De vorbă cu Miruna Lavinia, autoarea cărții „Decolorat”

Astăzi vă invit să o cunoașteți pe Miruna Lavinia, o scriitoare pe care am descoperit-o recent citindu-i romanul publicat la Editura Berg, Decolorat. 

Autodescriere

Sunt o persoană atrasă de latura artistică a vieții, mereu am fost. M-am străduit să-mi dezvolt aptitudinile artistice prin pictură și desen, lucru dobândit după mulți ani de studii și perseverență. Toate ideile și inspirațiile sunt puse pe hârtie sub formă de cuvinte sau desene încă din adolescență. Ador benzile desenate, ceea ce m-a încurajat să creez și eu propriile mele povești. Tot din adolescență am început să intru în domeniul literaturii fantasy, stil care m-a influențat foarte mult. Îmi place să călătoresc, să ies prin lume, să fac excursii în munți, sau pur și simplu să stau într-un loc în natură. Uneori sunt plecată cu zilele, ca să mă deconectez de lume. Îmi găsesc mereu inspirațiile din călătorii, muzică (în special rock) seriale și filme artistice. Sunt o persoană introvertită și nu vorbesc decât dacă este necesar. De obicei sunt calmă și ascultătoare, dar uneori tind să-mi pese prea mult.

     Decolorat este cartea care zugrăvește tot conținutul în     mister, de la prima pagină a acesteia şi până la ultima. Îți     oprește timpul și te lasă pierdut în emoțiile personajelor,     care se îneacă în propriile încercări de a supraviețui furtunii     non-culorilor. Furtună din care nu mai au nicio șansă de a     se salva. Se contopesc fără să-şi dorească acest lucru, iar     rezultatul e unul gri și monoton ca rațiunea lor, ce le     murdărește nu doar mâinile, ci și sufletul care plânge după     normalitate și dor.  

Recenzia completă aici.

1. Cum a apărut ideea cărții Decolorat? La ce se referă mai exact acest titlu?

Înainte de Decolorat, a existat ceva cu totul diferit. Ideea de bază s-a născut acum mult timp, prin 2010-2011, pe când terminam liceul și începeam facultatea. De obicei când îmi vine o astfel de idee, ea stagnează în mintea mea, încât eu o pot dezvolta, uneori o visezi cu ochii deschiși. O etapă dragă mie este crearea personajelor, iar pentru Decolorat am simțit ceva real în fiecare personaj creat: de la cea mai antipatică persoană, până la protagoniști. Ca să revin, înainte a exista de fapt un manga (bandă desenată) numită Enjoy the Ride care urma același fir narativ exact aceleași personaje, doar că anumite evenimente nefericite, datorată tehnologiei și computerelor, am fost obligată să renunț la munca mea, care deja rula de 2 ani. După aproape 3 ani m-am gândit să spun povestea lor într-o formă nouă: o carte. Astfel s-a născut această poveste, iar pentru mine înseamnă extrem de mult, fiindcă trebuie să recunosc, am muncit peste 7 ani la ea, și nu a fost ușor, a durat mult, uneori îmi era greu să trec peste unele scene, alteori scriam nebunește. Pe când terminam un capitol revizuiam de la început totul, pentru că multe se schimbau de-a lungul narațiunii, ceea ce a făcut să revin cu modificări constant.

În ceea ce constă titlul, are mai multe semnificații: una este că decolorat e termenul folosit pentru ceva șters, a unor lucruri sau persoane care în timp își pot pierde însemnătatea și alta că pur și simplu există persoane în societate care sunt trecute în obscuritatea unui stil de viață foarte diferit, sau poate, cum e cazul și în această poveste, a opusului: a banalului. Pe de altă parte se referă la inabilitatea personajului principal, Theodore să vadă culorile, pentru că el este daltonist. Și astfel mi-am putut permite să trec din extreme în alte extreme, explorând ideile, intimitatea personajelor, identitatea lor, chiar și sexualitatea lor. Am simțit că, scriind acest roman, m-am descoperit pe mine și capacitățile mele de a putea manipula cuvintele precum o pensulă pe pânză.

