„Alexandra” (Ultima vrăjitoare din Transilvania #3) de Cristina Nemerovschi

Titlu: Alexandra

Autoare: Cristina Nemerovschi

Trilogie: Ultima vrăjitoare din Transilvania

Editura: Herg Benet

Colecția: Cărțile Arven

Nr. de pagini: 232

Disponibilă: aici.

Rating: ★★★★★

Parcă peste noapte, nemurirea devenise noua mea normalitate, iar viața la care m-aș fi întors... ei bine, ceva mai degrabă străin.

Ultimul volum din trilogia Ultima vrăjitoare din Transilvania a fost perfect. Plin de aventuri care nu aș fi vrut să se mai termine vreodată. Finalul ales a fost unul pe care îl anticipam într-un fel, dar tot a fost surprinzător.

Alexandra, după cum arată și titlul, este volumul dedicat Alexandrei (chiar dacă și în celelalte două volume tot din perspectiva ei ni se relatează întâmplările). De data aceasta se pune mai mult accent pe personalitatea ei, pe transformările prin care trece și prin faptul că în sfârșit își găsește un loc al ei, își găsește sinele pierdut.

Alegerea pe care trebuie să o facă protagonista între a fi nemuritoare și a rămâne la stadiul banal de muritor este foarte grea. Pe de o parte, își dorește să devină nemuritoare și să colinde lumea împreună cu Aneke, și pentru a se putea vedea cele trei zile pe an cu iubirea vieții ei, Mathias (veți afla de ce doar trei zile pe an), dar pe de altă parte, își dorește să revină la normalitatea ei, la viața de adolescent care bea, fumează, merge la petreceri și învață pentru a lua BAC-ul.

La fel de intens ca celelalte volume, Alexandra este cartea care îți oferă toate răspunsurile pe care le-ai căutat de la început și te lasă cu inima împăcată.

Deși Aneke poartă titlul de „ultimă vrăjitoare din Transilvania”, nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva toată trilogia a fost precum un joc, iar Alexandra este cea la care se referă de fapt titlul. Finalul a fost enigmatic și învăluit în mister, ceea ce mi-a plăcut și mai mult.

Încă ai dubii în ceea ce privește trilogia Ultima vrăjitoare din Transilvania? Este timpul să pui mâna pe primul volum, iar apoi totul este ca și rezolvat. Vei dori instantaneu să lecturezi și următoarele volume și nu vei fi liniștit până nu vei afla cum se sfârșește totul.

Citește și recenziile primelor două volume - click aici și aici.

În ultimul volum Alexandra se întoarce (din nou) la București după ce iubitul ei, Mathias, moare în urma blestemului Icăi. Ea consideră că nu mai are rost să rămână în satul V. și că trebuie să meargă acasă, să-și ceară scuze de la mama sa pentru tot și să revină totul la normal.

Îmi fusese frică. Încercasem să fug. Dar Mathias îmi deschisese ochii. Toate astea în trecut. Frica, fuga, încercarea de a nega ceea ce simt, rușinea, remușcările, senzația de lemn uscat pe care o aveam a doua zi în gură, când mă trezeam... Nu puteai lupta cu iubirea.

Doar că nimic nu mai este și nici nu va mai fi ce a fost odată. Dora se comportă rece cu dânsa, prietena ei cea mai bună e geloasă pe ea din cauza unui băiat de care este îndrăgostită și o alege pe Alexandra în locul ei.

Viața de adolescentă normală o plictisește pe Alexandra și amintirile despre ceea ce a trăit în V. o bântuie în fiecare zi. Cum poate ea să mai fie normală când știe de existența persoanelor nemuritoare, conți, contese, vrăjitori și vrăjitoare?

Contrastul dintre cele două lumi este puternic descris de autoare. Alexandrei îi este greu să aleagă între cele două pentru că în ambele găsește ceva/cineva cu care să se conecteze.

Eu veneam dintr-un univers cu Facebook și telefoane mobile, cu mama care mă bătea la cap să învăț și să intru la o facultate mișto, cu fratele meu vitreg care ținea concerte rock prin baruri, lumea mea cu mall-uri, cu filme 3D, cu smart phone, cu selfie-uri... Ea venea dintr-o lume mult uitată, cu săteni furioși, cu buruienile revoltate pe norocul femeii frumoase, bogate, iubite și răsfățate, din satul ei cu castel, cu pădure și lac al ielelor...

După ce se lovește în diferite circumstanțe și se vindecă imposibil de repede, Alexandra își dă seama că ceva nu este în regulă cu ea și merge acolo unde va găsi răspunsurile la întrebările ei. Pleacă în căutarea Anekei, în casa unde Mathias a dus-o cu ocazia unei petreceri și unde le-a reîntâlnit pe Aneke, Lorena și Nori. Peisajul de groază al casei îți dă fiori în timp ce citești, acolo ea întâlnindu-se cu o bătrână oarbă ce o îndrumă spre alt loc.

Alexandra ajunge la locul indicat de bătrână și o întâlnește pe Aneke, care îi spune în cele din urmă ceea ce ea refuza să creadă: că e nemuritoare și ea, iar Mathias nu e chiar mort, dar nici viu. (dacă citiți veți afla ce se întâmplă de fapt).

Ca de obicei, Alexandra ajunge iar în satul V. unde încep alte peripeții, din ce în ce mai interesante.

Cum altfel ai putea numi trecerea de la o adolescentă normală, puțin rebelă și antisocială, cu prieteni, școală, frate vitreg și așa mai departe, la o ceva nemuritoare, o ființă asemeni Anekei, pe care o vedeam toți ca pe o vrăjitoare, oricât de simpatică și amuzantă ar fi fost, în definitiv? Anul trecut fusesem Alexandra, o tipă cu mulți prieteni și cu ceva probleme cu părinții care încă nu știa la ce facultate să dea după ce termină liceul. Acum eram aparent o creatură nemuritoare, care se putea răni și vindeca imediat, care avea o perspectivă total diferită asupra vieții din viitor și asupra persoanelor din jur care însemnau ceva pentru ea.

Va reuși oare Alexandra să-și găsească în final locul? Fericirea?

Ce va alege?
O viață lungă în care să cutreiere întregul pământ sau viața banală de până atunci?

Pentru o doză de adrenalină și pentru un week-end magic, citește trilogia Ultima vrăjitoare din Transilvania de Cristina Nemerovschi și trăiește într-o lume de basm unde nimic nu este imposibil. Vei căuta să te refugiezi din lumea reală într-un loc captivant și vrăjit, iar aici este locul perfect.