marți, 1 august 2017

Recenzie- ,,Întreab-o pe Alice”, Autor anonim




Titlu: Întreab-o pe Alice
Autor: Anonim
Editura: Art
Colecția: YoungArt
Nr. de pagini: 172
Disponibilă: aici.


Întreab-o pe Alice este povestea fascinantă și în același timp terifiantă a unei adolescente care se confruntă cu problemele obișnuite ale vârstei: își dorește să fie populară, să aibă un prieten, i se pare că ar trebui să țină o cură de slăbire etc. Dar viața i se schimbă radical în momentul în care începe să consume droguri. 
Emoționant și sensibil, jurnalul ei este mărturia cutremurătoare a luptei cu dependența, care o pune în situații dintre cele mai periculoase. Tânăra va înfrunta viața pe stradă, violența, ospiciul, anturajul periculos ‒ totul, paradoxal, numai din dorința de a duce o viață normală.   
O carte absolut fascinantă, superbă, genială. Voiam de mult să citesc această carte pentru că mă intriga descrierea ei și nu regret niciun minut pierdut citind-o. 
Cartea aceasta ar trebui să fie citită de orice adolescent, pentru că reflectă o imagine realistă a tentațiilor la care ești supus (băutură, sex, droguri) odată ce începi sa ”crești”, o imagine realistă referitor la ”cine sunt cu adevărat prietenii”, o imagine realistă a vieții văzută prin ochii unei puștoaice de 15 ani (de fapt, prin ochii fiecărui puști aflat la o așa o vârstă), o viață ”murdară”, dar totodată frumoasă. 


De fapt, dacă mă gândesc mai bine, greșesc. Nu doar orice adolescent, ci și orice părinte de adolescent ar trebui s-o citească. De ce?  Pentru că părinții ar trebui să înțeleagă că nu, nu au un mod perfect de a-și trata copiii, că ei greșesc enorm de mult în fața copiilor lor și nu știu să îi asculte, pentru că părinții, prin modul lor protectiv și dur nu fac altceva decât să inspire teamă propriilor lor copii, teama de a le recunoaște greșelile, ci să încerce să îi înțeleagă, să înțeleagă că trăim într-un alt secol, și cel mai important, să îi aprecieze așa cum sunt ei, cu bune și cu rele. Cartea asta m-a învățat că părinții nu ar trebui să fie doar părinți pentru copiii lor, ci ar trebui să le fie cei mai buni prieteni, că trebuie să câștige încrederea copiilor în ei, și nu doar să-și impună respectul în fața lor. Tocmai de aceea există ”n” cazuri asemănătoare și de aceea există așa numitele ”anturaje proaste”.
Personal, o să-mi oblig întreaga familie să citească Întreab-o pe Alice și sper că o să aibă și ei ceva de învățat de aici.

Este scrisă într-un mod atât de enervant și de frustrant pentru mine, pentru că, exact atunci când nu mai ai nicio speranță, că totul se va termina cu bine și crezi că știi care va fi finalul ei, bum, apare bomba, și apoi se schimbă treaba, totul e roz, pufos și crezi ca va avea un happy end, hahaha, vezi să nu... pur și simplu te trece dintr-o stare de mindfuck , la altă stare de mindfuck și întreaga carte, dar absolut îmtreaga carte este mindblowing. 

