Pre- recenzie „Alekzandre” – Nu totul ține de sex.

Titlu: Alekzandre

Autoare: A. Stephanie

Editura: Bookzone

An apariție: 2019

Disponibilă: aici

Rating: ★★★★★

Pe A. Stephanie am cunoscut-o prin intermediul romanelor Vorbește cu mine și Malakai, și pot să afirm doar un singur lucru: este GENIALĂ!

Sunt cu adevărat puține cărțile care îmi transmit emoții puternice,iar Aleksandre este o duologie minunată, ce îi are în prim-plan pe Alekzandre și Zhavia.

Pentru cei care au citit Malakai, cu siguranță
și-l amintesc pe Alek și știu că o „doză" din el, nu este nici pe departe suficientă. Tocmai de aceea am fost de-a dreptul încântată că el va avea propria lui poveste de dragoste.

Totul începe cu un eveniment trist: moartea tatălui lui Alek, eveniment despre care el nici măcar nu ar fi aflat, dacă Zhavia nu ar fi auzit o discuție între prietena ei cea mai bună – care se întâmplă să fie sora vitregă a lui Alek – și mama acesteia. Așa că ea se decide să ia situația în propriile ei mâini și se duce în biroului tatălui lui Alek, căutând un număr de telefon. Când îl găsește, îl sună pe acesta pentru a-i spune vestea cea tristă. Modul în care a reacționat Alek la auzul veștii, mi-a dat de înțeles că între el și tatăl lui se întâmplaseră lucruri cu adevărat grave.

„Poate că Alek o să vină.
Poate că nu o să vină. Sunt sigură că o să ia cea mai bună decizie pentru el. "

Totuși, cu aceasta ocazie, Zhavia află și un adevăr care o dă peste cap: Adelaide, prietena ei cea mai bună, are o relație cu Carter, iubitul ei. Aceștia intră în birou, sărutându-se. Bineînțeles, când aceasta îi observă, cei doi încearcă să se scuze, însă când cineva se scuză, nu face altceva decât să se acuze.

„Sunt oarbă sau proastă? Până să ajung acasă, concluzionez că ambele."

Vestea asta îi peste cap planurile Zhaviei. Când aceasta se duce, după înmormântarea la care decide până la urmă să nu participe, la casa prietenei sale pentru a-i da lucrurile lui Carter, ea are parte de o mare surpriză, căci ușa este deschisă de nimeni altul decât Alek, care îi dă și o poreclă destul de drăguță: „fata cu veștile rele".

Până la urmă, Alek nu are decât să accepte faptul că Zhavia va călători împreună cu el și Malakai mai bine de cincisprezece ore. Bineînțeles, călătoria este cu peripeții. Înnoptând la un hotel, Alek și Zhavia trebuie să doarmă în aceeași cameră, numai că acesta închide ușa, lăsând-o pe ea pe dinafară, în frig.

„Sentimentul de regret care-şi face apariţia se datorează primelor cinci secunde în care privirile noastre se intersectează, iar Alek încă nu are toate cărămizile din zidul ăla pe care l-a construit în jurul lui aliniate aşa cum trebuie şi nu-l apără în totalitate. "

După acest episod, Alek se îmbolnăvește, iar Zhavia are grijă de el, ducându-l la spital, după o ceartă groaznică pe care o are cu Malakai, acesta socotindu-l răspunzător de moartea unei persoane dragi. Totuși, după această întâmplare, lucrurile nu devin deloc simple, ba chiar se complică între cei doi.

„Îţi place să trăieşti acolo, Callaghan? În trecut?"

Da, asta este cea mai mare problemă a lui Alekzandre. Faptul că nu se poate desprinde de trecut și de Anna, femeia pe care acesta a iubit-o. Și, bineînțeles, când trecutul intervine în prezent, lucrurile nu o să meargă niciodată bine, căci mereu va fi cineva rănit, în acest caz Zhavia, căci Alek era deja atât de rănit, încât se credea fără speranță.

"Iartă-te, Callaghan!"

Asta este una dintre marile dorințe ale Zhaviei, ca Alek să se ierte pentru ceea ce s-a întâmplat în trecut, să treacă peste. Să accepte prezentul și să o accepte pe ea. Însă Alekzandre e complicat! Nu ar fi cu adevărat Alek dacă nu ar fi complicat.

Și, cu toate că Alek e mereu tăntălău, închis în el și nehotărât, complet nehotărât, nu ai cum să nu îl iubești. Replicile lui sunt pur și simplu adorabile:

„— Eşti înapoiat mintal?

— Eşti prostituată?

— Poftim? îl privesc cu ochi mari, nedumerită.
— Credeam că excludem tot ce e imposibil, ridică indiferent din umeri."

Și îmi place de el pentru că este mereu sincer, chiar dacă sinceritatea lui este dureroasă. Dar îl admir pentru că are curajul să spună lucrurilor pe nume și nu se sfiește niciodată să spună ceea ce gândește.

Alekzandre este tipologia bărbatului rănit, care s-a închis în el, care este atât de legat de trecut, încât acesta îi domină viitorul. Și este nehotărât, dar nu pentru că așa vrea el, ci pentru că el consideră că nu mai merită a doua șansă.

Zhavia, pe de altă, este fata înșelată care are totuși puterea să treacă peste, este fata care își respectă cuvântul dat și, ce mi-a plăcut la ea, este că știe să ierte, știe să asculte și nu renunță. Pur și simplu, ea a luptat pentru Alek chiar și în momentele în care el a încetat să o mai facă.

O poveste și o lecție de viață. Citind-o, îți dai seama de multe lucruri. Viața este scurtă, efemeră și nu trebuie să rămânem ancorați în trecut. Atunci când ni se oferă a doua șansă, doar să întindem mână și să o luăm. Alek și Zhavia trec prin multe întâmplări, atât împreună, cât și separați, însă asta îi face mai puternici și îi maturizează. Vă va urca pe treptele fericirii, ca mai apoi să cădeți în melancolie. O să râdeți, o să plângeți împreună cu personajele. O să simțiți fericirea lor, durerea lor, pentru că mai presus de toate A. Stephanie reușește să creeze artă.

Vă recomand cu toată încrederea această poveste. Este minunată, superbă și nu îmi ajung cuvintele pentru a o descrie exact așa cum merită.