„Rai și Iad în Iubire” de Alexandru Chermeleu ― Singurul antidot este iubirea

Titlu: Rai și iad în iubire

Autoare: Alexandru Chermeleu

Editura: Stylished

An apariție: 2017

Nr. de pagini: 272

Disponibilă: aici

Rating: ★★★★★

O carte care te dezbracă de sentimente și personalitate și te transpune într-un univers nou, care scoate la iveală cele mai intense emoții. Rai și Iad în iubire de Alexandru Chermeleu a fost romanul pe care nu l-am putut lăsa din mână până nu l-am terminat.

L-am descoperit pe Alexandru acum trei ani, iar de atunci îi urmăresc activitatea constant. Scrie din suflet, scrie pentru alte suflete, scrie cu o pasiune amețitoare. Reușește să ajungă la inimile cititorilor prin stilul său fermecător și prin naturalețea exprimării. Dăruiește viață viselor și reconstruiește acolo unde există deja ruine.

Văd cadavre peste tot. Unele sunt acoperite se prea mult fond de ten. Altele sunt învăluite într-un parfum fetid. Unele își poartă cravata între două clipe, iar altele umblă pe tocuri, călcând apăsat peste gânduri. Cadavrele ce calcă peste alte cadavre. În goana lor autistică după fericire.

A fost călătoria între rațiunea, sufletul și personalitatea mea. A fost radiografia pe care am amânat-o acum ceva timp, dar la care m-am întors ca să-mi dovedesc că m-am vindecat de tot ceea ce a fost. Da, Rai și Iad în Iubire vă oferă o altă imagine a iubirii, a orgoliilor, a naivității, a tot ce înseamnă viața de cuplu.

Acest roman este menit să vindece cicatrici. Am parcurs cartea ajungând prin diferite destinații ale vieții, și mi-am dat seama că aveam nevoie de această carte. Mi-a deschis ochii și m-a trezit la realitate.

Încerc să te caut în fiecare persoană pe care o cunosc, dar nimeni nu e ca tine. Încă aștept ziua în care o să îmi spui că ți-am lipsit.

Este înfiorător de realistă și bulversantă. Este o oglindă perfectă a societății de astăzi, o transpunere mot-a-mot a oamenilor, locurilor și gesturilor.
Am învățat o mulțime de lucruri și mi s-a părut dureros să citesc despre lumea defectă în care trăim. Pentru că Alexandru prezintă realitatea așa cum este ea și nu ai senzația nici măcar o secundă că citești ficțiune.

Ne urcăm beți la volanul mașinii crezând că suntem cool, dar ajungem în pragul în care dăm cu capul de durerea altuia, iar atunci noi suntem singurii vinovați că cel de lângă noi şi-a pierdut fericirea din privire.

Oamenii au uitat să fie oameni. În primul rând cu ei. Mai apoi cu și pentru ceilalți.

În ziua de astăzi dragostea se cântărește în bani, nicidecum în gesturile și sentimentele partenerului. Acum dacă nu ai o mașină de mii de euro nu ești iubitul perfect sau iubita ideală.

Și totuși, singurul antidot este iubirea. Cu asta ar trebui să fim toți injectați.

Am învățat atâtea lucruri citind această carte. Un ghid al vieții mai bun nu se putea să găsesc.

Dragostea are doi căi: una în care ești fericită, faci la rândul tău pe cineva fericit și la sfârșitul zilei știi că omul de lângă tine, indiferent de statutul social, va rămâne lângă tine, cu tine, alături de tine.
Dar cealaltă cale...te încătușează, îți răpește demnitatea și șterge cu tine pe jos, iar tu accepți pentru că iubești. De ce oamenii nu pot iubi cu rațiunea uneori și nu cu sufletul?

Încă ai preferat să îți închizi ochii și să îți astupi urechile. Parcă vorbeam cu peretele. Un perete pictat în lacrimi şi amintiri de mult uitate.

Vă recomand această carte din tot sufletul pentru că pur și simplu nu vă veți despărți de ea până nu o veți termina. O proză melodică împletită în coroana realității. O adevărată senzație!