„Visele nu dorm niciodată” – Bătrânețea este concluzia, epilogul și renașterea

Titlu: Visele nu dorm niciodată

Autoare: Natașa Alina Culea

Editura: Librex

Nr. de pagini: 324

Disponibilă: aici

Rating: ★★★★★

Nu am decât cuvinte de laudă pentru această carte, dar și pentru autoare. Pur și simplu iubesc stilul scriitoarei și mai ales ideile pe care le are, dar și faptul că alege să transforme niște subiecte banale în ceva complex.

Natașa este o maestră în psihologia omului. Ea analizează lucrurile, dar nu oferă răspunsuri, ci ne prezintă situații din care noi trebuie să extragem concluziile. Torturează cititorii cu o mulțime de enigme și situații imprevizibile, dar la final ne oferă un sentiment de împlinire, de satisfacție.

În acest nou roman al autoarei, Visele nu dorm niciodată, am ajuns la o singură concluzie după ce am parcurs harta din mintea Natașei: creează dependență și te face al naibii de ager.

Pentru tine eram un capitol, pentru mine tu erai cartea vieții.

Ceva în mine se schimbă după ce termin o carte scrisă de Natașa. Încerc să fiu mai atentă cu cei din jurul meu și dar mai ales, încerc să îmi dau seama ce sunt eu ca persoană, cine eu sunt cu adevărat. Conexiunea pe care am avut-o cu personajul principal a fost puternică și intimă, astfel încât m-am transpus cu totul în ficțiune și am uitat complet de realitate.

Când ești femeie matură și trecută prin viață și totodată prin timp, începi să realizezi că nu mai poți primi încă o șansă la fericire. Ți se pare că totul nu e pentru tine, ca acea șansă e lângă tine, o vizualizezi, o iubești, o atingi, dar nu o poți avea. Pentru că, da, timpul te marchează nespus de mult. Asta este ceea ce simte scriitoarea Lea Leroy, în vârstă de 45 de ani, cu un soț pe post de prieten și un amant pe post de pelerină.

Relația cu soțul ei e o rutină și este acum caracterizată de monotonie și iubire dizolvată. Lea nu a făcut altceva decât să se apropie de el într-un mod prietenesc, și nicidecum ca o femeie atrasă de sexul opus, care să aibă o relație pasională.

Universul este rotund, tot ce arunci în el, vine iar la tine, tot ceea ce ești tu se reflectă iar către tine.

Devoratoare de cunoaștere și conștientă că viața ei trebuie să escaladeze culmi necunoscute, ajunge la decizia că cel mai bine ar fi să plece departe pentru un timp, pentru a se redescoperi pe sine și pentru a lua o pauză de la atemporalitatea obișnuită.

Mi-a plăcut atitudinea Leăi pe tot parcursul romanului și misterul constant ce o înconjoară, dar mai ales prezența numărului magic 11, pe care l-am tot întâlnit în roman amintindu-mi de basm.
Lea ajunge în Elveția, într-o zonă restrânsă, unde ninge abundent, iar acolo cunoaște persoane noi cu povesti de viață incredibile, ce o fac sa aibă mai multă încredere în ea.

Bătrânețea este concluzia, epilogul și renașterea.

Tot ce pot sa afirm despre acestă carte este că nu pot sa mă despart de ea nici acum după ce am terminat-o și nu o laud doar de dragul de a o face, ci pur și simplu chiar merită lăudată, aplaudată, îndrăgită. Merită pentru că de mult timp nu am mai găsit la un autor român ceea ce caut, situații cât mai aproape de realitate, transpuse mai întâi în alb și negru, iar pe parcurs prin culoare.

Lea Leroy vă va fermeca și veți deveni dependenți de prezența ei, dar și de situația cu care ea se confruntă, cu magia și energiile paranormale.

Cititul e sexy! Cititul provoacă dependență! Visele nu dorm niciodată!