vineri, 16 iunie 2017

Recenzie - „Felinare stinse”, de Cristina Oțel



Titlu: Felinare stinse
Autoare: Cristina Oțel
Editura: Quantum
Nr. de pagini: 384
Disponibilăaici.
Sponsorizare: Quantum
Sorina este o adolescent atipică.
Uneori uită.
Uneori își pierde cunoștința.
Uneori se sufocă.
Deși se implică în problemele infantile ale prietenilor ei și are o viață normală, Sorina trăiește din întrebări și dorința de a căpăta răspunsuri. Nu își descifrează identitatea, iar acest lucru o macină, iar halucinațiile care îi produc un rău atât phisic, cât și fizic, nu îi dau pace.
Adrian este caracterizat de o veselie incredibilă. Înconjurat de secrete și incertitudini, acesta face tot posibilul să îi redea bucuria. Dar afecțiunea lui îi dă de bănuit Sorinei și aceasta se trezește întrebând de ce un băiat pe care abia l-a cunoscut se comportă de parcă ar cunoaște-o de o viață?
Îi spune că o să rămână mereu lângă ea.
I-a mai promis cineva acest lucru. Dar cine?



Încep această recenzie prin a vă spune că romanul Cristinei Oțel nu ar trebui să lipsească din biblioteca voastră. Nu exagerez când afirm că este una dintre cele mai captivante cărți pe care le-am citit în ultimul timp. A reuşit să mă scoată dintr-un reading slump adânc. Şi asta se datorează stilului simpluț, dar totodată complex al autoarei. Cred că aveam nevoie de o carte care să nu-mi dea prea mari bătăi de cap şi, astfel, am ales cartea potrivită, unde aş putea găsi ceea ce caut: o poveste conturată frumos, presărată cu momente funny.

Dar sunt mai multe aspecte care mi-au plăcut la această carte. Mi-a plăcut plotul pe care l-a construit scriitoarea, personajele însuflețite, de care pot spune că m-am ataşat oarecum, iar lucrul care m-a făcut să mă îndrăgostesc iremediabil a fost umorul. Schimburile acide de replici între protagoniştii cărții sunt memorabile şi reuşesc să stârnească râsul chiar şi acelor persoane mai monotone.

Sentimentele mele au fost contradictorii pe tot parcursul romanului. De la zâmbete și râs în hohote, am trecut la tristețe în doar câteva pagini. Emoțiile transmise te acăpărează și simți pe pielea ta tot ceea ce trăiește și personajul. 

Dacă pur și simplu vrei să citești ceva amuzant, dar pe alocuri trist, îți recomand din suflet romanul Cristinei Oțel, Felinare stinse. Îți garantez că vei avea parte de o lectură complexă, în care vei găsi toate ingredientele unei cărți care să te țină captiv ore întregi.



În centrul acțiunii o regăsim pe Sorina Diaconescu, o adolescentă de 17 ani, din a cărei perspectivă ne sunt narate evenimentele. După primele cincizeci de pagini mi-am zis că e doar o poveste cu și despre adolescenți, nimic nou să mă surprindă. Însă, citind mai departe, am descoperit mult mai mult decât o lectură clișeică. Am regăsit o tânără chinuită de imaginile unui trecut pe care nu și-l amintea, dar mai ales, am văzut suferința care o mistuia datorită faptului că era neglijată de propriii părinți. Sorinei nu pare să îi lipsească mai nimic, exceptând faptul că se simte neiubită, neînțeleasă și nefiind bună de nimic. Orice strădanie a fetei de a intra în grațiile părinților se pare că e în zadar.


Într-o dimineață normală, ca oricare alta, Sorina are parte de o mare surpriză. Coborând din camera ei și îndreptându-se spre sufragerie, dă peste un străin care ședea mai ceva ca la el acasă, savurând cafeaua din cana ei preferată. Cum protagonista cărții este o fire explozivă, nu trece prea mult timp până începe să îl ia la întrebări. Adrian, străinul care i-a "invadat" casa îi răspunde foarte calm și îi explică faptul că a fost trimis de mama ei pentru a-i da meditații la engleză. 

După ceva timp în care Sorina pare să se acomodeze mai mult sau mai puțin, aceasta este pusă în fața unui nou fapt: Adrian va fi cel care va avea grijă de ea pe o perioadă de timp nedeterminată, datorită mutării părinților ei la București din cauza serviciului. Bineînțeles că Sorina nu va fi mulțumită deloc de noua situație, dar va învăța cu timpul cum să se acomodeze cu străinul enervant care a intrat în viața ei, fără a-i cere voie.

Pe parcursul romanului am observat o evoluție a personajului principal și pot spune că Sorina a reușit să treacă peste toate obstacolele ce i-au ieșit în cale, reușind să țină capul sus. Nu e ușor pentru o tânără de 17 ani să înfrunte atât de multe, într-un timp atât de scurt (veți afla dacă veți citi cartea). Teama ei de a fi părăsită/abandonată se datorează faptului că niciodată nu a simțit că aparține unui loc, niciodată nu a simțit că există iubire și pentru ea. Atașându-se de Adrian, pe care începe să îl poreclească Harap-Alb, teama se aprofundează, iar dacă el o va părăsi, va fi sfâșiată.

Limbajul folosit de autoare este pe alocuri amuzant și încărcat cu replici ironice, iar dialogurile dintre Sorina și Adrian sunt uneori răutăcioase, picante, pentru că cei doi se ciondănesc mai mereu, dar alteori sunt hrană pentru suflet! 

  Sorina Diaconescu   este protagonista romanului, o fire nebunatică, ironică, dar singuratică și mai mereu tristă. Nefiind prea comunicativă cu cei din jurul său, Sorina va prefera să rămână tăcută și retrasă. Nu vrea să creadă în nimeni din frica de a fi dezamăgită. Treptat, rănile ei vor începe să se vindece, datorită lui Adrian, enervantul și băgărețul ochelarist care va intra în viața ei subit.


  Adrian Gherman   este un tânăr în vârstă de 23 de ani și este cel care se infiltrează în viața Sorinei. La fel ca Sorina, este tulburat de trecutul său. Abandonat de propria mamă, iar mai târziu de prima lui iubire, acesta este distant față de persoanele de lângă el. Dar când va începe să se îndrăgostească de Sorina, va putea el sta departe? 


Voi oferi 5/5 steluțe, pentru că mi-a plăcut mult acest roman. Are de toate. Chiar vi-l recomand!

SPONSORIZARE


Acest roman a fost oferit de către Editura Quantum spre recenzare și doresc să le mulțumesc tare mult pentru exemplarul trimis! 
Intrați pe site-ul lor pentru a urmări noile apariții și promoțiile. 
Cartea poate fi achiziționată de aici. 


5 comentarii:

  1. Uuuu, imi place foarte mult recenzia. Felicitari! Am şi eu cartea pe wishlist de ceva vreme deja, dar trebuie sa recunosc ca nu prea stiam despre ce este vorba :))) Auzisem, nu mai stiu pe unde, ca ar fi un roman "romantic", despre dragoste si tot ce mai inseamna treaba asta, dar nu stiam sigur. Bine, nu pot spune nici ca am despus cine stie ce munca de cercetarein privinta ei :))
    Pur si simplu, mi-a atras atentia!
    Personal, eu nu prea citesc carti de acest fel, nu sunt genul meu, mi se par cliseice (desi, n-am nimic cu cliseul, atata timp cat este bine scris), si inca nu sunt foarte acomodata cu autorii romani, inca am reticente cand vine vorba de ei.
    In orice caz, cartea aceasta pare interesanta si cred ca o sa o urc cu cateva locuri pe wishlist.
    Inca o data, felicitari pentru recenzie, este minunata!

    RăspundețiȘtergere
  2. Imi place foarte mult recenzia nu am citit aceasta carte

    RăspundețiȘtergere
  3. cred ca recenzia ta este mai buna decat cartea. mi s a parut plina de clisee.

    RăspundețiȘtergere
  4. Am vazut cartea pe libris si elefant, dar nu am avut curajul necesar sa o achizitionez. Mi se pare destul de cliseica, sincer, faza cu meditatorul care devine bona pentru o fata de 17 ani a cărei parinti pleacă in alt oras si o lasa SINGURA cu unul de 23 de ani e o totala prostie, acest context copiat si invaluit de sute de mii de ori . Cliseu scrie oe cartea asta. Probabil as citi o pt a vedea cum evoluează personajul feminin, dar doar atât..vorba altui cititor al acestei recenzii "recenzia mai buna ca romanul"

    RăspundețiȘtergere
  5. Sincer ? Felinare stinse e singura carte de la editura Quantum care mi-a stârnit interesul.

    RăspundețiȘtergere