„Reconstituind-o pe Amelia” ― Sinucidere sau crimă?

Titlu original: Reconstructing Amelia

Autoare: Kimberly McCreight

Editura: Herg Benet

Colecție: Passport

Nr. de pagini: 464

Disponibilă: aici

Rating: ★★★★★+

Editura Herg Benet continuă să publice thrillere de calitate, continuând lista cu cel mai proaspăt titlu, Reconstituind-o pe Amelia, unul dintre cele mai bune volume citite de mine anul acesta. Pasiunea mea pentru acest gen literar a venit odată cu Fata cea bună, o carte publicată la aceeași editură, iar de atunci pot spune că am avut parte numai de romane bune.

Reconstituind-o pe Amelia a fost mai mult decât o carte. A fost o stare de spirit, o emoție puternică și marcantă și, totodată, un prieten cu care am putut vorbi. Acest roman este încărcat cu lecții de viață, cu greșeli adolescentine din care putem extrage și învăța ceva. Este o carte despre secrete, despre lucrurile pe care le ascundem adesea de cei dragi și despre consecințele inevitabile ale acestor fapte. Este despre familie, prima iubire, legături de prietenie și loialitate, despre greșelile ireversibile pe care le facem cu toții ― adolescenți și adulți ―, și despre răzbunare.

E o carte care descrie într-un mod foarte realist răutatea și invidia fetelor care, aflate la vârsta pubertății, se transformă în niște monștri capabili să ucidă. Unele porțiuni din carte au fost asemănătoare cu Gossip Girl și scot în evidență influența internetului în viața tinerilor, impactul pe care îl au bârfele și minciunile postate pe rețelele de socializare, care pot induce foarte ușor starea de depresie și anxietate.

Cititorului îi sunt oferite zâmbete pline de bârfă, priviri pline de ură și schimburi de replici tensionante, care adâncesc interesul pentru aflarea câtor mai multe informații cu privire la persoana din spatele morții protagonistei. Toată lumea pare vinovată, toată lumea are ceva de ascuns, dar cine s-a lăsat pradă furiei pentru a ucide?

Relația mamă-fiică, dintre Kate și Amelia, este bine valorificată și subliniază întocmai legăturile existente între părinți și copiii lor adolescenți, atmosfera tensionantă și certurile iscate din cauza diferențelor de mentalitate. Evoluția celor două protagoniste este vizibilă pe parcursul romanului și deși este prea târziu pentru a mai putea repara ceva în relația lor, cititorii pot observa o împăcare la final, chiar și doar de natură sufletească.

Dar dacă relația ei cu Amelia nu fusese atât de bună pe cât credea? Dacă nu o cunoscuse pe Amelia atât de bine, până la urmă?

Povestea se împarte între prezent și trecut, fiecare capitol fiind relatat fie de Amelia, fie de mama sa, Kate, cu excepția celor în format epistolar, care sunt construite sub forma mesajelor pe mobil sau a postărilor pe Facebook sau blog. Această metodă a fost bine aleasă de autoare, deoarece se poate urmări în paralel viețile și acțiunile mamei și fiicei, primind ca bonus și schimburi de mesaje între Amelia și „prietenii” săi.

Personajele din acest roman sunt atât de palpabile, cu atât de multe fațete, încât nu le poți deosebi adevărata identitate ascunsă în spatele straturilor de aparențe. Autoarea a creat caractere puternice și slabe, a diversificat prin personalități diferite și contrastante și a reușit să ilustreze întocmai prototipuri de persoane smulse din lumea reală.

Sentimentele și emoțiile sunt nuanțate. Gelozia, ura, trădarea, admirația și dragostea sunt cele care descriu cel mai bine această carte, iar dacă ar fi să vă ofer un motiv pentru care ar trebui să citiți acest roman, atunci acesta ar fi unul convingător. O carte care te trece prin toate stările posibile este cu siguranță una suficient de bună încât să vă rămână în inimă și minte mult timp după ce ați terminat-o.

Reconstituind-o pe Amelia este una dintre acele cărți pe care o recomand a fi citită atât de către părinții adolescenților, deoarece este brutal de realistă și îi va pune pe gânduri pe aceștia cu privire la acțiunile propriilor copii, dar și de către adolescenți pentru că sunt evidențiate elemente de zi cu zi prezente în viața oricărui tânăr, precum certurile constante cu părinții, fluturii în stomac, rivalitățile și prietenii care nu sunt întotdeauna ceea ce par, și multe altele.

Pentru că, firește, era vina lui Kate că Amelia murise. Că se omorâse. Era treaba unei mame să-și apere copilul, chiar și de el însuși. Iar Kate eșuase irevocabil, complet și odios.

Amelia pare a fi adolescenta perfectă. Copilul minune pe care toți părinții și l-ar dori. Excelează la învățătură, se implică în tot ceea ce ține de școală, iubește literatura și are rezervat un viitor strălucit. Așa să fie oare? Pe lângă ceea ce aparențele arată, în spatele adolescentei perfecte stă o fată singuratică, refugiată în cărți, care nu se poate lăuda cu prea mulți prieteni. Singura sa amică din copilărie, Sylvia, este foarte diferită de dânsa, însă se completează reciproc ca două picături de apă.

Kate, mama Ameliei, pare de asemenea o femeie împlinită, care are tot ce-și dorește: are un job bine plătit, fiind o avocată foarte apreciată de către colegii săi, și o fiică exemplară și cuminte. Însă, toate acestea vin cu un preț. Kate nu doar că nu are timp suficient pentru a-l petrece cu fiica sa, ci nici nu îi poate fi alături în perioada cea mai critică a sa, adolescența.

Nu o învinovățesc pe mama pentru că trebuie să muncească. Are un job și e foarte bună la ceea ce face. De cele mai multe ori sunt mândră de ea pentru asta. Totuși, mă simt singură câteodată.

Acțiunea începe cu imaginea lui Kate aflată la birou, primind un telefon urgent de la școală. Se pare că fiica sa conștiincioasă a fost exmatriculată pentru plagierea unei lucrări de literatură. Ceva nu este în regulă. Amelia nu ar încerca niciodată să copieze, mai ales la materia ei preferată. Kate pleacă de la serviciu și se îndreaptă grăbită spre incinta școlii pentru a afla ce s-a întâmplat cu adevărat cu fiica sa.

Însă nu i-a trecut nicio secundă prin minte că ar putea primi o veste și mai rea decât cea a exmatriculării. Vestea că Amelia s-a sinucis aruncându-se de pe acoperișul școlii a fost ca un pumn în stomac. A fost moartea interioară a lui Kate.

Deși potrivit anchetei Amelia s-ar fi sinucis, după câteva zile de la tragicul eveniment, Kate primește un mesaj anonim în care este informată că fiica sa nu a sărit. Acest mesaj tulburător va isca în sufletul ei un război constant, alimentat de ură și dispreț pentru persoana care ar fi putut să o omoare pe Amelia, așa că începe să investigheze de una singură. Caută prin camera ei, descoperă multe bilețele și mesaje suspecte pe rețelele de socializare pe care aceasta activa, și încet încet se va apropia de adevăr.

Amelia s-a sinucis sau a fost omorâtă?

Care este, de fapt, adevărul?