29 sept. 2018

Mini-recenzie: „Un weekend și o viață ― Tablete și însemnări” de Louana Popovici


Această carte a fost o mică lecție de viață și, deși are puține pagini, acelea au avut un mare efect asupra mea. Am încercat să mă pun în loc acelei fete care a trecut de la dezamăgiri la iubire, de la tristețe la cea mai urâtă față a sufletului, așa că am ajuns să parcurg 100 de pagini în mai puțin de două ore.

Dacă mă laşi să plec, plec, dar o dată ce am plecat am luat şi tot ceea ce ai fost tu cândva...

Frumusețea interioară e comoara unei persoane. E rară și, oricât am încerca să o găsim, sunt foarte sigură că nu fiecare o dobândim. Scriitoarea ne arată ce înseamnă să iubeşti, să dăruieşti şi, totuşi, să fii dezamagit.

Câți dintre noi, la un moment dat în viața noastră, nu am dat peste cineva care ne-a provocat mai multă suferință decât înțelegere? Câți am învățat din greşelile comise? Oamenii sunt schimbători, iar în această carte veți întâlni multe tipuri de personalități de care ați vrea să vă feriți în viață, dar şi tipuri de persoane de care veți avea nevoie.

Când am citit această carte, m-am gândit la fosta mea prietenă care alerga după un băiat acum ceva timp. Am tot ajutat-o cu sfaturi, dar nu a fost suficent. Ea era obsedată de el (e şi acum), însă aşa cum afirmă şi autoarea în acest roman, lucrurile trebuie lăsate să se întâmple, nu să le înfăptuieşti. Acest citat a fost ca o alifie pentru mine.

Am învățat şi, totodată, mi-am dat seama că am avut dreptate de atâtea ori. Oamenii sunt ciudați, dar ciudați într-un mod frumos, iar atunci când întâlnim unul şi îl acceptăm cu bune şi cu rele în viața noastră, involuntar ne transformăm alături de el.

Eu vă invit să citiți și voi această carte, mai ales dacă vă plac citatele motivaționale încărcate cu emoții. Lectură plăcută!

Visele nu pot fi capturate, ele pot fi doar ucise fără compasiune, iar atunci când nu ai vise, nu ai viață.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu