TFU INSTAGRAM

3 mai 2018

De vorbă cu Laura Nureldin, autoarea cărților „Regii timpului”, „Demoni” și „Revertis”


Laura Nureldin este o scriitoare româncă ce are publicate în prezent patru romane:
1. Regii timpului
2. Eroare (Regii timpului #2)
3. Demoni
4. Revertis

Toate sunt publicate la Editura Herg Benet și așteaptă a fi descoperite de către voi.

Pentru început, am rugat-o pe Laura să încerce a se descrie în zece fraze.
Provocare acceptată.
Credit foto: Mihaela Petre
Pot să mă descriu în zece propoziții?
Scriu. Respir. De fapt, pentru mine, scrisul este, întrucâtva, echivalentul respirației. Privesc – oameni, situații, gânduri. Da, privesc și gândurile. Le scot cumva din minte. Apoi le întorc pe toate părțile. Așa le înțeleg mai bine, întruchipate. Învăț mereu; despre mine, despre alții. Trăiesc.


1. Cum au apărut ideile cărților tale? Dacă ai putea să alegi doar una dintre ele, pe care ai alege-o?

Mi-ar fi imposibil să aleg o singură carte. Fiecare cuvânt, fiecare paragraf, fiecare situație și fiecare personaj - toate sunt parte din mine. Să aleg una singură ar însemna un fel de automutilare. Până și personajele negative mi le iubesc. Le înțeleg. Știu că s-au născut din propria mea parte întunecată.

Cât despre sursa ideilor... Prima mea carte, „Regii timpului”, cred că e un fel de fan fiction pentru ”One Night With The King” - povestea biblică a Estherei și a regelui perșilor. Am văzut filmul într-o noapte, m-am îndrăgostit de personaje, de imagini, de felul în care erau realizate decorurile și de dramatizare, așa că m-am întrebat „Și dacă ar fi fost alfel? Dacă în locul Estherei – o femeie înaintea timpului său, dar tributară unor limite și norme stricte – ar fi fost altcineva? O femeie voluntară, o femeie care să nu dea doi bani pe hachițele unui rege care a murit cu câteva milenii înainte de nașterea ei, o femeie care să-l privească nu cu teamă, ci cu mirare, curiozitate și, poate, cu dragoste?

Nu aș putea să-ți spun, însă, de unde am căpătat inspirație pentru celelalte cărți. S-au întâmplat, pur și simplu. Am pornit de la o frază, de la o imagine care mi-a venit în minte, de la „Vai, ce bazaconie! Hai s-o scriu.”


2. Ce reprezintă pentru tine o carte bună? 

O carte bună e o carte pe care o citești pe nerăsuflate, dar pe care ai vrea să n-o vezi terminată prea curând. O carte care te smulge din realitatea ta și te vâră în poveste. În realitatea personajelor. Pentru mine, o carte e bună atunci când nu reușești s-o citești detașat, când „ții” cu unul sau cu altul, când personajul X te enervează, dar de Y te îndrăgostești. Când te face să râzi. Sau să plângi. Sau să-ți pui întrebări. Sau să-ți aduci aminte de momente din viața ta. Sau toate la un loc. O carte bună e o carte care nu te lasă în pacea sau tumultul realității tale, ci te trage în lumea de sub coperta ei.

3. Cum a început toată această călătorie a scrisului a și publicării romanelor tale?

Cu Xerxes și Mora. Povestea lor – ca, de altfel, toate poveștile – am scris-o în engleză, cu dorința de a o publica într-o țară anglofonă. Am încercat, am trimis mostre peste mostre; nimic. Așa am învățat importanța unui agent literar. Atunci, deși avusesem experiențe neplăcute cu edituri din România (nu în calitate de autor), le-am scris celor de la Herg Benet. Auzisem despre ei atâtea lucruri bune, încât îi vedeam un fel de unicorni. Unicornii (mai exact, Alex Voicescu) mi-au răspuns. Mi-au cerut tot manuscrisul (tradus în română), le-a plăcut, l-au publicat. De atunci, cred cu tărie în unicorni și zâne. Ei chiar există și publică literatură românească la Herg Benet :)

4. Ai un personaj cu care te indentifici foarte bine din cartea ta?

Cu toate. În fiecare personaj e o părticică din mine. Mai luminoasă, mai întunecată, poate chiar vreo latură pe care nici nu mi-o bănuiam, dar în toți și-n toate sunt eu, întreagă sau pe bucăți.

5. Cum îți vizualizezi viitorul peste 5 ani, ca scriitor?

Peste cinci ani? Tooocmai atunci? Nu, eu mi-aș dori ca visurile să mi se îndeplinească mai repede. Mult mai repede. Ieri, dacă s-ar putea :))) Tare-aș vrea să-mi văd cărțile publicate (și citite) în varianta lor originală, în engleză. Și poate chiar să-mi văd scenariul ecranizat.


6. Ce te inspiră p scrii și te face în același timp să continui să construiești propria ta lume?

Probabil că o nevoie constantă de a fugi din lumea asta, în care, oricât ne-ar plăcea să credem altceva, nu controlăm nimic. Atunci când scrii, chair construiești o lume. Sigur, nici acolo nu deții controlul absolut; sunt atâtea momente în care scriu și mă pomenesc întrebându-mă „cum nabia au ajuns ăștia să facă așa?”. Personajele tind să capete o viață proprie și să te cam „sară” în cursul acțiunii. Dar, în lumea asta scrisă, măcar știi că pentru Big Bang tu ai lovit gongul.

7. Care este citatul tău preferat? De ce l-ai ales?

Hmmm... Sunt mai multe. Dar, pentru că aici vorbim despre scris, o să-l citez pe unul dintre autorii mei preferați, Stephen King: „You go where the story leads you.” Lasă-te dus de poveste. Nu te înțepeni în scheme și în „vai, dar finalul trebuie să fie așa”. Nimic nu TREBUIE. Asta e frumusețea. Când scrii ficțiune, singura decizie care îți aparține e începutul. Dă-ți voie să fii surprins de poveste. E mult mai distractiv așa.

8. Ce crezi despre noii scriitori ce își doresc să publice doar ca să fie cunoscuți? Ce sfat le-ai oferi sau, mai bine spus, un ingredient din rețeta ta de succes?

Nu există o rețetă. Și nu toți scriitorii (noi sau vechi) sunt la fel. Fiecare își croiește drumul așa cum știe și așa cum poate. Însă cred că te apuci de scris în momentul în care simți că povestea din tine vrea să fie spusă lumii. Altfel, e doar un mariaj din interes.

9. Scrii la viitoarea ta carte? Dacă da, ai dori să împărtășești cu noi despre ce este vorba? 

Scriu la viitoarele mele cărți. Partea a treia din „Regii timpului” și un alt roman cu vampiri. Nu dezvălui nimic, pentru că ambele sunt atât de la început, încât habar n-am încotro se îndreaptă una sau cealaltă. Ți-am spus că personajele capătă o viață proprie pe măsură ce crezi că ajungi să le cunoști :)

10. Ți s-a închis vreodată o ușă ce te-a făcut, chiar și pentru câteva zile, să renunți la visul tău? Ce te-a făcut să continui?

Nimic nu m-a făcut să renunț. Poate doar să-l amân, ca să regândesc abordarea. Ca să încerc o altă ușă, sau ca să bat din nou la aceeași, dar cu altă cadență.

Și cum îmi doresc ca acest interviu să fie unul deosebit, te provoc să ne spui ceva despre tine, ceva ce nimeni nu știe.

Ceva ce NIMENI nu știe nu cred că am... Ceva ce puțină lume știe, însă, este faptul că sunt alergică la soare. S-ar putea să fiu vampir, who knows?...

Îi mulțumim Laurei pentru că și-a rupt din timpul ei pentru a răspunde la întrebările noastre și îi urăm succes în continuare în carierea sa de scriitoare.

Romanele ei sunt disponibile aici.

                                                                                                                             

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu