25 mai 2017

Interviu - Alina Șerban, autoarea cărții „Ziua în care am învățat să zbor”

    

 Alina este autoarea romanului Ziua în care am învățat să zbor, apărută la editura QuantumAlina este o fire extrem de sociabilă, acest lucru descoperindu-l pe parcursul interviului. Este un om frumos, care își așterne pe hârtie toate gândurile zburătoare, făcând din simple fraze adevărate provocări.



1. Descriete-te, spune-ne ceva despre tine și cartea ta. 


 În esenţă sunt o visătoare. Am o imaginaţie foarte activă lucru care s-a dovedit a fi foarte util pentru mine. Sunt o romantică incurabilă, îmi place să scriu şi să trimit scrisori chestie cam demodată acum. Cartea reprezintă trecerea mea spre maturitate, dar şi o poartă spre propria persoană.

 2. De ce ai ales sa scrii despre depresie? 


În România, dar nu numai, depresia e un subiect de care încă ne ferim. Mi-am dorit mult ca ceea ce scriu să pună pe gânduri şi poate să şi ajute, dacă va fi cazul.

3. De unde a pornit ideea acestei cărți? 


Ideea cărţii mi-a venit după o decepţie în dragoste însă, pe parcurs, s-a transformat în ceva minunat care m-a vindecat de aceea supărare.

4. Ai întâlnit o astfel de, să-i spunem "umbră a ochilor"? Pentru că în definitiv, cam la asta se rezumă depresia. E ca o pânză ce nu te lasă să vezi lumina, ci doar obscuritatea.


Sigur că am întâlnit şi o altă formă de depresie decât cea abordată de mine. După ultima mea relaţie am căzut într-o depresie adâncă.

5. Ce carte te-a făcut să intri în această lume a creeațiilor? Cine te-a "împins" de la spate, să-i spunem așa? 

Nu a fost o carte anume care să mă împingă să fac pasul către scris. Eu am început să scriu poezie însă nu s-a lipit de mine, nu era ceea ce îmi doream să fac. Spre sfârşitul liceului mi-am dat seama că sunt îndrăgostită de proză şi că am o grămadă de idei pe care vreau să le aştern pe hârtie.

6. Atunci cand ai decis să publici, ai fost conștientă că vei atrage atât păreri pozitive, cât și critici? Te bucuri pentru ambele tabere? Te-ajută criticile să te perfecționezi? 

Chiar dacă de când am publicat nu am primit critici eu am pornit pe acest drum pregătită pentru ambele situaţii. Am primit critici de la cei ce m-au citit înainte de publicare însă erau constructive şi foarte utile şi le-am apreciat. Critica, făcută cu cap, ajută foarte mult.

7. Ce crezi despre persoanele care se cred perfecte și care critică orice greșeală, deși ele nu sunt și nu vor fi niciodată perfecțiunea întruchipată?  


     Că ar trebui să îşi dea seama că nu există conceptul de perfecţiune.

8. Ce alte pasiuni mai ai? 

Pasiunea mea cea mai mare este fotografia. Ea s-a născut înaintea scrisul şi va rămâne mereu cea mai dragă mie. Îmi mai place să desenez cu toate că nu sunt foarte pricepută.

9. De ce ai ales Editura Quantum? 

Datorită profesionalismului de care dau dovadă.

10. Cum îmi doresc sa fie un interviu diferit, te provoc sa ne spui un secret despre tine. 


   Sunt o fire foarte excentrică. Nu e neaparat un secret însă nu multă lume ştie asta pentru că nu arat neaparat că aş fi aşa.


Citate din cartea Ziua în care am învățat să zbor 

 Nu există om care să nu fie afectat de pierderea cuiva drag. Afectat de realizarea subită că n-o să-l mai vadă niciodată. E o tristă realitate la care din păcate ne conformăm cu toții. Ar trebui să fii de piatră ca să treacă pe lângă tine așa ceva.Mă tot gândesc unde-o fi Dumnezeu în astfel de momente. Oare ne uită subit? Probabil că nici măcar nu se întoarce cu fața către noi. E o soartă pe care trebuie să o acceptăm. Suntem muritori și divinitatea n-are timp de noi. Pentru că Ea nu cunoaște noțiunea de timp.
 Îmi plăcea să mă așez pe o băncuță și să observ trenurile cum vin și pleacă. Mâ gândeam mereu ce fel de persoane ar circula cu un anume tren sau ce povești ar putea să ascundă un vagon sau altul. Mă întristam când vedeam câte o siluetă care aștepta în zadar pe cineva care nu mai venea și mă cutremuram tot când reuniuni călduroase se petreceau sub ochii mei.

                                             


Un comentariu: