senzația că până și zâmbetul mi s-a modificat, devenind cinic, sarcastic, ca al ei.


Aneke este o prezentă încântătoare și este învăluită în mister mai tot timpul. Frumusețea ei s-a păstrat de-a lungul anilor și deși cu un secol în urmă a fost arsă pe rug pentru vrăjitorie, ea este acum mai vie ca niciodată. 

Toată lumea este atrasă de Aneke și de personalitatea ei și o pot compara cu o sirenă care atrage prin cântecul ei sufletele oamenilor spre moarte. 

Aș iubi-o pe Aneke așa cum cred că a iubit-o orice om care a cunoscut-o în viața ei muritoare, de dinaintea conflictului cu sătenii - cu pasiune, cu forță, cu gelozie și mai ales cu teama mereu prezentă de a nu o pierde.

Reapariția lui Mathias, Aneke, Lorena și Nori în viața Alexandrei o vor purta din nou în misteriorul sat V. unde o așteaptă o călătorie de neuitat în salvarea lui Nori, fiica adoptivă a Lorenei, care a fost răpită de preotul satului, dar cel mai important, pleacă în salvarea propriei sale identități, în găsirea locului pe care să-l poată numi cu adevărat acasă.

Dacă vrei și tu să afli prin ce peripeții mai trece Alexandra și ce se va întâmpla la final, atunci trebuie să citești cartea. Prea multe detalii nu am dat despre acțiune, astfel încât să poți descoperi singur misterul dintre paginile volumului. 

Recomand toată trilogia pentru că este un fantasy-thriller bun scris de o româncă talentată, în care găsești de toate.



LECTURĂ PLĂCUTĂ! 😊

Cumpără trilogia cu doar 74,14 lei de aici.
                                                                                                     

6 dec. 2017

„Duetul nostru întunecat” (Monștrii din Verity #2) de Victoria Schwab / Recenzie

17:00 0 Comments
 


     Titlu original: Our dark duet
     Autoare: Victoria Schwab
     Editura: Herg Benet
     Colecția: Cărțile Arven  
     Nr. de pagini: 512
     Disponibilă: aici.
     Rating: ★★★★

Poate că tu nu vrei să te lupți cu monștrii tăi, August. Însă eu mă lupt cu al meu.

Duetul nostru întunecat a fost exact ceea ce așteptam pentru încheierea lumii monstruoase create de Schwab. Autoarea a creat personaje speciale care și-au făcut loc în inima mea, iar ea s-a jucat cu ele, manevrându-le ca un adevărat păpușar.

Mi-a plăcut volumul chiar mai mult decât primul, pentru că autoarea are acea calitate de a șoca cititorul și tocmai asta mi s-a întâmplat la final. M-a șocat prin sfârșitul pe care l-a ales. Și mi-a frânt inima în mii de bucățele. Aș putea spune că are o minte destul de malefică și că se hrănește cu durerea noastră, dar Victoria Schwab e mai mult decât atât. E o maiestră, în adevăratul sens al cuvântului, și cred că finalul propriului univers monstruos a fost cel mai potrivit. 

Lumea lui Schwab nu e ca celelalte. E întunecată, creepy și nesigură. E plină de monștri care se vânează reciproc la tot pasul. Mai este loc și de oameni printre aceste bestii? 
Bineînțeles că este! Ne-o demonstrează chiar protagonista noastră, Kate, care luptă pentru pace și o lume mai bună (fără monștri în ea dacă s-ar putea).

Nu știu dacă îmi voi reveni prea curând după ce autoarea m-a distrus efectiv, dar sunt sigură că mai vreau. Îmi place să fiu torturată și distrusă. Deci, dacă doriți să citiți ceva mai diferit care să își lase amprenta pe voi și v-ați plictisit de clișee și happy-ending-uri, cărțile acestea sunt ceea ce aveți nevoie. 

Ceea ce vă asigur că veți găsi în duologia Monștrii din Verity este acțiune concentrată, suspans și mult întuneric. Este un dark fantasy ce îți va cuceri inima și îți va întrece așteptările. Promit.

Dacă nu ai citit încă primul volum (trebuie să o faci cât mai repede!), atunci citește recenzia mea și vei fi convins că vrei să pătrunzi în această lume.

Click aici pentru recenzia volumului I  Acest cântec neîmblânzit.


Bine ai venit în Verity City! Ai grijă cum, când și unde pășești. 
Monștrii sunt pretutindeni. 😈

Odată ca niciodată, fusese cea mai bogată secțiune a capitalei, un loc rezervat pentru aceia care își puteau permite nu numai să cumpere protecția lui Harker, ci să își continue viețile de parcă nimic nu era în neregulă. Odată ca niciodată... dar acum era goală.


Dacă nu ai citit prima carte, ar fi bine să revii aici după lecturarea ei. E posibil să existe spoilere și nu îmi doresc asta. 

În Duetul nostru întunecat, acțiunea are loc după câteva luni de la evenimentele din sfârșitul primei cărți. August rămâne în Verity și se ocupă acum cu pedepsirea păcătoșilor, cei care au sufletele roșii/pătate, însă Kate a părăsit orașul după evenimentele tragice și moartea tatălui ei. Acum ea se află în Prosperity, un nou oraș, un nou început, unde are chiar și un clan anti-monștri.
Kate este un vânător de monștri iscusit și neînfricat, dar...

Va reuși ea să-și înfrângă propriul monstru?
Poate fugi ea de propria sa umbră? 

Acțiunea acestui volum curge lin până pe la mijlocul cărții, dar apoi totul se intensifică. La început avem de a face cu lupta interioară a protagoniștilor, care se zbat între ceea ce își doresc și ceea ce fac ei cu adevărat. După aceea, începe spectacolul adevărat. 

August se îndepărtează tot mai mult de umanitatea pe care s-a străduit să o aibă și a devenit mai mult un monstru. Și-a îmbrățișat adevărata natură, însă nu pentru a distruge lumea din jurul lui, ci pentru a stabili o oarecare pace. Adeseori aude vocea fratelui său mort, Leo, care încearcă să îl instruiască și să îl influențeze. August este un Sunai. O ființă care se hrănește cu sufletele păcătoșilor prin cântecul lor. Dar August nu mai știe cine este el cu adevărat. Nu când lumea din jurul său se destramă. Pare-se că fiecare își dorește ca August să fie ceva diferit.

Erau Leo, care îi spunea să fie lucrul de care se tem monștrii, și Soro, care îl făcea să se simtă egoist pentru că își dorea să vrea să fie uman, și Ilsa, care îl făcea să se simtă ca un monstru pentru că nu o voia destul, și Henry, care părea să creadă că putea fi totul pentru toată lumea, și Kate, care voia ca el să fie cineva care nu mai putea fi.  

Kate nu mai este cine era înainte. Nu după ce i s-a arătat adevărata față a tatălui ei. Nu după ce monștrii au distrus aproape totul în jurul ei. Kate cea de acum are o singură ocupație: de a vâna monștrii care perturbă liniștea. Se luptă atât cu demonii ei interiori, cât și exteriori, iar singurătatea și suferința o copleșesc. Va găsi ea vreodată un loc pe care să-l poată numi „acasă”? Va reuși ea vreodată să găsească fericirea? Poate o altă versiune a ei, într-o altă lume.

Întotdeauna îi plăcuse ideea că există un sine adevărat pentru fiecare alegere pe care o faci și pentru fiecare alegere pe care nu o faci, iar undeva acolo existau Kate care nu se întorseseră niciodată în Verity și nu imploraseră niciodată să plece.

Un nou monstru amenință orașul. Unul care se hrănește cu haos, groază și violență. 

Vor putea Kate și August să lupte cu bestia ce întoarce oamenii unul împotriva altuia? 
Vor putea ei să aducă pacea?

Citește Duetul nostru întunecat și vei afla soarta orașului și a protagoniștilor.


Pe lângă personajele din prima carte, vom întâlni și unele noi în acest volum. Soro este un nou Sunai, apărut în urma evenimentelor dezastruoase de la finalul primei cărți. Deși nu a fost un personaj care să apară prea des în carte, mi-aș fi dorit să aflu mai multe despre el. 
Alice este umbra lui Kate, născută din crimele acesteia, un Malchai care își urăște din tot sufletul creatoarea. Malefică și cu o sete nemărginită de sânge, aceasta a fost un personaj interesant și intrigant.



Aceiași Kate Harker și August Flynn, dar totuși diferiți. Două bucăți dintr-un întreg. Relația lor este una ciudată și non-romantică și asta mi-a plăcut cel mai mult la ei. Pot sta unul fără celălalt, dar când se întâlnesc totul explodează.

Chimia dintre cei doi este vizibilă încă din primul volum și nici ei nu pot nega acest lucru. Se vor putea sincroniza vreodată unul cu celălalt? Vor fi ei un duet de nedespărțit? 

 Kate s-a schimbat, dar la fel a făcut și August. 



 – Nu știu cine sunt și cine nu sunt, nu știu cine ar trebui să fiu și îmi e dor de cine eram, Kate, dar nu mai e loc pentru acel August. Nu mai e loc pentru acea versiune a mea care voia să se ducă la școală și să aibă o viață și să se simtă uman, pentru că lumea aceasta nu are nevoie de acel August. Are nevoie de altcineva.

Așadar, dragă cititorule, îți recomand din tot sufletul duologia Monștrii din Verity de Victoria Schwab pentru că vei avea parte de o călătorie fantastică printre umbre, monștri și întuneric. Sunt sigură că vei fi captivat de imaginația inedită a autoarei și că vei vrea mult mai mult. Am pățit. 


LECTURĂ PLĂCUTĂ! 😊

Cumpără duologia cu doar 23,97 lei per volum de aici.


                                                                                                     


3 dec. 2017

Recenzie - „Trei metri deasupra cerului” de Federico Moccia

15:58 0 Comments
   Titlu: Trei metri deasupra cerului
   Autoare: Federico Moccia
   Editura: Bestseller
   ColecțieEpicLove
   CategoriaLiteratură Universală
   Nr. de pagini: 378
   Disponibilă: aici.
Sponsorizare: Libris -> intrați pe site-ul lor pentru mai multe detalii.

Privește-mă, sunt tot ceea ce vezi, tot ceea ce simți, tot ceea ce iubești. Al tău pentru totdeauna, iar tu a mea pentru eternitate.

 Trei metri deasupra cerului de Federico Moccia este a doua carte al acestui an pe care am așteptat-o cu nerăbdare, dar care mi-a lăsat un gust amar.
Pe lângă faptul că este o lectură pentru adolescenti, această carte oferă și o lecție de viață: Aparențele înșală, iar bogăția nu este întotdeauna opțiunea pe care o poți alege pentru a fi fericit/ă în această viață. Iar Babi știe acest lucru atunci când se avantă în a-și înfrunta mama doar pentru a fi alături de noul ei iubit, Hugo.

Trebuie să recunosc ca a fost o lectură ciudată și nu m-am obișnuit cu felul în care a fost tradusă cartea. Nu mi s-a mai întâmplat până acum să fiu influențată negativ din cauza unei traduceri, dar toate au un început..

Cartea este un mixt de replici, presărată uneori de vocea autorului, - care pune întrebări pe alocuri -, din punctul meu de vedere inutile. Am avut parte de replici spumoase și perverse între protagoniști, dar mi-a fost greu să mă acomodez cu stilul ciudat, diferit și foarte haotic al autorului.

Ideea cărții e una banală, dar a reușit să prindă în mrejele ei mulți cititori. Clișeul etern băiatul rău și fata cuminte oferă cititorului o imagine aparent perfectă a unei dragoste adolescentine. Un drum plin de dragoste, inocență și maturitate parcurs de cei doi protagoniști.