Citeam, și citeam, și citeam și nu știam dacă să mă apuc de droguri, sau nu (Ei, vă dați seama că nu o să mă apuc), dar spun asta pentru că mă prinsese atât de grav cartea, încât, în momentul în care descria cum te simți când iei droguri, parcă mă drogase și pe mine doar cu niște cuvinte, intrasem prea rău în acțiune.
 Mintea mea poseda înțelepciunea tuturor epocilor și nu existau cuvinte potrivte ca s-o pot descrie .M-am uitat la o revistă de pe o masă și puteam s-o văd într-o sută de dimensiuni.Era atât de frumos, încât nu mai puteam suporta priveliștea și am închis ochii.Imediat am început să plutesc în altă sferă, altă lume, altă stare.
Eh, asta când venea vorba de perspectiva adolescentei drogate. Atunci când treaba devenea serioasă și realiza în ce hal au adus-o drogurile, descrierile deja deveneau creepy, încât mă luau fiorii și-mi spuneam ”Cu siguranță n-o să pun niciodată mâna pe droguri”.După ce citeam câteva pagini din acele descrieri stăteam în pat, lăsam cartea lângă mine și ma holbam ca o fraieră la pereți. Gândiți-vă că această carte, este de fapt un jurnal, și toate acele lucruri dezgustătoare, terifiante, chiar s-au întâmplat unei adolescente, și nu e prima, ultima și nici singura adolescentă care a trecut prin ele.
Nu știu cât e ceasul, nici ce zi și nici măcar ce an, și nici ce oraș e. Cred că mi s-a rupt filmul sau mi-au dat niște pastile nasoale. Fata care stă lângă mine pe iarbă are fața albă gen Mona Lisa, și e gravidă. Am întrebat-o ce-o să facă cu copilul și a zis doar ”O să fie al tuturor. O s-o împarțim cu toții.

Ceva ce nu mi-a plăcut cu adevărat la carte este faptul că unele nume sunt cumva neidentificate. De fapt, nu chiar. Ci pur și simplu unele texte sună ceva de genul ”Doctorul ____ ”. Adică, acolo unde ar trebui să fie niște nume scrise, sunt doar niste underline-uri. Mă deranjează teribil de tare când nu apar numele oamenilor/ personajelor în cărți. 
Ca o mică concluzie, da, oameni buni, nu doar că vă recomand să citiți cartea, ci vă rog s-o faceți. Merită  fiecare cuvânt.



Întreab-o pe Alice este jurnalul unei adolescente de 15 ani, care surprinde aproximativ fiecare moment important din noua ei viață, din momentul în care se mută, până în momentul în care decide să se ”maturizeze” și să renunțe la jurnal. 
Deși narațiunea e la persoana I și tot ce e povestit, e povestit de protagonistă, sunt unele faze care nu au legătură cu ea, ci povestește problemele pe care le aude și la alți adolescenți, ceea ce-i dă un punct în plus, pentru că nu-i o singură experiență, ci sunt mai multe perspective, probleme, ceea ce mi se pare genial. 
De fapt, sunt două jurnale într-o carte. Pentru că, la un moment dat decide să ”inceapă o nouă viață fără droguri” , deci va exista și un nou jurnal care va conține numai ”amintiri frumoase”. 
Protagonista duce o viață normală, probleme cu părinții, liceu, până în momentul în care se mută. Viața se schimbă, anturajele se schimbă și ”tocilara” se transformă într-o drogată, și nu numai. Datorită drogurilor ajunge într-un spital pentru persoane cu probleme psihice, pe stradă, și are o viață mizerabilă.
Dacă aș spune mai multe despre acțiune, ar trebui să dau spoilere și aș strica tot farmecul, așa că vă voi lăsa să descoperiți singuri ”miezul” acțiunii.


Personajele cărții, înafară de protagoniste, apar și dispar foarte repede, în ideea că ”prietenii vin și pleacă”, iar majoritatea te trădează, și singura care evoluează( saaauuu...nu prea) e protagonista. Puțină urmă de evoluție apare și la părinții ei, din frica de a nu-și pierde copilul. 



O să dau 5/5 steluțe cărții, pentru că deja am trecut-o in secțiunea ”cărți preferate” și pentru că pe mine m-a cucerit complet. 
Lectură plăcută!

