Recenzie - „Fata care citea în metrou” de Christine Féret-Fleury

Titlu: Fata care citea în metrou

Autor: Christine Féret-Fleury

Editura: Nemira
Colecția: Damen Tango

Nr. de pagini: 206

Disponibilă: aici.

Sponsorizare: Editura Nemira

Îi plăcea dintotdeauna să miroasă cărțile, să le adulmece, mai ales pe cele cumpărate de ocazie - și cărțile noi aveau arome diferite, în funcție de hârtie și cleiul folosit, dar nu spuneau nimic despre mâinile care le ținuseră, despre casele care le adăpostiseră: n-aveau încă o istorie [...]

Juliette merge cu metroul din Paris in fiecare zi, la aceeasi ora. Cea mai mare placere a ei este sa vada ce citesc cei din jur: doamna in varsta, colectionarul de editii rare, studenta la matematica sau fata care plange la pagina 247. Ii priveste pe toti cu tandrete si curiozitate, de parca ceea ce citesc, pasiunile si diversitatea existentei lor i-ar putea colora si ei viata monotona.

Dar intr-o zi Juliette hotaraste sa coboare cu 2 statii mai devreme si sa o ia pe un drum ocolitor spre serviciu, decizie care ii va schimba viata.

Fata care citea în metrou este un roman scurt (aproape 200 pagini), dar cu un mesaj puternic. Este o carte ușoară, care se citește extrem de rapid (în doar trei ore am dat-o gata) și care îți va lăsa un sentiment de împlinire după ce o vei termina.

Este o carte despre cărți și despre fericirea pe care oamenii o pot găsi între paginile lor. Cum eu sunt blogger și sunt o cititoare înrăită, mi-a plăcut să citesc acest roman și să întâlnesc o mulțime de oameni diferiți care au o pasiune comună.

Pentru prima oară în viață m-am simțit înțeleasă. Am citit despre cum citesc oamenii, ce citesc și unde anume o fac și mi-am dat seama că deși, uneori, noi - cititorii - suntem judecați pentru că ne expunem public citind, nu ar trebui să ne pese deloc pentru că ne aflăm mult mai sus decât sunt și vor fi vreodată acele persoane. Nu contează unde citești, în metrou, autobuz, pe o bancă în parc sau chiar în timp ce mergi pe stradă, ci contează faptul că citești.

Povestea lui Juliette, protagonista cărții, m-a impresionat și mi-a deschis noi orizonturi. Am descoperit titluri noi de cărți, am găsit citate extrase din altele și mi-a stârnit curiozitatea cu privire la ele. Ce mi-a plăcut cel mai mult este sublinierea unei relații între om și carte. Între cititor și autorul cărții pe care o citim. Este sublim cum autoarea ne poate face să simțim niște obiecte neînsuflețite precum cărțile ca și cum ar avea viață și ar vorbi cu noi. Cum ne atașăm de ele și nu vrem să le mai dăm drumul. Cum plângem, râdem, iubim și suferim. Toate acestea datorită unei cărți, a unei povești.

Cartea aceasta este despre mine, despre tine, despre fata care plânge la pagina 247 sau despre doamna în vârstă de lângă tine. Pe toți ne leagă aceeași pasiune: cititul.

Era un om ca atâția alții, nici frumos, nici urât, nici atrăgător, nici antipatic. Un pic corpolent, fără vârstă, mă rog, de o anumită vârstă, ca să vorbim în clișee. Un om. Sau mai degrabă un cititor.

Așadar, dacă îți dorești să afli ce este în mintea unui cititor cum ești tu, îți recomand cu căldură Fata care citea în metrou de Christine Féret-Fleury. Te va ajuta să te simți mai bine în pielea ta și să privești persoanele din jurul tău cu alți ochi. Cel puțin eu, după lecturarea acestei cărți sunt sigură că oriunde voi merge și voi vedea persoane care citesc, mă voi simți mândră. Mândră că ei sunt la fel ca și mine.