„Stăpânul Umbrelor” (Uneltiri întunecate #2) ― Ți-ai da sufletul-pereche în schimbul sufletului tău?

Titlu original: Lord of Shadows

   Autoare: Cassandra Clare

   Editura: Corint

Colecția: Leda Edge

Seria: Uneltiri întunecate

   Nr. de pagini: 656

   Disponibilă: aici

   Rating: ★★★★★+

Voi începe prin a vă spune că, pentru mine, Cassandra Clare a fost, este și va rămane autoarea mea de suflet. Nu exagerez când vă spun că nu știu cum aș fi putut să mă transpun în fiecare carte pe care am ajuns să o citesc încă de la începuturile pasiunii mele pentru lecturarea romanelor Fantasy și Young Adult, fără a o citi pe această sctiitoare minunată, fără a citi cele trei serii de excepție Intrumente Mortale, Dispozitive Infernale și Uneltiri Întunecate, ce se contopesc și ale căror povești și personaje se armonizează într-un univers magic, al sacrificiilor, speranței, al luptei pentru dobândirea dreptății, și al durerii.

Încă de când cei de la Editura Leda Edge au anunțat apariția volumului 2 din această serie, nu m-am putut abține, am zis că trebuie neapărat să îl citesc, după chinuitoarea așteptare de un an de la terminarea primului volum, Doamna de la miezul nopții, așa că, odată cu ocazia târgului de carte Gaudeamus, am pornit pe lungul drum de 6 ore către București pentru a pune mânuțele pe ea, printre alte cărti mult așteptate.

Nu e ceva neobișnuit faptul că nu aș putea trăi fără vânătorii de umbre, fără constanta atmosferă de basm pe care mi-a servit-o Cassandra pe tavă la fiecare pagină răsfoită, fără să empatizez cu scriitura ei magică, fără de cusur, care în materie de cărți, mi-a schimbat viața! Să citesc încă o carte a autoarei a fost un deliciu pentru mine, a reprezentat acel zvâc interior care nu m-a făcut decât să o devorez fără să-mi pot dezlipi ochii și mâinile de pe ea până la final.

Și, de asemenea, nu e ceva nou faptul că, în ajunul finalului, nu am putut decât să mă pregătesc pentru o interminabilă holbare la pereți. Sfârșitul a fost o prăpastie pe marginea căreia nu puteam decât să stau, cu picioarele în gol, privind către neantul ce se așternea fără de sfârșit înaintea mea, lăsându-mă goală pe dinăuntru, tânjind pentru măcar încă puțin, încă un detaliu, orice, care să nu mă lase compet amorțită de șoc, dar, și cu o nespusă admirație și o profundă bucurie pentru încă o adevarată capodoperă fantasy ce mi-a mângâiat sufletul (chiar dacă s-a jucat atât cu el, cât și cu mintea mea în cel mai cumplit dar și genial mod cu putință)

Pentru cei ce au cunoscut-o pe Cassie prin intermediul delicioaselor sale opere, vă asigur, va fi de-a dreptul palpitant să descoperiți și să gustați din aromele și culorile Curții Elfilor Luminii și Curții Elfilor Întunericului (care, deși din nume pare un loc întunecat, plin de pericol și umbre, este țesut de scriitoare ca o lume feerică, plină de zâne și prinți strălucitori, puternici, frumoși și terifianți, de dansuri, de petreceri amețitoare, de iluzii palpabile și amăgitoare, de reverie!)

La capitolul scriere, nu am fost deloc dezamăgită. Cassie nu m-ar putea dezamăgi niciodată prin descrierile sale minuțioase, prin abilitatea sa indubitabilă de a țese cele mai profunde gânduri ce zbuciumă personajele, cele mai încărcate de tensiune și pericol momente ale eroilor, pe fundalul celor mai de vis tărâmuri! Totul este exact cum trebuie să fie, totul are o esență ce te atrage spre poveste, o substanță plină de mister. Nu mă îndoiesc deloc că urmatorul, și ultimul volum al seriei, mă va ține la fel de tare în priză ca toate carțile sale.

P.S.: Dacă nu știați,  autoarea urmează să publice o nouă serie, The Last Hours, care îi va avea în plan pe urmașii peronajelor din Dispozitive Infernale, cât și seria The Wicked Powers, unde ni se va înfățișa cel mai aprig război purtat vreodată de nefilimi. Nu pot decât să sper că vor apărea și la noi în viitor!

Am să încerc să redau acțiunea în cât mai puține cuvinte, pentru a nu vă da spoilere nefericite.

Familia Blackthorn e amenințată din toate părțile. După cum știți, primul volum s-a terminat abrupt, învăluind cititorii în ceață. După ce află că dragostea pe care o împărtășește cu parabatai-ul ei, Julian Blackthorn,este complet greșită, chiar interzisă, Emma îl convinge pe Mark, fratele Blackthorn pe jumatăte elf,să joace o piesă de teatru în fața lui Julian, să îl mintă, să îl rănească, să îl facă să creadă în nonșalanta poveste de dragoste dintre el și Emma. Toate acestea pentru că Emma și Julian sunt parabatai, ceea ce înseamnă că împărtășesc o legătură puternică pe câmpul bătăliei, care le conferă puteri mari în ceea ce privește lupta unul alături de altul, dar nu și în lupta ce o poartă ca pe o povară în îndeplinirea iubirii lor, sentiment ce nu ar trebui să existe, care i-ar putea distruge pe amândoi.

Între timp, Conclavul îi trimite pe Centurioni(mari războinici ce au absolvit Școala de Solomonie) să investigheze apariția numeroșilor demoni acvatici, cât și dezastrul pe care îl lasă în pragul Los Angelesului. Din câte se pare, magia neagră și întunecată a dușmanului încă dăinuie apele,vibrând periculos și puternic, gata să se strecoare prin intermediul demonilor, la suprafață, să distrugă totul, să ia totul.

 Singura salvare, singura speranță a eroilor este Cartea Neagră a Morții, cea mai cumplită putere, pe care toată lumea o vrea. Toata lumea o vânează. Dar numai cei din familia Blackthorn o pot găsi.

Ca urmare a unei înțelegeri bine tăinuite, Emma pornește alături de prietena sa Cristina, de Mark și de Julian pe tărâmurile elfilor, gata să facă înțelegeri, gata să descopere adevăruri tumultoase, gata de pericol. Între timp, certurile constante și tensiunile nesfârșite dintre vânătorii de umbre și repudiați au dus la apariția Cohortei, o grupare extremistă a nefilimilor, pentru urmărirea și înregistrarea repudiaților și vânătorilor de umbre neadecvați, care încalcă legile, care reprezintă un posibil pericol la adresa conclavului corupt.

Dar pe fundal mai apare un element neașteptat. Mai degrabă, o fată neașteptată. Da, așa este. După ce sicriul frumoasei Annabelle Blackthorn a fost cuprins de ape și de magia lui Malcolm Fade, după ce își mișcă buzele uscate și brațele inerte de atâta timp, după ce își deschide ochii albaștri-verzui specifici familiei Blackthorn, misterioasa Annabelle reînvie, și nu este întâmpinată cu aclamații și cu brațele deschise, ci în pragul unui război crunt,la care se adaugă pe lângă Cohortă și repudiați ,Regina Elfilor Luminii și Regele Elfilor Întunericului, care își trimite cei mai aprigi războinici să îi ucidă pe Blackthorni și să fure Cartea Neagră.

Acțiunea m-a ținut cu sufletul la gură. Terenul pe care calcă eroii noștri este nesigur, întunecat, plin de alianțe și înșelătorii, de la care nu se poate da înapoi. Toate speranțele de salvare, toate strădaniile și toate secretele, după cum m-am așteptat, sunt luate de vânt și împrăștiate în toate punctele cardinale. Totul este dat peste cap, pare că nu mai este nimic de făcut. Dar mă îndoiesc că așa va fi. Sunt sigură că Emma și prietenii săi vor reveni în forță, gata de răzbunare în ultimul volum al trilogiei.

