„Sinuciderea Ielelor” ― O evocare a trecutului într-o manieră modernă

Titlu: Sinuciderea Ielelor

Autoare: Ana Mănescu

Editura: Herg Benet

Colecție: Cărțile Arven

Nr. de pagini: 192

Disponibilă: aici

Rating: ★★★★★

Sinuciderea Ielelor este prima carte scrisă de Ana Mănescu pe care o citesc (sunt sigură că nu va fi nici ultima) și trebuie să recunosc că am rămas plăcut surprinsă să aflu că și la noi se poate scrie fantasy de calitate. Deși Sinuciderea Ielelor este o colecție scurtă de povestiri fantastice, am simțit că scriitoarea a reușit să transmită maximul de conținut prin minimul de expresie.

Nu știu cum scrie Ana Mănescu în ceea ce privește alte genuri literare, dar cert este că genul fantasy o prinde de minune. Mânuiește cuvintele și le amestecă la fel cum un pictor își combină culorile astfel încât rezultatul să fie o adevărată operă de artă. La Ana, cuvintele sunt vrăjite, poveștile sunt fermecate, iar atmosfera este de basm.

Ard pentru tot ce nu voi face, pentru sutele de ani pe care nu îi voi trăi și pentru miile de lecții pe care nu le voi învăța, ard pentru iubirile pe care nu le voi simți, pentru cascadele dulci sub care nu voi înota, pentru monștrii pe care nu îi voi găsi și pentru toate incendiile din orașe, din păduri și din apocalipse, ard până când se va instala răceala unei morți mult prea apropiate, ard până când mă voi stinge în spuma stelelor.

Poveștile Anei sunt magice. Sunt pline de creaturi mitice cu care ai mai cochetat și înainte, dar cu o idee mai bine construite și mult mai palpabile. De la zâne, iele, prinți și prințese, balauri sau sirenele aducătoare de moarte, Sinuciderea Ielelor îți amintește de copilărie, când basmele citite înainte de culcare reprezentau partea ta preferată din întreaga zi.

Fiecare povestire mi-a plăcut și mi-a transmis ceva, însă unele dintre ele au reușit mult mai mult de atât. Deși este aproape în totalitate eliptică de acțiune și se simte mai mult o tentă psihologică, consider că această latură permite mai mult cititorului de a înțelege și de a analiza poveștile și personajele, de a parcurge o călătorie întortocheată, plină de piedici, în deslușirea tainelor și misterelor unor creaturi mitologice.

Sinuciderea Ielelor este acea carte pe care vrei să o citești puțin câte puțin, lăsând câte o povestire pentru fiecare zi pentru a-ți lua doza de magie și fantastic, dar pe care ajungi în cele din urmă să o citești într-o răsuflare. Pentru că oricât de mult ți-ai dori să păstrezi ceva și pentru ziua următoare, nu te poți opri din citit. Așa că îți rămâne doar opțiunea de a reciti povestirile preferate atunci când vrei să scapi de realitatea presantă și să te transpui într-o altă lume.

Dacă vreți să citiți o carte în care fantasticul zdrobește zidul dintre ficțiune și realitate și în care sunt valorificate povești și basme românești, atunci nu trebuie să ratați acest volum de povestiri scris de Ana Mănescu. Sunt sigură că veți iubi și savura fiecare cuvânt și că la final veți râvni la mai mult. Poveștile sunt nemuritoare, iar cartea aceasta ne demonstrează cel mai bine acest lucru.

Prea multe nu aș vrea să spun despre poveștile ce alcătuiesc volumul pentru că doresc să vă stârnesc vouă curiozitatea și interesul, dar ce vă pot promite este că veți avea parte de multe călătorii și veți sări abrupt de la o lume la alta, încât nu veți avea prea mult timp să reflectați cu privire la acțiunea și personajele din povestirile anterioare.

Plină de emoții, mister și suspans la fiecare cotitură de pagină, Sinuciderea Ielelor reprezintă o rescriere a trecutului într-o manieră modernă, o valorificare a basmelor prăfuite de trecerea ireversibilă a timpului și o nouă șansă pentru redescoperirea valorilor demult apuse, sub semnătura inconfundabilă a Anei Mănescu.

Ielele te așteaptă să-ți fure sufletul.

Tu ce mai aștepți?

Da, recomand din suflet Sinuciderea Ielelor pentru iubitorii de fantasy, dar și pentru cei care caută o carte bună, care să te țină treaz nopțile sau în care se pot refugia atunci când realitatea devine presantă și sufocantă.