joi, 15 iunie 2017

Interviu - Andrada Cooș, autoarea cărții "Frumusețea lucrurilor trecătoare"


Vă invit să o cunoașteți mai bine pe Andrada Cooș, autoarea cărții Frumusețea lucrurilor trecătoare. Datorită vizitei sale în Japonia, Andrada s-a decis să contureze un roman interesant despre meleagurile acestei țări atrăgătoare, care are multe de oferit.

      


1. Spune-ne ceva despre tine 


Am trăit în cinci țări, două în Europa și trei în Asia și m-am întors doar recent (de două luni) în România. Ultima țară în care am trăit a fost Malaezia. Sunt din Reghin, județul Mureș, am studiat jurnalismul în Cluj-Napoca și Kyoto și creația literară la Londra. Iubesc cititul și scrisul de când eram mică, iar prima povestire am publicat-o într-un ziar local la 14 ani. Oficial, am debutat în România în 2015 cu povestirea „Porțile Zeului Inari”, care a fost una din câștigătoarele Concursului de Debut Literar „Incubatorul de Condeie”. Scriu și în limba engleză, iar povestirile mele au apărut în publicații internaționale și pe siteuri de ficțiune și au fost citite de către Liars' League Hong Kong. 


2. Cum a luat contur ideea romanului tău? 


Frumusețea lucrurilor trecătoare este o versiune ficționalizată și parțială a propriilor mele experiențe în Japonia. Plecând de acolo, am rămas cu multe anecdote și povestioare care îmi tot reveneau în minte obsedant și mi-am dat seama că singura metodă de a scăpa de ele era să le scriu. Am ales acest format, semi-ficțional, pentru că a fost mai amuzant pentru mine să le scriu așa. Mă plictisește în general să scriu nonficțiune. Când scriu ceva ce deja știu, e mai degrabă o dictare decât un proces creativ. Astfel însă începând de la ceva nonfictiv – experiențele mele – mi-am dat frâu imaginației și am lăsat aventurile Adrianei să meargă în locuri total neașteptate. 

3. Ce-ti place cel mai mult la Japonia? 


Dacă trebuie să numesc un lucru care îl iubesc cel mai mult la Japonia, acesta este simțul ei estetic. Japonezii au un fel profund de a înțelege și de a explora frumusețea. Indiferent de diversele ei incarnări stilistice, fie că e Japonia minimalismului, neoanelor sau a tehnologiei, a modei care ia naștere în Harajuku, lumea colorată a anime-urilor, sau dimpotriva, Japonia clasică, a chimonourilor, a ceremoniilor de ceai și a templelor, toate scot în evidență acestă înclinare spre o căutare și reinterpretarea perpetuă a frumosului.

Kawaii Monster Cafe în Harajuku

4. Ai un lucru pe care nu-l suporți la Japonia și unul pe care îl iubești? 


Un lucru care mi-a dat multe bătăi de cap când am trăit în Japonia a fost rigiditatea localnicilor. E foarte-foarte greu să îi faci să abordeze flexibilitatea europeană. Pentru noi, dacă un lucru nu se poate face într-un fel, poate există alt fel de a-l face, pe când ei se blochează la acea primă variantă care aderă strict la regulile scrise. Din cauza asta, în viața de zi cu zi, când ai de-a face cu servicii, orice fel de asistență sau reparații, această abordare poate fi frustrantă. Un lucru care îmi place în mod deosebit este, pe de altă parte, cât la îndemână e totul, transportul în comun, automatele cu băuturi răcoritoare, ceaiuri și cafele care se găsesc la fiecare pas, faptul că iarna aceste băuturi sunt calde, vara reci, combini-urile deschise 24 de ore și multe altele. 

5. În "Frumusețea lucrurilor trecătoare", Adriana întâlnește câteva persoane atrase de același sex. Ce părere ai despre acest tip de relații?


Am călătorit destul de mult și am vizitat diferite țări, unele mai liberale, altele mai conservatoare, și am întâlnit mereu fel de fel de oameni. Cel mai rău lucru pe care poți să îl faci când pornești să explorezi lumea e să nu fii deschis la ceea ce vei găsi acolo. Fie că e vorba de rasă, religie sau orientare sexuală, cred că e bine să ne dăm seama că, dincolo de toate, suntem cu toții oameni. Cât despre gay și lesbiene în mod deosebit, eu am fost mereu de părerea live and let live, ce are loc între doi adulți care își dau consimțământul nu e treaba nimănui altcuiva. 

6. De ce ar trebui ca lumea să-ți citească cartea? 


Iubitorilor Japoniei, cred că le-ar deschide o nouă perspectivă asupra țării. Pentru cei care nu știu multe despre Japonia, ar fi un loc bun de plecare. Am vrut ca cei care citesc această carte să își îmbogățească cunoștințele despre Japonia, să învețe ceva nou despre ea. De-asta am inclus diferite locuri și tradiții și am decis să dau nume japoneze capitolelor, astfel încât la sfârșitul cărții cititorul să aibă un vocabular de cuvinte și expresii japoneze la dispoziție. 

7. Care este felul tău de mâncare preferat din Japonia? 


Probabil gyoza, un gen de colțunași umpluți cu carne și/sau legume care se prăjesc, dar japonezii, care mi-au pus această întrebare de multe ori, mi-au spus mereu că asta nu se pune, pentru că e de origine chinezească. Așa că am să spun atunci tempura, creveți și legume acoperite într-un aluat special și prăjite, care se mănâncă cu sos de soia amestecat cu daikon, un soi de hrean japonez, mărunțit.

Gyoza - fel de mâncare japonez

8. De ce ai ales titlul "Frumusețea lucrurilor trecătoare"? 


Frumusețea lucrurilor trecătoare este traducerea ad litteram a unei expresii japoneze, wabi sabi. Inițial, și varianta japoneză era inclusă în titlu, urmând același format cu titlurile capitolelor, dar era prea lung așa că am renunțat la idee. De sine stătător, titlul are două conotații: prima face referire la wabi sabi, un concept de estetică japoneză care este menționat și în carte și care reprezintă acea frumusețe puțin tristă a lucrurilor efemere, iar a doua poate fi interpretată din contextul conținutului cărții, în care Adriana are o experiență temporară ca studentă în Japonia. 

9. Cum îmi doresc ca acest interviu sa fie diferit, te provoc să ne spui ceva despre tine (un secret).


Am să vă spun un secret atunci, care se leagă de Frumusețea lucrurilor trecătoare și de ce nu trebuie să fiu confudată prea mult cu naratorul ei. Cât timp am fost în Japonia, m-am îndrăgostit de două persoane, dar niciuna din ele nu apare în carte.

Recezia cărții Frumusețea lucrurilor trecătoare - aici


Achiziționează romanul Andradei de aici la un preț de doar 17,25 lei.




3 comentarii:

  1. Un interviu frumos si interesant, deopotriva <3 De obicei, nu prea citesc interviuri, nu mi se par a fi de prea mare interes pentru mine :)) Dar acesta, primul interviu pe care l-am citit, ma face sa cunosc si sa inteleg mai multe lucruri despre cartea autoarei, cat si despre autoarea in persoana <3 Ma bucur, si trebuie sa iti multumesc tie pentru acest lucru, ca am avut ocazia de a o descoperi, pe cat posibil, pe aceasta scriitoare <3

    RăspundețiȘtergere
  2. wabi sabi...am invatat o expresie din interviul asta.

    RăspundețiȘtergere