Recenzie - „Transformarea #1” de Justin Cronin

Titlu: Tranformarea Vol.1

Autor: Justin Cronin

Editura: Nemira
Colecția: Nautilus

Nr. de pagini: 488

Disponibilă: aici

Sponsorizare: Editura Nemira

Proiectul NOE, un experiment secret, o ia razna in clipa in care se raspandeste din greseala un virus care transforma fiintele umane in altceva – ceva ucigator, ceva indestructibil.

Amy, o fetita de sase ani, supusa si ea experimentului, e salvata de un agent FBI, impreuna cu care fuge in munti, departe de lume si de urmarile dezastruoase ale Proiectului NOE. Transformarea imagineaza o lume credibila, dominata de frica si de nevoia de supravietuire. E foarte posibil ca soarta omenirii sa fie in mainile unei fetite. Mizand pe o viziune ambitioasa si pe un stil puternic, romanul lui Justin Cronin spune o poveste tulburatoare despre catastrofa si supravietuire, despre sacrificiu si speranta.

Povestea lui Amy, fetita parasita de mama ei si sechestrata pentru un experiment apocaliptic, se desfasoara intr-un univers care trece printr-un moment de dramatica schimbare.

Strabatand distante lungi si decenii intregi, destinul ei ne poarta intr-un viitor intunecat, ce sta sub semnul violentei si al disperarii. Și numai Amy poate salva lumea...

Primul volum din seria Transformarea este unul elaborat, care începe în forță şi nu grăbeşte acțiunea, astfel luând contur o adevărată operă de artă.

Amy dă dovadă de inteligență de la o vârstă fragedă şi în nişte condiții mai puțin favorabile de trai. Fetița emană potențial cât cuprinde, învață singură să citească, să numere, putând fi numită un copil cu o minte strălucită.

Un aspect surprinzător la acest volum este că, deşi Amy e personajul principal şi de care se leagă fiecare poveste mică şi neînsemnată trăită de cei din jurul său, cititorul reuşeşte să o vadă pe fetiță doar prin ochii altora, nereuşind să simtă trăirile sale interioare în adevărata lor natură, şi nici să cunoască sursa puterii sale, ba chiar intențiile şi sentimentele ei.
În acest aspect, volumul îmi aduce aminte de Carrie a lui Stephen King: un haos cu puteri nebănuite, a cărui amploare depinde de circumstanțele în care se dezvoltă.

Printr-o metodă ingenioasă şi isteață, autorul reuşeşte să cuprindă esența nebuniei, să intre în pielea infractorilor şi persoanelor vicioase pe care le creează şi să le proiecteze nebunia cu un curaj de nedescris, concentrându-se pe micile momente care contează cu adevărat, în care toată iluzia devine realitate.

La începutul cărții se desfăşoară un şir de evenimente ce întâi par întâmplătoare, ba chiar aleatorii, dar pe măsură ce avansăm în acțiune, lucrurile încep încet-încet, într-un mod ingenios, să aibă sens.

Amy este caracterizată de un lucru, şi acela este misterul absolut. Autorul ne dă privilegiul de a o studia şi întâlni pe fetița de șase ani, însă nu şi de a o cunoaşte.

Fiindcă odată cu părăsirea grădinii zoologice, Amy lasă acolo şi o parte din ea, cea inocentă şi neştiutoare, cea care nu era conştientă de haosul şi problemele lumii. O parte pe care este sigură că nu o va mai putea recupera.

Fiind mereu în mişcare, manipulată de toți şi aflându-se în situații care mai de care mai periculoase, fetița nu reuşeşte să fie copil, nu cu adevărat. Iar într-o lume în care adulții sunt singurele ființe capabile de dezastru, Amy trebuie să devină una de-a lor.

Wolgast pare să fie o prezență permanentă în carte, reuşind să fie intimidant, dar şi blând şi cuviincios în acelaşi timp.

De la început consideră că o tratează tratează pe Amy cu simpatia şi respectul cuvenit unei ființe umane, ba chiar unui copil, lucru uitat de restul adulților din viața fetiței.

Din cauza vârstei şi inocenței sale, Wolgast realizează că intențiile sale ajung să îi fie influențate de instinctele paternale, pe care nu a apucat niciodată să le folosească până atunci.

Chiar dacă ştie că este greşit, pentru el Amy reprezintă iluzia fiicei sale de mult pierdute, a unui "ce-ar fi fost dacă..." , la care însă are răspunsul încă de la început, ascuns şi negat în interiorul său.

Amy este genul de fetiță care nu s-a bucurat întru-totul de perioada copilăriei, iar acest lucru va fi evident, când renunță la masca maturității pe care o poartă mereu pentru a mai fi copil din când în când, un copil care reuşeşte să vadă direct prin adulți şi problemele lor, şi chiar să ajungă o persoană revelatoare, simplificând o mulțime de lucruri.

Pentru stilul impunător şi manipulativ în care reuşeşte să ne uimească Justin Cronin, îi dăruiesc acestei cărți nota 5/5, cu speranța că următorul volum va fi la fel de spectaculos.