luni, 31 iulie 2017

Recenzie - „Cronicile lui Magnus Bane”, de Cassandra Clare



Titlu: Cronicile lui Magnus Bane
Autoare: Cassandra Clare, Sarah Brennan, Maureen Johnson
Editura: Corint
Colecția: Leda Edge
Nr. de pagini: 
Disponibilăaici.
Nu e ușor să fii Magnus Bane. Ca magician, este adeseori chemat să rezolve probleme altora. Viața lui a fost lungă și iubirile numeroase. Iar Magnus are întotdeauna grijă să se afle în locul potrivit la momentul potrivit – sau poate nepotrivit.
Revoluția franceză, era prohibiției, marea pană de curent din New York City, prima mare bătălie între Valentine și Institutul din New York...Magnus s-a aflat de fiecare dată acolo și de obicei în miezul acțiunii. Dar să o scoată pe Maria Antoaneta din Franța nu e nimic față de iubirea lui pentru vampirul Camille Belcourt – sau prima întâlnire cu Alec Lightwood.
Deși povestea lui Magnus e departe de a se fi încheiat, toate aceste istorioare aruncă puțină lumină asupra firii sale adeseori enigmatice. Ce se întâmplă când un magician nemuritor își pierde mințile? Sunt toți membrii familiei Herondale la fel de imprevizibili ca Will? (Răspunsul este: da)
Ce s-a întâmplat de fapt la Hotelul Dumort?
Cum a devenit vampir Raphael Santiago? Ce îi cumperi iubitului tău vânător de umbre cu care nu ieși în mod oficial? Și de ce a fost Magnus alungat din Peru?

Magnus nu va putea niciodată să-și spună toate poveștile sale. Nimeni nu-l va crede. Dar aveți aici unsprezece povestiri care vă pot ajuta să-l înțelegeți mai bine – și despre care își dorește probabil să nu se afle niciodată.
Tocmai ce am terminat de citit Cronicile lui Magnus Bane și îmi pare rău că am terminat-o. Era porția mea zilnică de râs. 
Nu ai cum să nu-l îndrăgești pe Magnus. De la stilul său vestimentar ciudat, până la mintea iscusită de care dă dovadă, acesta reprezintă unul dintre cei mai cunoscuți repudiați în universul creat de Cassandra Clare
Trebuie să precizez că dacă nu ai citit încă celelalte serii scrise de Cassandra Clare, s-ar putea ca lectura acestui volum să nu aibă același farmec. Sunt o mulțime de chestii pe care nu le vei înțelege, deoarece sunt legate de personaje prezente în celelalte serii scrise de autoare. Găsiți Instrumente Mortale și Dispozitive Infernale la Editura Corint și le recomand din suflet. 

Revenind la Magnus. Avem parte de multe aventuri prin care a trecut magicianul nostru de-a lungul istoriei. Cartea este structurată în unsprezece povestiri diferite, unele mai amuzante ca altele. Am simțit că am o adevărată conexiune cu Magnus datorită faptului că iese din tipare și nu este deloc o ființă plictisitoare. 

Recomand acest volum cu povestioare din universul vânătorilor de umbre pentru fanii acestui univers și nu numai. Este o lectură relaxantă, amuzantă și este perfectă pentru o zi călduroasă de vară în care nu știi ce să citești.
La nivel structural, cartea este formată din unsprezece povestiri din diferite perioade ale vieții lui Magnus, fără a fi dispuse într-o ordine cronologică. Unele m-au făcut să râd în hohote, altele mi s-au părut relatate plictisitor, doar ca să fie acolo. Așadar, cele unsprezece peripeții ale magicianului sunt: 

1. Ce s-a întâmplat cu adevărat în Peru


Cartea a început în forță, cu o povestire plină de umor în care îi avem protagoniști pe Magnus (bineînțeles), Ragnor Fell și Catarina, prietenii cei mai apropiați ai acestuia. Încercăm să aflăm de ce Magnus a fost izgonit din Peru, ce ilegalități a reușit să provoace, însă chiar și la sfârșitul povestirii am rămas puțin în dubii. 

2. Regina fugară


Marea misiune a lui Magnus este să o salveze pe regina Marie Antoinette de un popor furios. Fiind întâmpinat de un tânăr chipeș și irezistibil, Magnus nu poate refuza acest lucru, mai ales pentru că are o slăbiciune pentru ochii albaștri. 

3. Vampiri, brioșe și Edmund Herondale


Facem cunoștință cu Edmund Herondale, ascendentul lui Jace Herondale (sunt sigură că îl știți deja), care este pregătit să sacrifice totul în numele iubirii. Magnus este atras de acesta și îl ajută cu o singură condiție: să accepte să iasă la o întâlnire împreună. Multe peripeții vor fi în acest capitol, dar vă las pe voi să descoperiți singuri.

