„La limită” – Viața, contrastul dintre alb și negru

Titlu: La limită

Autoare: Diana Farca

Editura: Stylished

An apariție: 2017

Nr. de pagini: 256

Disponibilă: aici

Rating: ★★★★★

O poveste desprinsă parcă din puzzlelul realității, o piesă ce se potrivește perfect în cadru, pe care Diana Farca l-a ales special pentru a ni-l prezenta. Romanul La limită ne supune unui test al rațiunii, al cunoașterii și al personalității.

Mi-a plăcut extrem de mult ceea ce am descoperit întorcând fiecare pagină, având o foame neînțeleasă pentru a ajunge la finalul mult așteptat.
Aș putea compara acest roman cu contrastul dintre alb și negru, acestea fiind amestecate rezultând un gri spălăcit, dar adevărat. Este dovada vieții așa cum este ea în realitate. Nu roz, nu galben, nu negru și alb, ci gri.

Oare într-adevăr realitatea transpusă într-o carte de ficțiune ne face să fim mai atenți la ce se află, de fapt, în jurul nostru?

Cu toate astea, soția și fiica traversau lumi, ca să-l imploare să nu renunțe. Dar el? Sfâșiat de durere, cum să mai continue, de ce și mai ales pentru cine?

Trebuie sa recunosc că mi-a plăcut să mă pierd printre rânduri, fără să clipesc, și am fost destul de repede prinsă în vârtejul în care trăiesc personajele. La final, am ajuns la concluzia că toată această carte este o lecție, atât pentru mine ca cititor, dar și pentru cei care își doresc să descopere și să descuie cea mai îndepărtată ușă, din cel mai întunecat coridor al vieții.

Cartea începe cu Doamna Maria, o femeie aventurieră ce își crește sigură unicul său copil, Alexandru. Părăsită de soț, pornește în căutarea unui loc în care să se regăsească, un loc în care să aibă parte de un nou început. Așa că ajutată de 'nea Gheorghe, -ce o privește mai mult decât o prietenă-, ajunge în casa care se pare că îi trezește un amalgam de sentimente.

În câmpul vizual, orientat către est, un disc imens de foc perfect conturat, o iluzie optică datorată fotosferei solare.

Un aspect ce mi-a plăcut la carte, a fost faptul că Alexandru, la cei nouă anișori ai săi, este un băiat foarte perspicace și deștept; încă de când ajunge în noua sa casa, copilul începe să pună întrebări despre "castelul" cel mare și prințul său. Așa descoperim un alt personaj, Albert, care va deveni pe parcursul poveștii, personajul meu favorit.

Albert duce o luptă interioară care e pe cale să se sfârșească, o luptă ce-l macină puțin câte puțin și îl face vulnerabil în fața gândurilor macabre pe care le are.

Caut orice semn pentru a ști pe ce cale să mă îndrept... Dar rațiunea unui om de a trăi sau de a muri, reprezintă totul.

Fiecare capitol începe cu un motto ce se potrivește extrem de bine cu conținutul capitolului și cu sentimentele personajelor, cu povestea lui Albert, cu visul lui Alexandru etc.

Vă recomand să descoperiți La limită pentru că este un roman care depășește orice limită și te poartă pe căile nebănuite ale vieții. O recomand pentru cei care își doresc o lectură care să le rămână tipărită în suflet, dar și celor care le plac poveștile presărate cu psihologie și luptă pentru supraviețuire.