„Dulce Infern” – Iubirea, dincolo de partea ei frumoasă

Dulce Infern este o capcană mortală pentru sufletul unui muritor oarecare, care este îmbătat de setea de cunoaștere şi de mirosul cărților, care ascund printre rânduri secrete camuflate în adevăr.
E un roman bazat pe evenimente reale, iar pe mine una m-a captivat până la ultima pagină.

În Dulce Infern treci printr-un vârtej de inițiere al sentimentelor. Prima pagina te aruncă în refugiul pe care îl căutai dintotdeauna, însă pentru cât timp? Când ajungi la următoarea pagină, totul se schimbă. Din acea formă a iubirii rămâne doar cenușa, care odată îl ținea în viață pe Oscar.

Dragostea e frumoasă atunci când îi cunoaștem doar o parte, dar ce se întâmplă când o întoarcem? Când o răsturnăm și ajungem să ne dăm seama că suntem singuri în oglinda iubirii? Ce se întâmplă când nu este vorba de acel NOI, ci doar de acel TU, lipsit de pofta de viață şi de dragostea ei?
Vladimir ne poartă printr-un labirint al iubirii, al cunoașterii și al suferinței. Ne prezintă o poveste sfâșietoare care înmoaie până și cel mai aprig și înghețat suflet.

– Ești frumoasă, gândi iarăși. Cum să-ți spun că visez să te îmbrățișez şi să inspir aroma părului tău mătăsos?

Oscar a rămas pentru mine un personaj ideal, fiind poate cel mai bun din toate cărțile citite de mine. E sensibil, emotiv și tandru, suferă pentru greșeala altora și are un suflet atât de bun, încât se învinovățeşte pentru faptele persoanei iubite.

Acesta trece prin cea mai grea despărțire, iar faptul că nu știe de ce iubita lui l-a părăsit, îl face să fie vulnerabil în fața tuturor, îi caută scuze pentru comportamentul deviat și oricât ar încerca să o uite, toate locurile și toți prietenii îi aduc aminte de ceea ce a avut. Teama îl ține în loc, iar curajul piere atunci când încearcă să se desprindă de tot ce a reprezentat ea în viața lui. Dar până când să lupți pentru o persoană care nu te mai dorește?

Amintirile erau prea dulci ca Oscar să le respingă atât de repede. Uitându-se la acea măsuță, amintirea lui a pictat un tablou interesant...

Kim și Oscar au fost cuplul perfect din punctul meu de vedere. Îndrăgostiți unul de celălalt, cei doi au încercat să-şi construiască ceea ce mulți numesc "acasă", dar ei o numesc fericire. Oscar e cel mai romantic bărbat pe care l-am întâlnit într-un univers ficțional, iar toate gesturile lui m-au cucerit și m-au făcut să empatizez cu el.

Dar totul se schimbă brusc când Kim pleacă la facultate. Oare pot ei avea o relație la distanță? Mulți zic că nu... Dar de ce?

Fiecare propoziție din roman reprezintă un gând obscur, melancolic sau chiar plin de iubire. Mi s-a părut un tip de carte motivațională, romantică și în același timp psihologică. O carte care are puterea de a vindeca suflete.

Oscar cade într-o depresie adâncă din care nu mai reușește să vadă ușa spre viitorul ce-l așteaptă. Viața nu se termină odată sfârșitul unei relații, dar Oscar mai are speranța că ea va reveni la el, iar asta îl ajută să fie puternic.

TU ai plecat, EU am rămas exact acolo unde m-ai lăsat.

Mi-a plăcut ideea și coperta acestui roman, dar cel mai mult mi-a plăcut textul, care este ușor liric, și aici mă refer la faptul că îți atinge inima precum o poezie romantică. Romanul se citește ușor și rămâne imprimat într-un colțișor al minții tale, departe de problemele cotidiene, fiind melodios și emoționant.

Greu ne supunem schimbărilor, când fiecare celulă a organismului respiră cu amintiri... Când fiecare particulă este impregnată cu atașament... Când inima, dintr-o oază frumoasă, s-a transformat într-un infern aprins... Când creierul acceptă realitatea ca pe un coșmar... uite asta este, apocalipsa internă.

Oare Oscar va fi suficient de puternic încât să se îndrume spre un nou început departe de trecut sau va rămâne sub ghearele depresiei?

Vă recomand Dulce Infern scris de Vladimir Mânăscurtă prin care veți înțelege etapele dragostei și misterele ei care se ascund în ceea ce vedem noi de zi cu zi.