4. Moștenitorul de la miezul nopții


Mi-a plăcut mult acest capitol pentru că am avut șansa de a-i revedea (metaforic vorbind) pe Tessa Gray și Will Herondale din Dispozitive Infernale. Îl vom întâlni pe James, copilul acestora, care se poartă foarte ciudat, dar nimeni nu știe de ce. Plină de umor și această povestire, dar și puțin creepy spre final.
     -Ce s-a întâmplat? Păi, să vedem. A furat o bicicletă și s-a plimbat cu ea, fără să-și folosească mâinile, prin Trafalgar Square. A încercat să se cațăre pe Columna lui Nelson și să se bată cu Nelson. Apoi l-am pierdut pentru scurt timp, iar când l-am ajuns din urmă, după ce hoinărise pin Hyde Park, se bălăcea în Serpentine, cu brațele larg deschise, și striga: Rațelor, îmbrățișați-mă ca pe regele vostru!

5. Mărirea Hotelului Dumort


Cu toții cunoaștem Hotelul Dumort din Instrumente Mortale, locul în care și-au făcut culcuș vampirii. Dar nu cunoaștem și istoria acestui loc. Un vrăjitor pe nume Aldous Nix deschide aici un portal spre iad, distrugând aproape în totalitate hotelul. Dacă nu ar fi fost Magnus, mulți vânători de umbre ar fi pierit atunci. Bravo, Magnus! Încă o dată ai salvat ziua!

6. Salvarea lui Raphael Santiago


Cred că aceasta este povestirea mea preferată dintre toate. După cum bine știți dacă ați citit Instrumente Mortale, Raphael este un vampir foarte atrăgător. Înainte să devină vampir, nu era decât un copil inocent. Mama sa îi cere ajutorul lui Magnus pentru a-l salva pe Raphael din ghearele întunericului, însă acesta a ajuns prea târziu. Era deja transformat în vampir. Cei doi vor deveni prieteni buni, Magnus permițându-i acestuia să locuiască cu el. Mi s-a părut de un umor copios cum Raphael mereu avea ceva de comentat cu privire la hainele pe care le poartă și cum mereu își băga coada în relațiile lui Magnus.

7. Decăderea Hotelului Dumort


Revenim la Hotelul Dumort, când vampirii deja au pus stăpânire pe acest loc. Însă, exista o problemă: toți vampirii păreau bolnavi. Cauza acestui lucru se pare că era faptul că aceștia se hrăneau cu sânge de la oameni drogați cu cocaină, născându-se adevărați monștri puși pe fapte rele. Mi s-a părut puțin plictisitoare povestirea aceasta. 

8. Ce să-i cumperi unui vânător de umbre care are de toate (și cu care oricum nu ieși în mod oficial)



Capitolele în care este vorba despre Alec Lightwood sunt clar preferatele mele. Iubesc acest cuplu încă de când am lecturat Instrumente Mortale. Aflându-se la început de relație, Magnus încearcă să găsească un cadou pentru ziua lui Alec, dar se pare că această misiune este mai grea decât o bătălie sângeroasă. Singura ființă care încearcă să îl ajute este un demon care fusese invocat de acesta cu alte scopuri. Povestea a fost dulce tare.

9. Ultima bătălie a Institutului din New York


Ne întoarcem iar în timp, când un grup de vânători purtând numele de Cercul încalcă legea și ucid repudiați fără motive reale. În fruntea grupului se află Valentine, tatăl lui Clary, un psihopat care are un singur scop în viață: de a extermina Lumea de Jos și de a preamări singurele ființe pure, vânătorii de umbre.



10. Cursul iubirii adevărate (și al primelor întâlniri)


Încă o povestire în care îi avem protagoniști pe Magnus și Alec. Îndrăgostit până peste cap de magicianul plin de sclipi, Alec îl invită la o primă întâlnire, iar Magnus se miră și el de faptul că acceptă în cele din urmă. Dar nu toate merg ca pe roade. Întâlnirea lor este stânjenitoare și la un moment dat intervine o misiune de salvare a unui vârcolac, la care cei doi se descurcă de minune.

