17 mai 2017

Recenzie - „În mijlocul lucrurilor”, de George Mihalcea



Titlu: În mijlocul lucrurilor
Autor: George Mihalcea
Editura: Trei
Nr. de pagini: 160
Disponibilă: aici





In compozitiile lui George Mihalcea, oamenii si destinele lor suburbane se impletesc in crearea unui univers care se roteste precum un imens si nelinistit Cub al lui Rubik. Ne intalnim mereu in mijlocul lucrurilor, fara sa avem timp sa ne cunoastem, descrie un personaj sursa nefericirii perpetue si, cu fiecare pagina, o alta camera e trasa in dreptul privirilor noastre, spre a confirma ca nu exista o solutie.


Cartea aceasta este una dintre cele mai complexe opere citite de mine până acum. Iar dacă sunteți în căutarea unei lecturi uşoare, acest volum s-ar putea să nu vă satisfacă nevoile.

În acest volum, avem de a face cu diferite tipologii umane, de la poetul care se străduieşte să facă un ban din scenariile sale (da, ați citit bine), până la taximetristul altruist care încearcă să returneze telefonul unei domnișoare.
Pe parcurs ce ne afundăm, avem de a face cu din ce în ce mai multe scenarii diferite. Avem însă un personaj principal, Robinson (o aluzie la personajul din cartea lui Daniel Defoe). Răvășit din cauza dispariției fostei prietene din viața lui, cazul lui Robinson pare fără speranță, în poveste făcându-şi apariția şi o fostă ce dezvoltă un "ataşament" emoțional puternic pentru toți iubiții ei, un doberman şi o maşină roz.

Cartea nu urmărește un scenariu bine definit sau un anumit fir al poveştii, ci mai degrabă este alcătuită din mai multe poveşti scurte, narate din punctele de vedere ale unor oameni obișnuiți, şi prezintă situații de zi cu zi, ce li se pot întâmpla oricui.

Mie, personal, cel mai mult mi-au plăcut poveştile spuse de pe vremea copilăriei, când Robinson se strecura în curtea bunicului său, care se înstrăinase de restul familiei, pentru a culege prune din pomul acestuia. Lucrul acesta trezește amintiri de pe vremea copilăriei, când mergeam la bunici şi ne cream propriile aventuri şi poveşti, fie doar şi pentru o zi.


  • Aspectul din care este privită fiecare poveste;
  • Complexitatea firului narativ;
  • Seriozitatea prin care autorul abordează fiecare situație în parte.

  • Afundarea în detalii;
  • Firul încurcat al poveştilor;
  • Nararea folosind termeni puțin cam vagi.


Îi voi oferi 3/5 steluțe, pentru că nu m-a impresionat în mod special această carte, dar nici nu mi-a displăcut.




4 comentarii: