Interviu - Livia Furia, autoarea cărții „Hotarul”

 Livia a scris romanul Hotarul. Jocul de-a moartea printre vii, apărut la editura Celestium.

1. Cum de puteți să scrieți despre demoni? Acesta este genul dumneavoastră preferat? 

Cum era reclama aia? "Asta visez... Asta pictez..." Am multe vise interesante și pe cele mai multe încerc să le transform în fragmente de carte. Da, sunt genurile preferate: fantasy,  iar acum SF cu un strop de umor negru să mai îndulcească momentele tensionate.

2. Ce ne puteți spune despre cărțile dumneavoastră: Hotarul și Choice, care va fi publicată în curând? Cum au luat naștere aceste romane? 

Inainte să scriu cărți am folosit foarte mult introspecția, iar când m-am plictisit de asta mi-am folosit imaginația pentru a derula filme în minte,  Hotarul și Choice, ultimul meu roman, sunt acele filme transcrise pe hârtie.

3. Pentru a scrie o carte de groază, vizionați mai întâi un film, iar apoi transmiteți sentimentele în carte? 

Nu. Pentru a scrie o carte grozavă mă așez în pat, închid ochii și îmi imaginez scenele. Sunt foarte vii, cu dialoguri savuroase. De multe ori uit ideile până ajung să le scriu și asta este una dintre părerile mele de rău.

4. Un autor niciodată nu se înfricoșează de ceea ce a scris?

Ah! Ba da! Când am scris Lumea de Dincolo, prima carte mai dark, mi-a fost frică la scenele în care personajul principal era atacat.

5. Ce alte pasiuni mai aveți?

Inainte aveam ca pasiune somnul de dupa-amiaza, starea de după oversleeping, pe care o forțam prin diferite metode, cititul,  provocarea de experiente OBE și creșterea animalelor. Dupa 15 ani am renunțat la creșterea animalelor.

6. De când ați început să citiți acest gen de cărți?

Horror citesc de pe la 13-14 ani. Și pe vremea aceea chiar nu aveam posibilitățile de a alege pe care le au tinerii din ziua de astăzi. La fel SF, polițist, thriller. Abia pe la 20 de ani am trecut pe romantice și dupa am citit foarte mult motivaționale.

7. În Hotarul de ce ați ales să le atribuiți unor copii sarcini de adulți?  

Pentru că le-am visat când eram copil,  iar personajele principale din visele mele erau copii.

8. Ce părere aveți despre Iad? Dar despre Rai? 

Mult timp am crezut că nu există. Nici acum nu cred că există așa cum sunt descrise în diverse lucrări religioase. Pentru mine, ideea că un suflet ar petrece eternitatea în iad sau în rai este de neînțeles. Sufletele experimentează în permanență și nu pot rămâne în aceeași stare la infinit.

9. De ce l-ai ales pe Adrian personaj principal și nu pe Răzvan sau pe Miky?  

Adrian este alter-ego-ul meu. Pentru că sunt eroul principal al viselor mele, așa  că am devenit personajul principal al cărților mele.

10. Cum doresc să fie un interviu diferit, vă provoc să ne spuneți un secret despre dumneavoastră.😊

Sunt agnostica. Nu cred în Dumnezeul prezentat de religia creștină și nici în Iisus ca fiind ființa supremă.