Mini-recenzie: „Uşa care se deschide” de Ovidiu Bufnilă

Titlu: Ușa care se deschide

Autoare: Ovidiu Bufnilă

Editura: Berg

Colecție: Bundle Collection

Disponibilă: aici

Rating: ★★★★

Mi-a plăcut acest mic volum de poveşti magice. A avut o sclipire aparte. Am alergat pe tărâmuri nemaiîntâlnite până acum și am fost vrăjită de fiecare cuvânt în parte.

Pe parcusul drumului meu, am întâlnit multe lucruri interesante. Pe unele le-am înțeles, altele mi-au oferit o mulțime de întrebări pe care mi-aş dori să le găsesc răspuns. Acest volum îl puteți citi şi copiilor cu o imaginație bogată, ce-şi pot imagina în minte propria lor continuare asupra fiecărui capitol.

E un volum împărțit în mai multe capitole, iar cel mai mult mi-a atras atenția cel de-al treilea, intitulat Aici şi acum, care ne dezvăluie un adevăr uitat sau poate îngropat prea adânc pentru a se mai găsi. Timpul e cel mai mare duşman, dar unori ne poate fi şi cel mai bun prieten. Noi putem crea tot ceea ce ne dorim, putem avea ceea ce ne dorim, prin urmare suntem aici şi acum, şoapte denivelate din universul magic.

Uneori ne este frică să conştientizăm, să trăim, să fim veseli. Uneori suntem geloşi pe ceea ce au realizat alții, dar niciodată pe ceea ce nu am realizat noi. Ne dorim să fim veseli, dar nu reuşim nici măcar să schițăm un zâmbet.

"Pur şi simplu îmi este frică de orice. Trebuie să fie un remediu pentru frica asta a mea, nu?

Imaginația noastră e ca un diamant: prețioasă. Prin urmare, tot ceea ce veți găsi în această carte sunt lecții de viață camuflate în protagoniştii fiecărui capitol. Psihologic vorbind, acest volum e un puzzle bine pus la punct, iar cine se încumetă să-l asambleze va trebui să aibă mare răbdare pentru aflarea adevăratului de la sfârșitul fiecărui capitol. Cine ştie? Poate că la final veți găsi comoara cea mare!

Vă recomand această carte din tot sufletul, pentru frumoasa idee pe care o are la bază, dar şi pentru transformarea fricilor în poveşti din care putem învăța ceva.