26 iun. 2017

Recenzie - „Printre tonuri cenușii”, de Ruta Sepetys



Titlu: Printre tonuri cenușii
Autoare: Ruta Sepetys
Editura: Epica
Nr. de pagini: 320
Disponibilăaici.
Lituania, iunie 1941: Lina, o adolescentă de cincisprezece ani, fiică de rector universitar, se pregătește să urmeze din toamnă cursurile Școlii de Arte din Vilnius, și așteaptă cu nerăbdare vacanța de vară de dinainte. Dar, într-o noapte, bubuituri amenințătoare se aud la ușă, iar din acel moment viața ei și a familiei ei se schimbă pentru totdeauna. Poliția secretă sovietică, NKVD, îi arestează pe Lina, pe mama ei și pe frățiorul ei mai mic. Cei trei sunt evacuați din căminul lor și târâți în vagoane de transportat vite, descoperind curând că destinația lor era Siberia. Despărțită de tată, Lina încearcă să strecoare indicii în desenele ei, pe care reușește să le expedieze în secret, din mână în mână, sperând să ajungă în lagărul unde este el încarcerat. În această sfâșietoare și tragică poveste, Lina se luptă cu disperare pentru viața ei și a celor apropiați, cu singura armă de care dispune: iubirea. Dar oare iubirea este de ajuns ca s-o țină în viață?


Nu îmi găsesc cuvintele să vă exprim ceea ce am simțit eu în timp ce lecturam această carte. Cât de tristă și dură este realitatea în care trăim.. M-a făcut să realizez câtă răutate poate avea o ființă umană, câtă ură. 

Ruta Sepetys a reuşit cu siguranță să-mi atingă o coardă sensibilă prin stilul cu care a aşternut cuvintele pe hârtie. Citeam şi trăiam fiecare frază, simțeam fiecare moment al acțiunii de parcă eu însămi aş fi fost protagonista în jurul căreia se învârte totul.
A fost un roman extraordinar de bun, care înfăţişează perfect realitatea şi oamenii ce ne înconjoară. 
Informațiile pe care scriitoarea a reuşit să le adune pentru a închega o poveste sunt atât de bine conturate, încât m-am întrebat dacă nu cumva dânsa a trăit în acea perioadă. 

De ce consider eu cã ar trebui să citiți această carte?
Pur şi simplu citiți-o! Cuvintele sunt de prisos.
Vă promit că veți lectura un volum încărcat de emoții, predominant triste, ce-i drept, dar acest lucru face să fie şi mai intens!

A fost ca o palmă ce m-a trezit brusc la realitate, ca un duş rece după o zi sufocantă de vară, ca un pansament care îți vindecă rănile.
Sigur va fi pe placul celor care iubesc cărțile istorice, despre nazism/stalinism. 
V-o recomand mai ales pentru emoțiile pe care autoarea reuşeşte să le transmită, pentru adevărul crunt ce este descris prin ochii unei adolescente de doar 15 ani.



Într-o Lituanie a anului 1941 invadată de ruși, Lina, o adolescentă de doar cincisprezece ani trăiește cel mai mare coșmar al omenirii. Este luată cu forța și arestată, împreună cu mama ei, Elena, și fratele ei mai mic, Jonas, fiind obligați să își abandoneze căminul. Poliția secretă sovietică, NKVD, au ca scop deportarea tuturor lituanienilor care sunt "împotriva" bolșevicilor și transportarea lor în vagoane de transportat vite, destinația fiind Siberia.


Lupta pentru viață a început! 
În mod normal fiecare ar încerca să supraviețuiască pe cont propriu. Însă în acest roman, sunt toți pentru unul și unul pentru toți. Își împart între ei mâncarea ce le-a mai rămas și suferă împreună pe tot parcursul drumului. Însă, pe zi ce trece sunt tot mai mulți morți, iar lumea începe să se împuțineze. 

Ne sunt descrise infernul și carnagiul ce au loc pe ruta Lituania-Siberia. Am fost îngrozită de tot ceea ce s-a întâmplat pe parcursul cărții, Ruta descriind foarte atent momentele de chin și disperare ale lituanienilor.


Am suferit alături de personaje, am fost acolo cu ei și am stat cu sufletul al gură pe tot parcursul cărții. După fiecare pagină răsfoită mă temeam că tot mai mulți oameni aveau să moară. Mi s-a rupt inima în bucățele când vedeam suferința prin care au putut să treacă acele persoane, cum se înfometau până la epuizare și cum au ajuns precum niște animale. Nu vă pot descrie câtă ură am acumulat față de Stalin și de comunismul sovietic. Arghh!

Dar cu toate acestea, protagonista noastră, Lina, este o supraviețuitoare și o luptătoare. Încearcă din răsputeri să facă față atrocităților din jurul ei și să își găsească tatăl care a fost, de asemenea, luat de către sovietici. 


Va reuși oare Lina să facă față cruzimii de care dau dovadă comuniștii ruși? 
Sau va renunța în lupta ei pentru supraviețuire? 
Veți afla numai dacă veți citi romanul. 


Deși este o carte extrem de tristă și demoralizatoare, este în același timp sfâșietor de frumoasă! 
5/5 fără alte comentarii




6 comentarii:

  1. am citit o si este printre cartile mele preferate. in unele momente, chiar m am oprit putin din citit pentru ca mi s a parut prea tulburatoare. ce mi s a parut fascinant a fost ca, povestea nu a fost inspirata in intregime din fapte reale, doar unele aspecte au pleat de la fapte reale, dar, cu toate acestea, ar fi putut fi povestea oricui a trait in acea perioada.

    RăspundețiȘtergere
  2. Toate cartile scrise pentru a oglindii perioada holocaustului ma cutremura, indiferent cat de multe sau cat de putine se spun, cum evoluează actiunea. Iar autoarea reuseste in acest roman sa ma bulverseze cum o fac toate cartile de acest gen. Doar cititnd recenzia si cele câteva citate din text ma fac sa devin trista si debusolata, sa nu mai fiu atenta la nimic. Nu e doar despre aceasta poveste, ci despre tot ce s a întâmplat in istoria lumii in acel moment. Despre cum erau tratati oamenii. Ii duceau in lagare precum niste animale fara voce, fără gânduri, ii anihilau ca pe niste gândaci. Sper din tot sufletul ca personajul Lina sa fi reusit sa isi găsească familia si sa treacă prin aceasta experienta cat se poate de vie. Măcar ea, daca nu tot ceilalți oameni care au murit in timpul holocaustului in lagarele de concentrare. Metoda ei de comunicare prin desene mi se pare foarte grea, daxa tatal ei nu intelegea sau hârtia ajungea la cine nu trebuie. Simt ca acesta carte e un roller coster emotional. Recomand Băiatul in pijamale vargate, tot pe aceeasi tema, dar va spun sa va pregătiti servetelele din timp. Exista si o ecranizare,pe ea am vazut o prima oara, dar nu am avut curajul sa citesc tulburatoarea carte. Felicitări pentru recenzie, mie cel putin, mi a plăcut foarte mult si ma bucura cumva ca nu sunt singura care traieste la intensitate maxima cartile de acest gen

