„Sub soarele nopții” ― Carte VS. Film

Acum câteva săptămâni am citit cartea Sub soarele nopții, apărută recent la Editura Epica și cum știam de apariția ecranizării, evident că am mers la cinema să văd filmul și să pot realiza o comparație între cele două.

Știți că de obicei cartea bate filmul, însă în acest caz, lucrurile au stat un pic diferit. Nu prea des se întâmplă asemenea fenomene stranii ~~(exagerez și eu un pic),~~ să consider o ecranizare mai bună decât cartea de la care a plecat și probabil că nu o să mai întâlnesc o astfel de situție prea curând.

În continuare, am să vă vorbesc atât despre carte, cât și despre film, urmând ca la final să vă spun care este (în opinia mea) mai bun/ă.

CARTEA

Titlu original: Midnight Sun

Autoare: Trish Cook

Editura: Epica

Nr. de pagini: 432

Disponibilă: aici

Rating: ★★★

Katie Price, o adolescenta de saptesprezece ani, sufera de o boala rara, care o face extrem de sensibila la lumina soarelui si care ii pune viata in pericol. Izolata in propria casa in timpul zilei, compania ei se limiteaza doar la tatal ei vaduv si la cea mai buna (si singura) prietena pe care o are. Dar, in fiecare seara, la caderea noptii, isi ia chitara si merge la gara pentru a le canta oamenilor care vin si pleaca. CHARLIE REED este un fost atlet de top, care se afla intr-un moment de cumpana in viata lui. El este cel pe care Katie il urmareste de multi ani de la distanta. Cand baiatul nimereste intr-o seara la una dintre cantarile ei, destinul intervine si cei doi pornesc intr-o aventura romantica nascuta sub o stea potrivnica. Pe masura ce se provoaca unul pe celalalt pentru a-si urma visurile si se indragostesc sub cerul noptii de vara, intre Katie si Charlie se creeaza o legatura suficient de puternica pentru a-i schimba atat pe ei, cat si pe toti ceilalti din jurul lor.

Cartea este slăbuță, cu un limbaj prea sec și lipsit de substanță sau de orice fel de emoție. Autoarea nu a reușit să îmi transmită nimic, iar personajele au părut a fi superficiale și desprinse din cele mai clișeice povești cu adolescenți din toate timpurile (sau clișee umblătoare cum îmi mai place mie să le numesc).

Ideea care a stat la baza romanului nu mi s-a părut deloc originală, iar cei care ați citit sau ați auzit măcar de Absolut tot de Nicola Yoon, știți că asemănarea este mai mult decât evidentă. Într-adevăr, boala protagonistei este un subiect neabordat, însă totul s-a dus pe apa sâmbetei din cauza modului de scriere.

Să nu mă înțelegeți greșit! Citesc o mulțime de cărți asemănătoare și multe nu stau prea bine la capitolul originalitate, însă pot trece peste aceste clișee repetate la infinit dacă o carte este bine scrisă, iar personajele reușesc să îmi transmită ceva, să mă facă să mă conectez cu ele.

Sub soarele nopții nu a reușit, din păcate, să mă convingă, iar finalul a fost exact cum mă așteptam încă de la început. TOTUL este previzibil, așa că lectura nu mai este atât de palpitantă și se transformă doar într-o răsfoire mecanică a paginilor.

Totuși, eu vă invit să o citiți și voi, poate veți avea o opinie diferită, iar după aceea puteți urmări filmul și să faceți o comparație între cele două.

FILMUL

În ceea ce privește filmul, am fost la cinema cu câteva săptămâni în urmă și l-am vizionat mai mult din dorința de a vedea dacă este la fel de mediocru precum cartea, sau dacă este mai calitativ.

Vreau să precizez încă de la început că nu este neapărat cel mai bun film pe care l-am văzut, sunt mai mult decât sigură că nu îl voi reviziona, însă în comparație cu cartea, a fost destul de bunicel și pot spune că am primit acea emoție pe care aș fi vrut-o de la romanul lui Trish Cook.

Actorii și-au intrat foarte bine în roluri și s-au potrivit de minune cu personajele descrise în carte, iar asta m-a făcut să uit de dezamăgirea mea cu privire la varianta lor din carte. Mi-a plăcut faptul că acțiunea chiar a urmat îndeaproape romanul, dar într-un mod mai bun și m-au emoționat unele momente, lucru la care nu m-aș fi așteptat.

Per total, consider că filmul este superior cărții și merită vizionat de publicul adolescentin, de iubitorii de romance și dramă, și pot spune că este o alegere perfectă pentru o seară cu prietenii sau o întâlnire romantică alături de partenerul tău.

Așadar, învingător al „duelului” Carte VS. Film este, bineînțeles, filmul.