„Totul se termină cu noi” – Believe in me

Titlu: Totul se termină cu noi

Autoare: Colleen Hoover

Editura: Epica

Nr. de pagini: 416

Disponibilă: aici

Rating: ★★★★★

Totul se termină cu noi este un roman deosebit cu multe răsturnări de situație. Sincer, nu am mai citit de mult timp o carte atât de frumoasă, care să mă facă să simt atâtea sentimente contradictorii în același timp. Pur și simplu, treceam de la entuziasm la stări melancolice în doar câteva secunde. Colleen Hoover este și va rămâne una dintre scriitoarele mele preferate, redă realitatea într-o manieră lirică și emoția ei ajunge și la lector, involuntar. Asta consider eu artă!

Lily Bloom lucrează la o companie de marketing, însă și-a dorit mereu să aibă propria ei florărie. Nu am putut să nu remarc umorul autoarei: Lily Bloom (Crin înflorit). Totuși, a trăit o copilărie nefericită, iar amintirile frumoase cu el nu există, ea realizând asta tocmai când mama ei o pune să țină un discurs la înmormântarea lui. Așa că ajunge pe acoperișul unei clădiri înalte, încercând să mediteze asupra vieții. Așa îl întâlnește pe chipeșul neurochirurg Ryle Kincaid, care, bineînțeles, are impresia că ea vrea să se sinucidă. Totuși, cei doi au un moment de sinceritate maximă: ea îi spune tot ce a simțit în timpul discursului, în timp ce el o uimește cu dorința sa: o vrea!

„Nu există oameni răi! Toți suntem oameni care fac uneori lucruri rele."

Pe tot parcursul cărții, Lily încearcă să se agațe de aceste cuvinte rostite de Ryle, chiar și când lucrurile devin complicate. Chipeșul nostru neurochirurg nu este atât de minunat precum pare, căci și el are de înfruntat proprii monștri din trecut. Pe lângă aceasta, el nu este tipul de bărbat care să vrea o relație de lungă durată, dorește cu Lily doar o aventură de-o noapte și nu se sfiește să îi spună lucrul acesta, ajungând chiar să o implore!

Totuși, până la urmă cedează tentației dintre ei și chiar devine dependent de Lily, numind-o „un drog pentru el". Bineînțeles, după ce devin un cuplu, lucrurile nu sunt atât de simple din două motive: pentru Ryle, să avanseze în carieră este mult mai important decât orice, iar cel de-al doilea motiv care le perturbă relația este apariția fostului iubit al lui Lily, pe care ea îl întâlnise în adolescență:

Atlas Corrigan, un orfan care a trăit alături de ea, îndurând împreună furia tatălui ei, acum devenit un înstărit patron de restaurante în Boston. Reîntâlnirea cu Atlas dă peste cap echilibrul relației dintre ea și Ryle, căci numai amintirea acelui chip trezește în ea sentimente pe care le credea de mult timp uitate.

„Continua să înoți, continuă, continuă!"

Prin intermediul jurnalului, autoarea ne face să trăim, împreună cu Lily, povestea de dragoste dintre ea și Atlas. Sincer, cu fiecare pagină citită din acel jurnal, până și eu mă îndrăgosteam de Atlas și mă întrebam ce se întâmplase atât de rău, încât cei doi să se despartă. Răspunsul este unul simplu: tatăl lui Lily.

Și, deși după apariția lui Atlas, ea se simte între ciocan și nicovală, alege totuși să își continue relația cu Ryle, căci Atlas este trecutul, în timp ce Ryle este bărbatul pe care ea îl iubește acum.

Însă, așa cum am mai spus, Ryle Kincaid are proprii lui monștri, care își fac apariția în cele mai nepotrivite momente.

„Ryle m-a împins. Timp de cincisprezece secunde, am văzut o parte a lui care nu este el!"

Gelozia pe Atlas ajunge să îl transforme pe Ryle într-un alt om, sau mai bine zis, să scoată monștrii lui la suprafață. Deși sunt căsătoriți, amintirea lui Atlas planează asupra lui ca un nor și până și un obiect simplu, precum un magnet de frigider, îl face să își piardă controlul din nou.

Iar Lily este încercată de sentimente contradictorii de fiecare dată când monștrii apar la suprafață. Toată viața a fost martoră la bătăile pe care mama ei le primea din partea tatălui ei și și-a jurat că niciodată nu o să ierte o asemenea faptă. Însă îl iertase pe Ryle când aceste o împinsese.

„El nu este ca tata! Nu seamănă deloc cu el!".

Oare să fie adevărat? Va lua Lily decizia corectă? Sunt multe întrebări pe care mi le-am pus pe parcursul lecturii, însă finalul cărții m-a lăsat cu adevărat uimită. Nu am prevăzut un asemenea final și pentru câteva secunde, chiar mi-a părut rău că așa se termină cartea, însă am realizat că un final mai bun nu putea să existe. Colleen Hoover nu dezamăgește niciodată!

Vă recomand cu drag această carte. Sunt sigură că o să rămâneți la fel de uimiți ca și mine când o veți lectura!