Recenzie - „Până ne vom revedea”, de Renee Collins

• Numele cărții : Până ne vom revedea…
• Autoare : Renee Collins
• Editura : Leda Edge
• Nr. de pagini : 320

Descriere :

 Cluburi rurale si petreceri in gradina. Ultimul lucru pe care si-l doreste Cassandra e sa petreaca vacanta dinaintea ultimului an de liceu izolata intr-un orasel plin de snobi din Massachusetts, pe tarmul oceanului. Cass tanjeste dupa dramatism si aventura, lucruri greu de gasit in acel loc, unde se simte prinsa ca intr-o capcana.Dar cand un strain incantator apare pe plaja privata a familiei ei, sustinand ca este proprietatea lui – si ca sunt in anul 1925 – , Cass este atrasa intr-un mister vechi de aproape o suta de ani. In vreme ce cauta raspunsuri in prezent, Cass descopera un adevar care pune viata lui Lawrence in pericol. Nu va mai conta din ce secol vine el, daca nu va mai trai pana maine.Disperata sa-l salveze pe baiatul care inseamna totul pentru ea, Cassandra trebuie sa gaseasca o cale de a schimba istoria… sau sa riste sa-l piarda pe Lawrence pentru totdeauna.

Părerea mea :

Uneori, iubirea poate fi diferită. Ne-o demonstrează această carte despre care scriu acum. Am citit multe cărți în care am întâlnit diferite povești de iubire, dar aceasta este specială și și-a lăsat amprenta pe inima mea.  Deoarece eu iubesc ideile originale, evident că mi-a plăcut cartea enorm de mult. Cine nu e atras de ceva nou ?

Ei bine, „Până ne vom revedea…„, de Rennee Collins este o carte despre destinul a doi oameni diferiți, din lumi diferite. Nici măcar diferența de un secol dintre Cassandra și Lawrence, nu îi împiedică pe aceștia să se îndrăgostească unul de celălalt.

Cassandra este o puștoaică de șaptesprezece ani, care își petrece vacanța de vară într-o casă enormă având chiar și o insulă privată. Într-o noapte, plictisită de petrecerile din noua ei casă, aceasta se retrage pe insulă, unde se întâmplă ceva neobișnuit, inedit. În timp ce privește spre luna plină de pe cer, vede un fel de fulger. Observă că nu este singură pe plajă, ci în compania unui băiat de vârstă cu ea. 

Cei doi încep să vorbească, dar se pare că amândoi sunt pe plajă din același motiv : plictisiți de petrecerea care are loc în casa lor. Cel mai ciudat este că de fapt Lawrence pretinde că el locuiește în casa în care locuiește Cassandra și insula este a unchiului său, Ned. După ce trebuiau să se întâlnească în fața casei respective, amândoi revin pe plajă. 

Acum vine partea ciudată. Cei doi nu s-au întâlnit deoarece fac parte din secole diferite. DA, ați auzit bine. Lawrence este din anul 1925, iar Cassandra din 2015, iar insula este singurul loc în care aceștia se pot întâlni. Dacă veți citi cartea veți afla multe lucruri interesante. Cei doi continuă să își dea întâlniri pe insulă, iar într-o zi Cassandra merge la bibliotecă pentru a citi mai mult despre acea perioadă. Găsește un articol în care află că Lawrence Foster va fi ucis în acel an la sfârșitul verii. Adică peste două săptămâni. 

De aici începe adevărata acțiune. Cass își petrece majoritatea timpului la bibliotecă pentru a găsi mai multe informații despre ucigașul lui Lawrence. Sfârșitul cărții e foarte emoționant, recunosc că am plâns, iar acest lucru se întâmplă rareori în cazul meu. Nu vreau să vă dau spoilere, așa că nu voi da prea multe detalii despre final.

Citiți cartea și bucurați-vă de ea cum am făcut-o eu. Sigur vă va plăcea și vouă. Pe mine rar mă impresionează subiectul unei cărți, deci consider că merită o șansă din partea voastră.

Nota mea pentru această carte este 5/5.

                                                                                                                             Kisses,

                                                                                                                                                  Dweenie