„Șoseaua Jellicoe” de Melina Marchetta – Locul pierderii și regăsirii

Titlu original: On the Jellicoe Road

Autoare: Melina Marchetta

Editura: Storia Books

Nr. de pagini: 312

Disponibilă: aici

Rating: ★★★★★

Șoseaua Jellicoe este a doua carte scrisă de Melina Marchetta pe care am citit-o și mi-a plăcut. De fapt, dacă Salvând-o pe Francesca mi s-a părut o carte bună și mi-a lăsat un sentiment plăcut, atunci cartea asta m-a răvășit total, mi-a pătruns direct în suflet prin intensitatea poveștii, complexitatea întâmplărilor și a personajelor creionate.

Este uimitor cum autoarea te poate face să simți durerea și cum tot ea te ușurează de aceasta. Cum reușește să te atragă în lumea ei, să devii una cu personajele și să simți totul de parcă îți citești propria poveste și tu ești în centrul acțiunii. Dacă nu ați descoperit-o încă pe Melina și vă doriți o carte profundă, care să vă rămână tipărită în minte mult timp, ar trebui să citiți Șoseaua Jellicoe. Nu veți mai fi la fel după ce veți citi povestea lui Taylor și a celor cinci fantome ale trecutului.

Autoarea reușește să creeze maximul de conținut prin minimul de expresie. Reușește să transforme până și cea mai banală conversație între doi adolescenți în ceva profund, care să îți transmită o emoție aparte, care să te facă să crezi că tot ceea ce citești e realitate și nu ficțiune.

Și știți care e cel mai bun lucru cu privire la cartea asta? Că deși te distruge emoțional și îți stoarce toți nervii pe care îi ai, tot ea te salvează în cele din urmă, dându-ți un final epic, memorabil. Întotdeauna am crezut că un scriitor bun poate jongla cu sentimentele tale și te poate face să te simți confuz de ceea ce simți. De asta Melina Marchetta este categoric autoarea mea preferată și așa va rămâne. Pentru că își cunoaște atât de bine cititorii și știe să-i atragă, să-i capteze și să le ofere o călătorie de neuitat.

Citesc din ce în ce mai multe cărți Young-Adult și încep să mă plictisesc de aceeași abordare, aceleași povești, aceleași tipuri de personaje. În Șoseaua Jellicoe veți găsi mult mai mult decât o poveste banală etichetată cu acest gen. Veți găsi ceea ce nu ați găsit în alte cărți. O poveste despre iubire și ură, prietenie și dușmănie, pierdere și regăsire. Un întreg carusel de emoții.

Această carte este hrană pentru suflet, este precum un pansament pentru o rană demult deschisă, este ca un drog din care vrei să tot guști câte puțin și de care ajungi să devii dependent/ă. Ar mai fi o mulțime de comparații pe care aș putea să le fac ca să vă fac să înțelegeți cât de bună a fost cartea și cât de mult o iubesc, dar în momentul ăsta cuvintele sunt de prisos. Trebuie să o citiți ca să mă înțelegeți pe deplin.

- Locuiesc pe șoseaua Jellicoe, unde copacii își împletesc crengile într-o boltă și în vârful cărora poți sta și poți privi lumea la nesfârșit.

Povestea lui Taylor Markham este o combinație și o alternanță, totodată, între trecut și prezent, între găsirea unor răspunsuri cu privire la familia ei și viața de adolescentă normală pe care și-o dorește din tot sufletul. Nu doar protagonista noastră încearcă să descifreze ce se întâmplă cu adevărat în viața ei. Ci și noi suntem ancorați în această călătorie și încercăm să deslușim misterul prin adunarea a cât mai multor piese din puzzle-ul pe care îl avem de construit până la final.

Taylor nu este o adolescentă normală. Este atât de diferită față de cei din jurul ei. Este mult prea matură pentru vârsta ei și asta datorită faptului că a fost nevoită să crească singură, fiind abandonată de ființa care se presupune că trebuie să aibă grijă de ea, propria mamă, iar singura prietenă, Hannah, cea care a salvat-o de pe șoseaua Jellicoe cu mult timp în urmă pare să fi dispărut și ea.

Stau întinsă în pat și cuvintele încep să mi se rostogolească pe nesimțite printre buze. Noaptea unii își spun rugăciunile. Eu nu fac asta. Eu spun mereu același lucru. Mă numesc Taylor Markham. Locuiesc pe șoseaua Jellicoe.

Frica de abandon îi revine și încearcă să o caute pe Hannah, să înțeleagă de ce și unde a plecat fără să anunțe. Dar Taylor este o cu totul altă persoană în fața celor din jur. O persoană puternică și sigură pe ea, ceea ce o va ajuta să devină conducătoarea școlii cu internat Jellicoe. În calitate de șef, Taylor trebuie să continue lupta începută cu generații în urmă împotriva Orășeilor și a Cadeților.

Nu va fi deloc ușor, mai ales când Taylor reîntâlnește o persoană din trecutul ei. O persoană care îi amintește de o perioadă întunecată, de niște răni/cicatrici care au rămas nevindecate. Jonah Griggs este băiatul cu care s-a intersectat într-un moment sensibil pentru ambii. Deși încearcă să stea departe unul de celălalt, inevitabil se vor apropia și mai mult. Dar poate că asta este tot ceea ce are nevoie Taylor. O conexiune care să o facă să uite, măcar pentru o vreme, de suferințele ei.

Poate că tocmai acesta este motivul pentru care oamenii trec atât de greu peste poveștile de dragoste eșuate. Lucrul pe care încearcă să-l depășească nu este durerea, ci iubirea.

Povestea lui Taylor nu este singura ce trebuie spusă. Mai există frânturi dintr-un trecut întunecat, o povestire în ramă a cinci adolescenți uniți prin suferința lor. Prietenia lor este puternică, pecetluită parcă prin sânge și durere. Iar când cele două povești vor începe să se întrepătrundă și să devină una singură, vei fi uimit de legăturile aparent imposibile ce s-au creat între personaje. Nu vreau să dau mai multe detalii, pentru că tot farmecul cărții stă în abilitățile tale de a construi povestea bucată cu bucată.

Tu ești cel care umple golurile. Cel care rezolvă enigma.

Deși numărul personajelor este impresionant de mare și la început îți poate da dureri de cap, după primele 100 pagini începi să intri cu adevărat în poveste și să te acomodezi și cu actanții. Melina Marchetta s-a asigurat ca fiecare personaj din cartea ei să aibă un rol, să conteze pentru cei care citesc și nu s-a concentrat pe unul sau două personaje, ci am simțit că a dat șansa tuturor să spună câte ceva.

Taylor Markham este pierdută și trebuie să-și regăsească sinele. De ce a abandonat-o mama sa pe șoseaua Jellicoe? De ce trebuie să fie singură? Acestea sunt întrebările pe care și le pune cel mai des. Este o fire puternică, în ciuda a tot ceea ce a avut de îndurat, și este foarte ambițioasă, neîncetând să spere măcar o clipă. Este un personaj complex, construit cu măiestrie și care te poate sensibiliza prin fiecare gând pe care-l are.

Jonah Griggs este conducătorul Cadeților și se află în război cu grupul condus de Taylor și grupul condus de Santangelo. Pe Jonah și pe Taylor îi leagă mult mai multe decât vor ei să arate, au o istorie împreună pe care vor să o îngroape, dar săpând mai adânc în nevoia de uitare, aceștia se vor afunda și mai mult și vor întări legătura dintre ei. Povestea lor este emoționantă și tristă și nu ai cum să nu observi cum cei doi se completează ca două picături de apă.

Rafaela și Chaz Santangelo sunt două personaje simpatice ce au reușit să îmi aducă mereu câte un zâmbet pe buze.

Chaz Santangelo este liderul Orășeilor, un tip ce pare la prima vedere un încrezut și un înfumurat, dar pe parcurs devine atât de drăguț și de bun, încât uiți de prima impresie. Cred că m-am atașat mult de el mai ales pentru că s-a dovedit a fi un tip de treabă în ciuda aparanțelor.

Rafaela este o prietenă de nădejde, o persoană pe care te poți baza întotdeauna. Ea și cu Taylor leagă o prietenie frumoasă și puternică. Cât despre legătura dintre Rafaela și Chaz, vă las pe voi să ghiciți.

Cele cinci personaje desprinse dintr-o povestire în povestire sunt, cu siguranță, cele mai enigmatice și misterioase personaje pe care le-am întâlnit. Nu pot să vă exprim cât de mult m-a impresionat și atins povestea lor, cât de mult am suferit citindu-le întâmplările.

Mereu când începea un nou capitol despre ei, știam la ce să mă aștept. O nouă porție de suferință și emoție. Trecutul se îmbină atât de bine cu prezentul spre final, încât veți rămâne șocați de legăturile ce se vor forma.

Așadar, Șoseaua Jellicoe este o carte care nu numai că îți oferă o poveste plină de suspans și emoție, ci o trăiești cu fiecare părticică din tine. Nu o citești, ci o simți, te transpui cu totul în ea și rămâi conectat în acea lume chiar și după ce ai terminat-o de citit de mult timp.