„Dispariția lui Daniel Tate” ― Adevăr sau minciună?!

Titlu original: Here Lies Daniel Tate

Autoare: Cristin Terrill

Editura: Corint

Colecție: Leda Edge

Nr. de pagini: 352

Disponibilă: aici

Rating: ★★★★★+

Dispariția lui Daniel Tate este unul dintre cele mai bune thrillere pe care le-am citit până acum. Da, este genul acela de thriller care-ți va schimba viața. Recomand cartea aceasta cititorilor care caută lecturi pline de suspans, adrenalină și mister, iar dacă ar fi să fac și o mică încadrare, atunci Dispariția lui Daniel Tate s-ar situa în topul cărților care mi-au rămas tipărite în suflet mult timp de la terminarea lor.

Cartea asta s-a jucat rău cu mine și cu mintea mea. M-a indus în eroare de prea multe ori ca să mai pot număra, iar la un moment dat nu mai știam să fac diferența dintre realitate și ficțiune. Danny Tate a fost vocea naratorială perfectă pentru încețoșarea cititorilor, un maestru în minciuni și secrete, care te păcălește și te conduce pe piste greșite doar prin șarmul său. Deși instinctul îmi spunea că nu trebuie să-l cred, am căzut în plasă mult mai repede decât m-aș fi așteptat.

Autoarea a construit subiectul într-un mod care să captiveze în totalitate cititorul. Cum a făcut asta? Ei bine, a avut ideea ingenioasă de a nu-și structura cartea pe capitole și pot spune că și-a atins scopul, în ceea ce mă privește. Nu m-am mai putut opri din citit, deși îmi simțeam gura uscată. Iar dacă tu crezi că poți pune pur și simplu cartea asta jos și să o amâni pe mai târziu, atunci baftă cu asta!

Personajele au fost complexe și fiecare s-a remarcat într-un anumit fel. Danny Tate, figura emblematică din centrul romanului, este cel mai mare și iscusit mincinos de pe fața pământului și nu ascunde deloc acest lucru de noi, ci ne-o spune încă de la început. Restul personajelor (pe care vă voi lăsa să le descoperiți singuri) pot fi caracterizate prin a fi ciudate, dubioase, învăluite într-un strat gros de mister, pe unele dintre ele nefiind sigură dacă le-am descifrat complet nici măcar la final.

Dacă aș avea doar câteva cuvinte la dispoziție pentru a descrie cum a fost Dispariția lui Daniel Tate, ar însemna să construiesc o repetiție destul de lungă folosind cuvântul ȘOC.

Finalul a fost... nu, nu găsesc un cuvânt potrivit pentru a-l descrie. Poate mind-blowing? Dacă toată cartea oscilam între minciună și adevăr, ei bine la sfârșitul poveștii am rămas bulversată, cu și mai multe întrebări decât aveam la început și cu o expresie pe fața mea de Ce naiba am citit?!. Exact genul de final pe care ar trebui să-l aibă orice thriller. Unul care să-ți rămână în minte, care să te facă să simți fiori și pe care să-l visezi și noaptea.

Așadar, dacă vrei să citești un thriller bun, de calitate, care să te facă să înnebunești, să eziți între aruncarea cărții în foc și îmbrățișarea ei, atunci oprește-te din căutare pentru că Dispariția lui Daniel Tate este exact ce îți trebuie!

Daniel Tate se reîntoarce acasă după șase ani de la dispariția lui. După ce rătăcește pe străzi și prin centre de îngrijire a copiilor orfani, printr-un noroc (sau ghinion) ajunge să fie luat acasă de o familie iubitoare, care-l recunosc drept băiețelul dispărut de la vârsta de zece ani. Nu este un secret că Daniel Tate nu este, de fapt, Daniel Tate. De fapt, știm acest lucru încă de la începutul romanului. Identitatea lui, însă, nu va fi dezvăluită niciodată, acesta nu doar preluând o altă identitate, ci devenind pe parcurs această nouă persoană a cărei viață și-a însușit-o.

Daniel este un mincinos. Un prefăcut. Un înșelător. Își construiește povestea cu grijă, în cel mai mic detaliu, astfel încât minciuna devine adevăr. Devine un copil care a fost traumatizat mulți ani, care a fost răpit și mutilat, care nu mai avea nicio speranță de salvare. Familia sa falsă nu pune la îndoială nici măcar pentru o secundă identitatea lui.

Deși planul lui Daniel era să rămână câteva nopți urmând ca mai apoi să fugă, acesta începe să se atașeze de membrii familiei Tate, decizia lui schimbându-se radical. Începe să meargă la școală, cunoaște chiar și o fată de care se îndrăgostește și nimic din fosta lui viață nu îl mai atrage. De ce să rămână fără adăpost când poate să-și construiască o existență într-o casă mare, cu o familie pe care nu a avut-o niciodată?