    RăspundețiȘtergere
  3. Am citit recent această carte, această operă de artă, care mi-a schimbat efectiv felul în care vedeam realitatea în care trăiesc. Am avut așa o impresie că tot ce trăim noi acum, în timpul actual, este posibil cu mii de tragedii și sacrificii care vin din spate, ca o rană a timpului și a omenirii. Cu cât înaintam mai mult în carte, cu atât mai mult vedeam sângele oamenilor curajoși care s-au oferit pe ei înșiși pentru realitatea pe care o avem noi acum, cu atât mai mult mi se deschideau ochii și vedeam de câte atrocități era capabilă omenirea ( și încă este, pentru că istoria are prostul obicei să se mai și repete ). Fiecare rând mi-a adus și mai multă durere, și mai multă agonie și necredința că un masacru de o asemenea cruzime poate avea loc fără ca vreun om să clipească. Cartea asta a fost pentru mine o amplificare a conștientizării faptului că suntem atât de mici, dar atât de potrivnici, ca rasă, a binelui care stă la distanță de o atingere și de o vorbă bună, de noi.
    Mai ales după lecturarea cărții Jurnalul Annei Frank, Printre tonuri cenușii a venit în acel moment ca să mă convingă că timpurile unui război bat simțul iubirii și milei în oameni, îi face din oameni, neomeni, ca să spun așa, fapt care și acum mi se pare aproape ireal. M-am simțit atât de neputincioasă că nu am putut să trec mai departe de rânduri și să o ajut cumva pe Lina, să îi redau speranța în oameni, în anumite momente, să pot participa cumva la acțiune, chiar dacă în realitate, cred eu, nu aș fi fost în stare să ridic un singur deget, pentru că neputința care zace în mine, cea sufletească, mă stăpânește din interior, ca pe toți ceilalți, de altfel. Recunosc că citirea acestei cărți a reprezentat o provocare pentu mine, deoarece prinsesem la un moment dat, frică de durerea pe care o asemenea lectură o poate provoca, fără drept de apel. Însă durerea asta are un rol mult mai mare decât de a ține acțiunea pe un fir antrenant, are rolul de a ne face să știm că simțim, că inima nu poate da greș niciodată și că nu ar trebui să călcăm pe ea în veci pentru a conduce ceva de o mai mare aparentă importanță decât noi, chiar dacă pe moment pare atât de...mult, esențial. În această operă de ficțiune, dar cu o realitate pregnantă, care se ascunde după fiecare pagină dată, Ruta m-a provocat să trăiesc mai multe sfârșituri la maxim, sfârșitul orbirii față de istorie, finalul nepăsării, sfârșitul uitatului ca printr-un perete de sticlă către ceilalți, însoțit de banalul "Nu am ce face, sunt doar un om!". Aș recomanda-o, la rândul meu, fiecarui om care mai crede că ceea ce ne face oameni e mult mai important decât diverse evenimente care au umbrit sau umbresc bunătatea de care suntem capabili. <3

    RăspundețiȘtergere
  4. Atragatoare si captivanta recenzie! Aduci in atentia o carte cu o actiune derutanta, complexa, ne recomanzi o carte care citind-o te face sa simti un fior pe sina spinarii. Cartea oglindeste momente terifiante, ingrozitoare si plina de sacrificii. Acei oameni puternici care s-au jertfit pentru ca viitoarea generatie sa aiba ceva mai bun. Multumim stramosilor! Aceasta carte a declansat in mine un adevarat razboi intre trecut si prezent. Vreti sa stiti care e parerea mea? Avem multe si majoritatea nu le ingrijesc, avem batrani dar majoritatea nu ii apreciaza, ne dorim multe dar putini fac ceva pentru a-si indeplinii visul, multi suntem puternici dar asteptam ajutorul celor slabi! Am citit Jurnalul Annei Frank , o carte cu o actiune aprope la fel de infioratoare, o recomand si pe aceasta si pe aceia. Multi ar trebui sa o citeasca si sper sa gasiti in ea mai mult decat cuvinte, sper sa gasiti ceea ce am gasit si eu: scene macabre si sangeroase. Oamini buni, apreciati! Aceasta carte a venit pentru mine ca un dus cu apa rece, atata in sufletul meu o flacara mistuitoare, facandu-ma sa ma gandesc mai mult la ceea ce a fost si ceea ce va urma. A trezit in mintea mea multe controverse, de fiecare data cand doresc sa citesc ceva din trecut mi-am promis ca voi pune mana pe aceasta carte! O ecranizare a acestei carti ar fi bine venita!

    Felicitari, draga scriitoare! Sper sa ne mai aduci in fata ochilor astfel de carti.

    RăspundețiȘtergere
  5. Am atâtea cărţi de citit vara aceasta, iar recenziile voastre nu mă ajută. În momentul acesta îmi vine să dau fuga la bunica să iau cartea de acolo şi să mă pun pe citit. 😭

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu am citit-o, dar cum O mare de lacrimi scrisa de aceeasi autoare m-a impresionat aproape pana la lacimi sunt convinsa ca si la Printre tonuri cenusii as intampina tot aceeasi stare. felicitari pentru o super recenzie.

    RăspundețiȘtergere