„Codul lui Zoran” ― Ce se ascunde în spatele lebedelor?

Titlu: Codul lui Zoran

Autoare: Corina Ozon

Editura: Herg Benet

Colecție: Cărțile Arven

Nr. de pagini: 240

Disponibilă: aici

Rating: ★★★★★

Am citit acum ceva timp Tentații, o altă carte scrisă de Cristina Ozon şi mi-a plăcut, dar nu pot spune că m-a impresionat într-un anume fel.

Deşi nu aveam cine ştie ce aşteptări de la Codul lui Zoran, ei bine, pot spune că de data aceasta Corina a reuşit să-şi pună amprenta pe sufletul meu şi să mă conducă printr-un labirint nesfârşit al emoțiilor. Codul lui Zoran a fost atât de bună, încât a intrat în topul celor mai bune cărți pe care le-am citit anul acesta.

Povestea conturată de autoare a fost captivantă şi cu un iz permanent de mister, iar de la început până la final am simțit un amalgam de sentimente. De la milă pentru soarta nedreaptă a protagonistului, ură şi dispreț pentru răutatea oamenilor, până la admirație pentru curajul şi lupta continuă a unui om simplu care vrea să trăiască, în ciuda condițiilor nefavorabile, şi o împlinire sufletească care, însă nu a durat prea mult. Finalul m-a sfâşiat în totalitate. Am plâns pentru sfârşitul ales de Corina, am plâns pentru un roman bun care nu aş fi vrut să se termine.

Prietenia între Barbu și Zaharia, doi oameni ai străzii care-și împart puținul de mâncare pe care-l au și care se ajută unul pe celălalt, îți înmoaie sufletul. Este cea mai sinceră și frumoasă prietenie despre care am avut ocazia să citesc vreodată în literatură. Faptul că aparțin aceleiași lumi și împart aceeași suferință, îi leagă într-o anumită măsură și-i face să îndure totul mult mai ușor.

Nu aveau nevoie de cuvinte, cei care au trecut prin infern și au ieșit de acolo sunt legați prin fire nevăzute și comunică prin ele. Antene care iau forma sunetelor și se fac înțelese.

Stilul de scriere este simplu, dar bogat în descrieri, iar limbajul este cât se poate de actual. Totul a părut real şi nu am simțit nici măcar o secundă că citesc, de fapt, o ficțiune, ci din contra. Am simțit că trăiesc drama oricărui om pedepsit de soartă. Am empatizat cu personajele, am simțit durerea şi suferința pe care o îndură şi concluzia la care am ajuns este aceea că autoarea scrie despre realități sufocante şi alege să spună poveşti cu tâlc, care ascund o morală la final.

Codul lui Zoran este o carte răvăşitoare care te poartă pe străzile unei lumi dezolante şi care te loveşte de realitatea cruntă camuflată într-o poveste fictivă. Acest roman este definiția literaturii române contemporane de calitate, care ar putea concura chiar şi cu multe capodopere existente în programa şcolară.

Singurul minus pe care îl are acest roman (dacă îl pot numi aşa) este că are prea puține pagini. Am devorat cele două sute patruzezi de pagini fără să mă opresc şi am simțit o dezamăgire profundă când am răsfoit şi ultima pagină. Voiam mai mult de la poveste. Aveam nevoie de mai mult.

Recomand romanul Corinei Ozon din tot sufletul. Cartea vă promite că veți avea parte de o lectură zbuciumată, în care conspirațiile și misterul lui Zoran reprezintă doar vârful piramidei. O carte cu și despre oameni, despre viață, care aici este un fel de personaj negativ ce-ți dă palmă după palmă, și despre realitatea care este învelită într-un strat subțire de ficțiune.

Dacă v-am făcut curioși cu privire la Zoran și la codul lui secret, te invit să pășești alături de Barbu într-o călătorie periculoasă, unde nimic nu este ceea ce pare.

P.s.: Vei avea nevoie de multe șervețele pe parcursul lecturii, pentru că totul este, pur și simplu, prea dur.

Barbu este un om al străzii, care încearcă să-și ducă zilele în ciuda condițiilor nefavorabile în care trăiește. Dar nu a fost întotdeauna așa. Barbu era pe vremuri un bărbat respectabil, inginer de profesie, având o soție și cu un copil. Însă din cauza băuturii și a jocurilor de noroc, acesta a decăzut moral, ajungând să împrumute bani de la cămătari. Deoarece acest lucru putea să-i pună familia în pericol, într-o zi decide să plece cât mai departe de soție și copil, pentru a nu le afecta viitorul.

Viața lui nu va fi deloc ușoară. Însă Barbu reușește să iasă din mizerie și să fie respectat de societate, deoarece este muncitor și ambițios. Își împarte timpul cu Zaharia, un alt bărbat care împărtășește o poveste a vieții emoționantă. Totul pare să plictisitor în viața lui Barbu și fiecare zi este la fel.

Însă totul se schimbă atunci când acesta primește un costum drept pomană de la soția unui bărbat misterios. Costumul aduce intrigă în viața lui Barbu, în buzunar aflându-se o invitație la un eveniment și o scrisoare semnată cu un M. Decide să meargă și să se simtă pentru câteva ore un bărbat respectat.

La acel eveniment, Barbu descoperă semnificația lebedei care era atașată costumului, fiind astfel simbolul unei organizații secrete. Șeful acestui grup este Zoran, bărbatul al cărui costum este purtat acum de Barbu. Protagonistul nostru va fi implicat într-o „vânătoare” periculoasă a celorlalte trei lebede, scopul fiind descifrarea codului pe care Zoran l-a ascuns.

Lebăda are foarte multe sensuri. Reprezintă iubirea și războiul. E un simbol solar, prin gâtul lung, al gingășiei, dar și al puterii. E o pasăre cu foarte multe sensuri. Simbolizează fidelitatea, pentru că se știe că lebedele cupluri nu se înșală până la moarte. Și mai e legenda că ea cântă o singură dată, înainte de moarte.

Va putea Barbu să-și găsească un rost în viață?

Ce cod ascunde Zoran și de ce?