Babi e fata cuminte, timidă și încăpățânată, o elevă de nota zece care începe să se transforme într-o mică "diavoliță" atunci când se afla în aproprierea lui Hugo. Acesta scoate la suprafață o latură pe care Babi o ascunde sau pe care nici măcar ea nu o cunoaște. Devine rebelă și încearcă să-i facă față, pe cât poate, lui Hugo. Vrea să-l înfurie și vrea să-l învețe o lecție pe micul obraznic, pentru care începe să nustrească sentimente pe care nu le-a cunoscut niciodată.

Aruncatul băuturii pe fața acestuia, plimbările cu motocicleta doar în lenjerie intimă, participatul la cursele morții constituie doar o parte din "întunecata" sa parte, o parte pe care Babi o exploatează la maxim. 

Oare va găsi un echilibru între fata rea și cea bună?


Hugo este băiatul sexy, al naibii de frumos și încăpățânat, cu un temperament ce stă să explodeze. Acesta face tot posibilul să o enerveze pe fata din Mercedes de fiecare dată când are ocazia, fără să știe că va dezlănțui o furtună a dragostei care îi va ridica pe ambii la trei metri deasupra cerului.

Carapacea în care Hugo se refugiază în majoritatea timpului este spartă de atingerea fină și plină de dorință a lui Babi, un lucru după care acesta tânjește și pe care îl va obține orice ar fi.


Oare vor fi fericiți? 
Oare chiar vor putea să construiască un viitor pe rămășițele unor persoane?

Recomand acest roman persoanelor care își doresc un week-end plin de iubire, persoanelor cărora le place italiana și o înțeleg, pentru ca traducerea e mot-a-mot din italiană, iar timpurile verbelor și topica frazelor nu corespunde cu limba română, însă veți putea trece peste acest impediment dacă doriți sa aflați râvnita poveste de dragoste a lui Hugo și Babi.


Există și două ecranizări ale poveștilor scrise de Federico Moccia și se zvonește apariția unei a treia părți.

Trailer - Tres metros sobre el cielo



Trailer - Tengos ganas de ti



LECTURĂ PLĂCUTĂ! 😊



28 nov. 2017

Recenzie - „Regatul spinilor și al trandafirilor” de Sarah J. Maas

19:10 2 Comments





 Titlu: Regatul spinilor și al trandafirilor
  AutorSarah J. Maas
  Editura: RAO
  Nr. de pagini: 475
  Disponibilă: aici
  Rating★★★★
Feyre știe să vâneze...

Feyre a crescut într-o lume în care magia există doar în legende. Dar dacă această lume ar fi reală şi, mai mult decât atât, ar ameninţa să arunce lumea muritorilor într-un război întunecat? Mânată de promisiunea de a-şi apăra familia, făcută mamei ei, Feyre va afla că în lumea zânelor totul este posibil, chiar şi să te îndrăgosteşi de un Mare Lord al spiriduşilor. O ameninţare pluteşte, însă, asupra acestui tărâm magic, iar Feyre este singura care poate salva de la pieire regatul zânelor şi lumea oamenilor


Feyre trebuie să rupă vraja, sau își va pierde inima pe veci.



Trebuie să recunosc că trecuse ceva vreme de când nu mai citisem ceva fantasy, de când pofta „mi se tăiase” și zăceam într-un mare reading slump. Dar, datorită fanteziei mele cu elfi, descoperită anterior, am zis să dau o șansă cărții și să știți că nu regret decizia.
Pe lângă faptul că m-a scos din RS și pofta de citit mi-a revenit (pentru că deja m-am apucat și de „Tronul de cleștar”) cartea este foarte interesantă. 
Nu e genul de carte care să te plictisească, din contră. Pe mine m-a ținut tot timpul în priză și oscilam între nervi, plânsete și bucurie. Din păcate eu am obiceiul să ma atașez de o carte, sau de anumite personaje și să intru în pielea lor, să sufar odată cu ele. 



Ceea ce mi-a plăcut și am apreciat cel mai mult la carte, este originalitatea si felul de a scrie al autoarei. Recunosc că sunt puțin geloasă pe imaginația ei, pentru că a putut crea atâtea ținuturi și să le descrie pe fiecare aparte. Totodată și numele fiecărui personaj mi se pare genial, nume autentice, pe care nu le-am mai întâlnit și în alte cărti, demne de teritoriile pe care le conduc, sau locuiec, teritorii de basm, sau așa cum imi place mie să spun: „Living in a fairy tale” .