11. Căsuța vocală a lui Magnus Bane


Ultimul capitol din viața lui Magnus așternut pe hârtie este cel mai amuzant dintre toate. Avem onoarea de a "asculta" mesajele din căsuța lui vocală. Mesajele sunt în mare parte de la Clary, Izzy, Simon, Jace, Alec, toți având cam același scop: împăcarea lui Magnus și Alec. Dacă ați citit Instrumente Mortale, știți că la un moment dat Magnus și Alec s-au despărțit, așa că acest capitol ne arată câte ceva din culise. 

Deoarece sunt o fană a universului creat de Cassandra Clare și cum am citit deja celelalte cărți ale ei, Cronicile lui Magnus Bane a fost pentru mine cartea perfectă pentru a afla mai multe despre trecutul lui Magnus. 
5/5 steluțe

sâmbătă, 29 iulie 2017

Recenzie - „Te văd!”, de Marina Neagu


Titlu: Te văd!
Autoare: Marina Neagu
Editura: Quantum
Colecția: Fantasy Fanatic
Nr. de pagini: 214
Serie/Trilogie: Urlet în tăcere
Disponibilăaici.
Sponsorizare: Editura Quantum
Fără să știe, Sara, o adolescentă a zilelor noastre, suferă de pe  urma unor legăminte făcute în urmă cu 2000 de ani, când cea  din care avea să se deschidă linia familiei lor, marea preoteasă a dacilor,  jură să-și reîntâlnească iubirea pierdută.  Este atrasă în jocuri periculoase a căror inițiere nu-i  aparține, dar ale căror consecințe zguduie cu totul micul ei univers. Când violența îmbracă țesuturi umane, viața Sarei este salvată  în mod misterios.  Dar supraviețuirea vine cu un preț mult prea mare.  În cel de-al doilea volum, povestea Sarei continuă, răspunzând unor întrebări și născând altele. Dragoste ce dăinuiește peste vremuri, mister, personaje
bine clădite,  tensiune și un ritm ce nu-ți permite să lași cartea din mână,  te vor transforma în fanul acestei serii.Fără să știe, Sara, o adolescentă a zilelor noastre, suferă de pe  urma unor legăminte făcute în urmă cu 2000 de ani, când cea  din care avea să se deschidă linia familiei lor, marea preoteasă a dacilor,  jură să-și reîntâlnească iubirea pierdută.
Este atrasă în jocuri periculoase a căror inițiere nu-i  aparține, dar ale căror consecințe zguduie cu totul micul ei univers. Când violența îmbracă țesuturi umane, viața Sarei este salvată  în mod misterios.  Dar supraviețuirea vine cu un preț mult prea mare.  În cel de-al doilea volum, povestea Sarei continuă, răspunzând unor întrebări și născând altele. Dragoste ce dăinuiește peste vremuri, mister, personaje bine clădite,  tensiune și un ritm ce nu-ți permite să lași cartea din mână,  te vor transforma în fanul acestei serii.

La fel de bine scris ca primul volum, poate chiar mai bine, Te văd! de Marina Neagu a fost lectura captivantă de care nu m-am putut desprinde timp de patru ore. Mi-a plăcut încotro se îndrepta acțiunea, tot misterul în care este învăluit cititorul și doza de suspans prezentă la fiecare pagină făcând din acest roman unul memorabil. 

Coperta îți fură privirea, atât de frumoasă e! Deși se zice că nu trebuie să judecăm o carte după coperta sa, adeseori eu mă uit întâi la aspectul fizic, cum sunt sigură că o faceți și voi. Stilul autoarei este unul atractiv, fără descrieri inutile care să te adoarmă, profund, dar și amuzant pe alocuri. 

Acțiunea acestui volum este mai alertă decât a volumului întâi, asta datorită faptului că în primul a trebuit să ne acomodăm cu personajele și cu firul narațiunii. Am avut parte (iarași) de o călătorie fantastică până în Dacia lui Decebal și înapoi și am reușit să fac mai multe conexiuni cu privire la legătura protagonistei cu trecutul.