2. Cum a început toată această călătorie a scrisului și a publicării romanului tău?

Nu pot să spun că sunt străină cu scrisul, fiindcă eu am mai compus mici povestioare, am avut multe tentative de a începe un roman, doar că Decolorat este singurul, până acum, pe care l-am putut duce la capăt. Nu a fost ușor, nu o să spun că o fost distractiv, pentru că nu a fost. Am început când treceam printr-o perioadă grea în viața mea, și scrierea poveștii m-a ajutat să mă descopăr, să revin iar la suprafață. La început nu mă gândisem că ajung să-l public, chiar dacă mă gândeam uneori că ar fi fost foarte frumos să văd acest efort în mâinile mele. Povestea a fost scrisă din dorința de a continua o muncă neterminată, și de a reda viețile unor personaje puse în ipostaze sociale nevăzute de ochii mondenității. Acum că vorbim de subiectul cărții, că este LGBT din motivul că eu așa am simțit că trebuie să fie. Am scris o carte pe care mereu am dorit să o citesc, așa îmi zic.

Drumul spre publicare a fost unul greu. Știam de la început la ce să mă aștept, dar înainte de asta am urmat, cu calm și răbdare pașii mărunți spre a realiza ceva: înainte de toate, Decolorat a suferit 2 modificări majorite în linia sa narativă, iar finalul său a fost schimbat tot de 2 ori, iar pentru mine a însemnat zile lungi de muncă la manuscris, așa că doar după ce l-am corectat de 3 ori, am zis că ar fi suficient, și nici atunci nu eram complet sigură că e bine. Chiar dacă eram înarmată cu răbdare și curaj, m-am lovit de inevitabil: refuzuri peste refuzuri. Luni de așteptări, pentru că sunt la început de drum e greu, dar până la urmă toate au dat roade și asta mă face, nu doar fericită, dar și împlinită.

3. Ce te inspiră să scrii și te face, în același timp, să continui să-ți construiești propria lume?

Motivația mea este atunci când văd această evoluție în creația mea. Schimbările în stilul meu sunt vizibile de la o lucrare la alta, subiectele devin mai mature, mai sigure pe ele și le abordez fără pic de inhibiție, fie ca sunt scrise sau sub formă de benzi desenate.

Aprecierea și încurajarea celor din jur este iarăși un motiv de a continua munca mea, sperând să inspir lumea la rândul meu, așa cum și eu am fost inspirată de alții.

Mereu mi s-a spus că eu trăiesc în propria mea lume, că aș lua totul prea în serios, dar dincolo de această aparență eu construiesc o întreagă lume ficțională, care începe să se contureze încet sub diferite forme: scris și desenat.

4. Câte elemente din realitate se regăsesc în cartea ta sub un alt înveliș?

Ca să fac o mică mărturisire, la baza subiectului din Decolorat stă o trăire personală. O parte din tiparul personajelor sunt luate din caracterul oamenilor întâlniți de-a lungul vieții. Au existat acești oameni care m-au influențat în crearea evenimentelor petrecute în roman, dar ele sunt mascate sub diferite metafore care fac acțiunile din roman să nu fie recunoscute ca fiind reale. Am analizat mult timp fiecare personalitate a personajelor și știam că eu creasem o relație diferită cu fiecare în parte, adică în sensul că sunt anumite personaje, precum Samuel, un membru din cercul de prieteni al lui Eugene, care este în contradicție cu existența lui Theodore în viața lor, dar cu toate acestea el face anumite compromisuri datorită faptului ca la mijloc există un interes comun de prietenie. Evenimentele sunt mai mult niște trăiri interioare, amestecate cu un fantastic inexplicabil și astfel am putut da o notă mai misterioară și complicată acestui roman. Eu nu am vrut să creez o poveste slice-of-life, nici o poveste de dragoste dar nici o poveste fantastică, însă am putut combina “realitatea” unui pictor talentat și recunosut prins într-o dorință carnală, cu banalul din viața prietenului său. Aici, repet, m-am putut folosi de extreme pentru a crea ceva, nu neapărat original, fiindcă e greu spre imposibil în ziua de azi, dar ceva ieșit din tipar, diferit, astfel am putut reda conflictul dintre Eugene și Theodore, evidențiind complementaritatea socială și cele din stilul lor de viață: haotic și ordonat, înconjurat de prieteni vs. singurătate.

5. Cum îți vizualizezi viitorul ca scriitor peste cinci ani?

Atâta timp cât scriu din pasiune, nu există un punct terminus pentru munca mea. E adevărat că uneori mă simt demoralizată la cât de puțin se citește, dar pentru mine acesta e o provocare în a continua, indiferent de rezultat, atâta timp cât nu renunț, eu cred că e cel mai important lucru. Eu am speranța ca pe viitor să mai public, fiindcă eu tot timpul am ceva la care scriu, am multe idei iar asta sigur nu o să se schimbe.