Oare pot ei rezolva încurcătura? Oare vor fi în stare să depășească greutățile ce îi întâmpină, să obțină triumful final? Cum vor reusi să îmblânzească apele tulbure ale mării, ce par că îi înghite treptat?

Emma Carstairs are o tărie de fier. Este amuzantă, curajoasă, inteligentă, o luptătoare neîntrecută, cu o fire unică și un caracter special. Pentru cei dragi este capabilă de orice sacrificiu, de orice luptă, și nu ezită niciun moment  în fața provocărilor și amenințărilor aduse Blackthornilor.

 Încă de la începutul volumului Emma se prezintă în ipostaza războincei neînduplecate, gata să își urzească planuri, gata să descopere salvarea, gata să învingă dușmanul. Mereu pune familia pe primul loc, încălcând legea în mod conștient, brav și altruist și, întruchipând astfel o eroină greu de uitat.

Un parabatai e partenerul tău în luptă. Un parabatai e cel mai bun prieten al tău. Doi parabatai pot reprezenta totul unul pentru celălalt.Legătura dintre parabatai e una sacra, și e consfințită printr-un ritual anume. Dar nu au voie să se îndrăgostească unul de celălalt. 

Julian Blackthorn are o sensibilitate profundă și o latură artistică. Este un iscusit războinic, de temut, un luptător, un parabatai onorabil și loial, îndrăzneț și foarte imprevizibil uneori. Este de-a dreptul blând și protector față de frații săi, un perfect frate mai mare, un perfect părinte ocrotitor. 
Dar această fațadă de duioșie și sensibilitate nu poate ascunde hotărârea de neclintit a personajului, răceala privirii sale pătrunzătoare pe care o afișează în fața dușmanului, și acea înfățișare dură, poleită cu aramă și oțel. Este devotat luptei, gata să urzească planuri riscante cu inamicul.

Ai o inimă nemiloasă, Julian Blackthorn.

Kit Herondale e minunat! Ce mai personaj!! Este plin de umor, carismatic și îndrăzneț, loial fraților Blackthorn și institutului vânătorilor. 

Seamănă destul de mult la caracter cu Jace Herondale, deși i se poate ghici unicitatea prin prisma încăpățânării de a nu intra în lumea înnegurată a vânătorilor de umbre.

Face o echipă pe cinste alături de Ty și Livvy, gemenii, și pare că se obișnuiește cu noua sa viață de nefilim, pe care, de altfel, nici nu și-o dorise la început. Se acomodează treptat și ochii par că i se deschid în fața unei familii, deși nu perfecte, iubitoare și unite. 


Va lupta alături de ea, o va proteja cu toate forțele, și își va pune în ea speranța unei vieți mai bune.

Niciodată nu am crezut că sunt un mundan.Dar nu sunt un vânător de umbre.

Annabelle  e un personaj atât de interesant. Trebuie să mărturisesc, încă de când am aflat de originea si de tragica poveste a lui Annabelle, am crezut că ea va fi personajul antagonist, pus pe rele, gata să le pună bețe în roate nefilimilor. Dar nu e chiar așa. În această carte, niciunul și fiecare poate fi considerat răufăcătorul.

 Am fost puțin șocată să văd cu cât calm și cu câtă răbdare a putut să se comporte și să acționeze aceasta, în ciuda tuturor celor întâmplate. Este un vânător rezonabil, cu multe defecte, dar și cu o tristețe adâncă ce poate să înduioșeze cititorii. 

Totuși, încă nu sunt prea sigură cu privire la planurile pe care le făurește, și în special la loialitatea personajului. Pare că e în stare să lupte de partea oricui, pentru ca mai apoi să trădeze și să acționeze independent. 

Aș vrea să pot scrie și despre celelalte personaje, dar nu îmi va fi cu putință. Sunt atât de complexe, atât de diferite și de speciale în propriul fel, sunt atâtea de spus despre fiecare! Dar vă voi lăsa pe voi să descoperiți bravura sclipitoare a acestor eroi.

 Ce se va alege de eroii noștri? Dar de Cartea Neagră a Morții?