Astfel, pentru câteva zile am fost prinsă în vrăjile spiridușilor, era ca și cum băusem din vinul lor fermecat și nu mai puteam să ies din acea lume aproape perfectă.Finalul a fost cea mai grea parte pentru mine, mă hotărâsem pe la ultimele 50 de pagini s-o las, dar nu pentru ca mi se luase, ci pentru că ma enervam din ce in ce mai tare din cauza scenelor enervante  care se derulau făcîndu-mi parcă în ciudă. După ce am terminat-o am stat vreo 10 minute și m-am uitat în gol și plângeam pentru că o terminasem.

Dacă sunteți ca mine, fani ai elfilor/spiridușilor/zânelor etc, atunci „Regatul spinilor și al trandafirilor” este cartea cea mai potrivită. Și nu numai, dacă vă place fantasy-ul, atunci trebuie neapărat să-i dați o șansă!!



După ce mama ei murise și familia ei pierduse toată averea, Feyre se trezi șeful casei, singura sursa de venit într-o familie cu 4 guri de hranit. Învață să vâneze, singurul mod prin care reușește să supraviețuiască și să-și țină familia în viață, însă face cea mai mare greșeală o face atunci când îl omoară pe lupul imens care stă în calea hranei ei și a familiei.

Din acea zi, totul se dă peste cap în viața ei. În noaptea în care spiridușul Tamlin dă buzna în casa ei și o ia cu forța de lângă cei dragi, potrivit unor legi din Tratatul pe care spiridușii îl semnaseră cu muritorii pentru a crea pace, Feyre trece printr-o schimbare majoră. Consideră că își încalcă promisiunea făcută mamei sale, aceea de a avea grijă de familia ei și încearcă să se opună ordinelor lui Tamlin. 

Este dusă în Regatul Primăverii unde va duce o viață de spiriduș, va învăța despre ei, despre modul lor de viață, obiceiuri și despre boala care este așternută asupra lor de peste 50 de ani. În ciuda faptului că este tratată foarte frumos și repectuos, nu ezită nicio secundă să intre în belele, ajutată de Lucien, emisarul Regatului, însă ceea ce nu a vrut, sau nu a încercat Feyre să înțeleagă o mare parte din timpul petrecut în Regatul Lordului Tamlin, este că soarta întregului „continent” al spiridușilor depinde de ea și de chemarea inimii ei. 

Abia după ce își dăruiește în totalitate inima Lordului Tamlin, înțelege dificultatea la care este supusă și sacrificiile pe care trebuie să le facă în numele iubirii.Leacul la boala ce paște Prythian-ul, viața Lordului ei și a sute de spiriduși stau în mâinile ei, iar Feyre va trebui să-și sacrifice propria viată si libertate pentru a scăpa neamul nemuritorilor de blestem si zile grele.

Iubire, sacrificiu,spaimă,curaj, elfi, creaturi înfiorătoare și blesteme toate într-o singură operă.





Ca în fiecare carte, trebuie să existe personaje pe care să le ador și să le iubesc din tot sufletul, și personaje pe care nu pot să le sufăr absolut deloc. Vă voi prezenta cate puțin, câteva lucruri despre personajele principale ale cărții, începând cu preferatele mele.

Tamlin
"Your human joy fascinates me-the way you experience things, in your life span, so wildly and deeply and all at once, is... entrancing. I'm drawn to it, even when I know I shouldn't be, even when I try not to be."