6. Romanul tău este unul erotic. De ce ai ales acest gen?

Da, Decolorat este un roman homoerotic. A existat încă de la început potențialul de a exploata diferențele dintre cele două personaje principale și am putut profita de acest avantaj și l-am dus la nivele mai îndrăznețe. Nu e deloc o poveste romantică siropoasă, ci mai degrabă zdruncinată de alegeri și dorințe, mai ales că eu la început nu am conturat concret orientarea fiecăruia, ci aceștia s-au descoperit pe parcurs și nici acest lucru nu e sigur, fiindcă relația dintre Theodore și Eugene este una foarte complicată, cu piedici morale și dorințe aprinse, care eventual duc la un inevitabil pe care ei știau că se va întâmpla. Eugene este un pictor extrem de haotic, liber arbitru, pasionat de frumos, pe lângă viața alături de prietenii săi, viața de student în contrast cu Theodore, care a fost învățat mereu să spună da, singuratic, ținut sub acoperișul părinților lui, ba chiar chinuit de tatăl său pentru comportamentul său mai molatec. E un roman fără perdea, unele scene sunt explicite, însă nu am avut tendința de a trece anumite limite, menținând un echilibru: erotic, nu obscen.

Tema sa fiind LGBT, este mai puțin dezbătută în literatura românească comparativ cu alte genuri și am știut că acest roman este o piesă lipsă pentru acest gen. Când studiasem puțin piața genului LGBT în România, numărul mic de romane de fapt m-a încurajat să scriu și eu o poveste așa cum mereu am vrut să citesc.

7. Dacă ai fi un autor celebru cine ai fi și de ce?

Menționasem pe la început că sunt mare fană a stilului fantasy, iar asta inseamnă un singur lucru: dragoni, trolli, creaturi fantastice, iar primul gând este: J.R.R. Tolkien. E imposibil de descris cât respect am pentru el și toată lumea pe care a creat-o. Lumea Arda, despre Pământul-de-Mijloc și Beleriand, miturile create și toate povestirile, care o să cucerească generații de acum încolo. Un exemplu pentru care mi-aș dori să fiu ca el e să am toate acele cunoștințe istorice, mitice pentru crearea literaturii fantasy contemporane și nelipsitul lui obicei de a privi florile și natura ore în șir (da, obișnuia să facă asta și mulți se plictiseau în jurul lui), nu m-ar deranja să fiu și eu așa, aș avea mult timp la dispoziție pentru a gândi un univers întreg.

8. Ai un personaj cu care te indentifici foarte bine din cartea ta?

Personajele mele sunt inspirate dupa tipare întâlnite în viața reală, dar ele au și ceva din propria mea persoană. Cel mai bine mă identific cu pictorul Eugene Vrabec pentru curajul de a zice și a face lucruri, chiar dacă au consecințe. Dacă nu le fac e posibil să regret că nu le-am făcut. Viața mea și a lui sunt oarecum asemănătoare: suntem artiști, trăim independent, suntem din multe puncte de vedere liberi cugetători, visători, facem ceea ce ne dorim. Un element la care am ținut foarte mult să-l descriu e faptul ca el obișnuiește să mănâne din caserole, lucru pe care eu îl fac destul de des, are și chestia asta un farmec aparte în viață. La partea romantica, totul stă pe dos, pentru că cine este el este o oglindă și a cine sunt eu: când scriam de adorarea frumosului, aveam în minte ideea că frumusețea este în ochiul privitorului și m-am învățat cum să apreciez semnele distincte ale frumuseții în viața de zi cu zi, iar aceiași tactică am folosit și pentru Decolorat.

9. Scrii la viitoarea ta carte? Dacă da, ai dori sa împărtășești cu noi despre ce este vorba?

Sunt mai multe proiecte la care lucrez momentan: o bandă desenată și un nou roman. Amândouă îmi sunt extrem de dragi și pun cu adevărat suflet pentru ele.

Romanul la care lucrez duce cu gândul la viața simplă din munți, despre metamorfoza realului cu basmele locale, o poveste despre doi frați, care din real, trec în imaginar, devenind sursa unor povești cu tâlc, spuse la gura sobei, e o poveste revigorantă, plină de intrigi, mai multe detalii prefer sa nu dau că altfel stric toată distracția. Când am început să scriu știam exact ce trebuie să fac, doar că fiind ceva mai de mare amploare, scrisul durează ceva mai mult decât am preconizat, sper doar să nu dureze 7 ani ca la Decolorat.