Eu recomand lecturarea ambelor volume, Urlet în tăcere și Te văd!, deoarece este o serie fantasy promițătoare, unică prin subiectul ales și relaxantă prin modul în care a fost scrisă. 


După sacrificiul final de la sfârșitul primul volum, Sara trăiește clipele acelea de groază în fiecare zi. Fiind întrăgostită de Markus și acceptând să se sacrifice în numele iubirii, sentimenele și încrederea Sarei vor fi spulberate atunci când apare nimeni alta decât Marea Preoteasă a dacilor, Sarula, pentru a-și revendica sufletul pereche. 

      Mă ascundeam în spatele unei măști, expunând veselie și dezinvoltură, în timp ce mintea îmi era acăpărată de întrebări fără răspuns, iar sufletul ducea o luptă cruntă cu sentimente ce se răfuiau cu ura de care mă agățam pentru a mă întări.
Apariția Hypei, zeița nopții/somnului, împreună cu planul ei de a scăpa lumea de coșmaruri și de a restabili ordinea o pune pe gânduri pe Sara. Până să afle ideea ei, Sara era conștientă că pentru a aduce totul la normal era nevoie ca ea însăși să moară. Dar să îl omoare pe Markus, cel de care s-a îndrăgostit, dar și cel care a trădat-o, este o opțiune pentru ea?

Se va răzbuna pentru durerea pe care i-a pricinuit-o sau va rămâne slabă în fața iubirii pe care o poartă?

    Ca o adolescentă neinițiată, m-am lăsat amăgită de aroma unei iubiri imposibile și am suferit consecințele trădării. Markus intrase în viața mea cu finețea unui tanc și dărâmase totul în dorința lui de înaintare. El nu fusese niciodată ceea ce crezusem că este, și aveam să îi arăt că nici eu nu eram ceea ce spera el că sunt.
Dacă nu poate să treacă așa ușor peste o despărțire, măcar să fie o schimbare în ceea ce privește aspectul fizic. Protagonista noastră se decide să se tundă scurt și să se vopsească brunetă, schimbare radicală față de volumul întâi, unde avea părul lung și blond. Sara va avea ghinionul de a fi părtașa mai multor răpiri, trăind adevărate clipe de groază. Dar se pare că răpitorii ei nu corespund aceleiași tabere și are mai mulți dușmani decât spera ea să aibă. Ce interese ar putea avea fiecare dintre ei? Ce o face pe ea atât de specială?
Când trădătorul ce poartă chipul bărbatului pe care credea că îl cunoaște și pentru care ar fi băgat mâna în foc apare în fața ei, va mai fi ea în măsură să facă alegerea corectă? 
Iar când dușmanii sunt pretutindeni, în cine ar mai putea avea încredere vreodată?


Aparențele înșală întotdeauna. Asta mi-am dat seama când am terminat acest volum. Deși aveam concepții și teorii diferite cu privire la final, am fost plăcut surprinsă când am văzut că nimic nu a fost previzil (cel puțin pentru mine) și autoarea a reușit să mă lase uimită din nou. Acum am nevoie de al treilea volum, pentru că acțiunea s-a terminat iarăși când devenea totul mai interesant. 

Dacă nu ai citit încă primul volum, iată recenzia realizată de mine - click aici.


Deoarece Urlet în tăcere mi se pare una dintre cele mai bune serii apărute la noi, ofer 5/5 steluțe și acestui volum, care te ține în priză pe tot parcursul lui.

Această carte a fost oferită spre recenzare de către Editura Quantum, cărora le mulțumesc mult! 
Accesați site-ul lor pentru a fi la curent cu noutățile și promoțiile lor.
Sigur veți găsi cel puțin o carte care să vă atragă.