Tamlin a fost, este și va rămâne preferatul meu. Este construit exact pe placul meu( pot spune chiar că reprezintă tipul băiatului visurilor mele). E iubitor, protectiv, opusul tuturor legendelor omenești legate de neamul spiridușilor din Prythian.
Pe jumatate spiriduș, pe jumătate lup și cea mai puternică persoană din tot Regatul Primăverii, blestemat, împreună cu întregul regat să poarte o mască timp de 50 de ani.
Datorită trecutului nu prea frumos al lui și al familiei lui, a trebuit să ia în mâini soarta întregului Regat al Primăverii și sa devina un Mare Lord, un nume de care nu este atât de mândru și fericit precum s-ar presupune că ar trebui să fii. Rece și cu o inimă de piatra , cade pradă sentimentelor provocate de Feyre, și riscă viețiile oamenilor Regatului pentru a-i salva viața iubitei lui.
P.s: Deși o bestie înfiorătoare și un razboinic cu sânge rece, în Tamlin găsim și un spirit romantic și un poet genial.

„A fost odată o femeie foarte frumoasă,
Curajoasă și puțin neobișnuită,
Care avea puțini prieteni. 
Însă ea îi refuza
Pe toîi bărbații care stăteau la coadă”






Feyre


"I was as unburdened as a piece of dandelion fluff, and he was the wind that stirred me about the world."

Cumva mă regăsec în personajul Feyre. La fel de încăpățânată și ambițioasă ca mine.
Mi-a plăcut super mult Feyre, cred că e primul personaj feminim de care chiar îmi place în totalitate și pe care nu m-am enervat deloc.
Luptă pentru scopurile ei, e puternică și nu se lasă doborâtă de niciun obstacol.
Deși părea slabă și lipită de apărare, în spatele pieptului firav domnea o inimă de luptătoare, un suflet curajos și un foc al iubirii de nestins.
Se luptă inclusiv cu sentimentele sale doar pentru a se asigura că respectă promisiunea făcută mamei sale și este în stare să accepte dureri fizice insuportabile, de dragul iubirii.

Îndrăgostită de Tamlin, riscă totul pentru a-l salva, pe el si întregul Regat al Primăverii, inslusiv libertatea.




Lucien


"He's playing a dangerous game, though," Lucien said, slipping out the door. "We all are."

Deși la început nu prea pare că vrea să fie pe placul cuiva, Lucien mi-a plăcut mult ca personaj secundar și mereu mi s-a părut ca are un „charme” aparte.
Un trecut sumbru și o față mutilată, asta îi rămăsese lui Lucien înainte să apară Feyre în viața și Regatul lui. Deși fusese luat sub aripa lui Tamlin și deținea titlul de emisar al curții, sufletul îi era gol datorită evenimentelor trecutului ce îl marcaseră.
Curajos, încăpățânat și foarte loial, Lucien este tipul de personaj pe care, chiar dacă ai vrea, nu ai avea cum să-l urăști.Eu una l-am adorat.
Deși animalul prin care este caracterizat e vulpea, trăsăturile nu i se potrivec deloc. Viclenitatea nu-l reprezintă și nu e nici genul de personaj plin de șiretlicuri.







Rhysand

 "Be glad of your human heart, Feyre. Pity those who don't feel anything at all."

Ultimul, dar nu cel din urmă (din păcate). Rhysand,Lordul Regatului Întunericului, personajul cel mai insuportabil din toată cartea.
Recunosc, îmi place cel mai puțin, deși se presupune că ar trebui să iau în calcul și faptul că a ajutat-o pe Feyre, nu o să pot să-l sufăr vreodată. Pura lui aroganță și felul în care se comportă m-a făcut să rodesc o ură față de el.
Deși fizic este descris ca fiind un bărbat superb, arătos, trăsăturile morale mi-au lăsat un gust amar. E cumva un paradox, pentru că face lucruri rele, dar cumva, în același timp face și lucruri bune. E cam încurcată treaba cu el, dar dacă veți citi, veți înțelege.


Cum să te plictisești cu asemenea eroi și asemenea lumi demne de basmele cu zâne (la propriu)?
Așadar, vă invit și pe voi să descoperiți minunata lume magică a lui Tamlin și a semenilor lui.


P.s: Există ceva (sau cineva) de care nu am menționat în recenzie. O să vă las pe voi să citiți, să descoperiți și sa-mi spuneți. 



Lectură plăcută!