Sperând să vă trezească interesul, las aici ceva interesant:

„M-am ridicat alertat, câinii nu se treziră, asta m-a speriat și mai tare pentru ca orice sunet i-ar fi făcut să sară ca nebunii și să latre până rămâneau fără glas.

M-am îndreptat către gardul de lemn prin iarba moale din curte. Am prins cu teamă de scândurile vechi și mi-am ridicat privirea dincolo de ogradă. Tropăiturile se opriră așa cum și respirația mi se tăie la imaginea din fața mea.

Un cal negru, enorm își îndreptă capul spre mine, sfornăind din adâncuri, aerul cald bătea spre mine, dincolo de coama lui sălbatică am văzut și călărețul: un flăcău îmbrăcat în straie de cioban cu o privire tăioasă, nu îmi dădeam seama dacă părul lui era auriu sau argintiu, lumina lunii trăda orice apariție, însă nu și cea a asemănării.”

10. Ți s-a închis vreodată o ușă ce te-a făcut, chiar și pentru câteva zile, să renunți la visul tău? Ce te-a făcut să continui?

Din păcate prea multe astfel de uși mi-au fost închise. Mărturisesc că eu în mare parte lucrez pe cont propriu, fără prea mulți aliați și atunci drumurile devin mai dificile. Una din marile vise spulberate a fost faptul că nu am putut continua studiile în pictură, fiind nevoită să aleg o altă categorie pentru studiile universitare, dar alegerea asta nu a fost chiar un capăt de lume, pentru că eu am continuat să pictez și a fost suficient pentru mine să nu renunț la pasiune. De multe ori m-am lovit de zidul refuzului și nerecunoștinței, care este atât de dureros pentru că pierdusem timp, munca a fost zadarnică, încât au fost situații în care am renunțat să mai desenez săptămâni întregi, pentru că eram prea demoralizată și îmi scăzuse stima de sine până la punctul depresiei, lucru care din păcate chiar s-a întâmplat.

Ce m-a făcut să continui? În acele momente nu făceam decât să mă adâncesc în depresie, dar timpul le-a vindecat și faza interesantă era că din cenușă scoteam cele mai bune lucrări de artă. Și o luam de la capăt, cu cât făceam picturi mai frumoase, cu atât îmi revenea stima de sine și eventual recunoștința. Cam același lucru l-am experimentat și cu Decolorat în momentul când îl trimiteam la edituri și primeam refuzuri, doar că deja m-am copt și m-am obișnuit cu ideea că unii te refuză și gata, nu ai cum să le schimbi perspectiva, și asta e într-un fel bine, că descoperi ce fel de oameni există și ce preferințe au. Din refuz învăț, și dacă renunț pierd enorm.

Și cum îmi doresc ca acest interviu să fie unul deosebit, te provoc să ne spui ceva despre tine, ceva ce nimeni nu știe...

Adorm cu cățeluși de pluș în brațe în timp ce mă uit la TV la South Park. Nu regret absolut nimic.

Când am scris o scenă +18 din Decolorat, scriam la laptop noaptea și ascultam la căști o melodie pe repeat până am terminat acea scenă, a durat 3 ore să o scriu.

Acesta e nu este chiar un secret despre mine, ci mai degrabă despre munca mea: toate poveștile mele, atât ceea ce am făcut sub formă de benzi desenate (seria Dies ist Krieg și Un Vampir în Chișinău) iar acum romanul Decolorat se întâmplă în același univers și există posibilitatea ca personajele din aceste serii diferite: fie ei vampiri, nemuritori, gardieni, sau oameni simpli să se fi întâlnit de-a lungul vieții lor, mai ales că o mare parte din personaje călătoreau tot timpul prin Europa. Șșșș, iar un mic secret: asta explică micile inserții mai misterioase din Decolorat.

În facultate era o tipă înnebunită după Twilight și Fifty Shades of Grey, o dată mi-a băgat cartea în față și îmi spunea că Christian este bărbatul ei de vis și că vampirii din Twilight sunt cei adevărați. De fiecare dată când o văd, mai ales pe la cumpărături îmi aduc aminte de fază mi-o trântit în facultate și mă ascund după rafturi.

Îi mulțumim Mirunei pentru că și-a rupt din timpul ei pentru a răspunde la întrebările noastre și îi urăm succes în continuare în carierea de scriitor. 

Cartea ei este disponibilă pe site-ul Editurii Berg.