Achiziționează Te văd!, de Marina Neagu de aici.

vineri, 28 iulie 2017

Recenzie - „În căutarea destinului”, de Nora Roberts


Titlu: În căutarea destinului
AutoareNora Roberts
Editura: Lider
Nr. de pagini: 400
Disponibilăaici.
Sponsorizare: Târgul Cărții
Aceasta carte face parte din colectia Carti pentru suflet a editurii Lider.
Cilla McGowan, nepoata divei Janet Hardy, renunta la ideea de a deveni a treia generatie de vedete Hardy si porneste intr-o aventura de redescoperire a trecutului, menita s-o ajute sa-si cladeasca viitorul. Cumpara casa din Virginia in care bunica ei, diva, isi pierduse viata in urma unei supradoze. Plonjand cu entuziasm in proiectul de restaurare a vechii case, aproape ca nu are timp sa-si observe vecinul – scriitorul Ford Sawer. Este hotarata sa nu cedeze farmecului acestui tip cu ochii verzi, dar nu se poate abtine de la mici fantezii, chiar daca viata linistita de familie nu pare sa fie scrisa in destinul ei.
In pod, Cilla gaseste bine ascunse niste scrisori nesemnate, care sugereaza ca Janet Hardy era insarcinata cand a murit, iar tatal era un localnic insurat. Misterul se adanceste cu o serie de atacuri violente si inspaimantatoare. Iar daca Cilla si Ford nu-si dau seama repede cine-i ataca si de ce, exista riscul sa-si piarda viata.
Acest roman al Norei Roberts ne oferă imaginea luptei pentru supraviețuire după un trecut ce încă te urmărește și șansa de a avea o viață liniștită, departe de lumina reflectoarelor. Cilla McGowan și Ford Sawyer vor încerca să descopere secretul divei Janet Hardy, însă făptașul se reîntoarce pentru a îngropa și pe cel care vrea să redescopere adevărul.
Oare vor putea cei doi să supraviețuiască atacurilor și să afle adevărul?

Cilla McGowan, nepoata lui Janet Hardy, cumpără casa din Virginia în care aceasta a murit luând o supradoză. Renunță la a fi vedetă și își dorește să reconstruiască conacul plin de amintiri în care Janet a locuit, însă ceva o împiedică să rămână acolo, iar atunci când lucrurile devin tot mai misterioase și atacurile o sperie vecinul ei, Ford, o ajută să descopere adevărul. Însă pe parcurs lucrurile se complică, iar intre cei doi se naște scânteia dragostei.


v1.bjs3MTg0MzM7ajsxNzQyMzsxMjAwOzUxMjA7MzQxMw (300×300)Ford Sawyer realizează benzi de desenat, scrie scenarii și face ilustrații. Iar atunci când vecina lui îi fură atenția, acesta începe să investigheaze cine e micuța care începe să reconstruiască conacul răposatei Janet Hardy, dar tot ce găsește este un mister pe care cei doi trebuie să-l elucideze.

După moartea lui Janet, cand aceasta era însărcinată, iar tatăl copilului era un localnic însurat, Cilla găsește niște scrisori scrise de Janet, in care dezvăluie acest lucru. Astfel se pornesc o serie de atacuri ce o înspăimântă.

Oare Janet chiar a murit luând o supradoză sau a fost ucisă?
Cine vrea ca să o facă pe Cilla să tacă ca sa nu afle adevărul despre Janet?

Nora Roberts este una dintre cele mai cunoscute scriitoare romance. Prezentând mereu ceva nou în fiecare roman al său, Nora știe cum sa-si cucerească cititorii. Poveștile pe care la creionează și personajele care mereu se luptă pentru supraviețuire mă fac mereu să citesc cu drag fiecare carte a dânsei.

În căutarea destinului este cartea în care Nora prezintă lumea unei vedete care este supusă mereu luminii reflectoarelor, motivul pentru care nu mai vrea să aibă o astfel de viață și să trăiască în anonimat. Însă nu este foarte ușor să pleci dintr-un astfel de mediu, iar Cilla știe acest lucru.
Recomand această carte iubitorilor de mister și mai ales dacă preferați romanele de dragoste.


Această carte a fost oferită spre recenzare de către Târgul Cărții, un anticariat online unde puteți găsi o mulțime de cărți la prețuri extrem de mici! 
Accesați site-ul lor și cumpărați-le cărțile! 
Sigur veți găsi măcar o carte care să vă facă cu ochiul.
Achiziționează În căutarea destinului, de Nora Roberts la doar 9,99 lei de aici.