Recenzie - „Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată”, de Cristina Nemerovschi

Titlu: Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată

Autoare: Cristina Nemerovschi

Editura: Herg Benet

Nr. de pagini: 412

Disponibilă: aici.

În ziua în care se internează în sanatoriu pentru a-și depăși tulburările de anxietate și pentru a se împăca odată pentru totdeauna cu o traumă din trecut, Anei nici nu-i trece prin cap că se va îndrăgosti fulgerător de un tânăr misterios și fascinant, dar cu care nu poate fi împreună. În timp ce vara se apropie de sfârșit, în decorul uneori idilic, alteori gotic al sanatoriului, Ana se vede prinsă într-un vârtej sofisticat și îndrăzneț, care va deveni și mai tulburător odată cu evenimentul tragic care le schimbă tuturor viețile. O scriitoare depresivă cu tendințe de sinucidere, un fotomodel narcisist, o adolescentă bipolară, un puști rebel și… Ana, care nu-și dorește decât să se regăsească. Împreună sunt Învingătorii.

În primul rând vreau să precizez faptul că iubesc coperta cărții. Știu că nu asta contează cel mai mult la o carte, dar pentru mine contează mult și aspectul exterior. A devenit coperta mea preferată din toate timpurile.

Trebuie să citiți cartea asta neapărat ! M-a răvășit total. Nu găsesc cuvinte potrivite pentru a descrie ceea ce simt acum, după ce am terminat cartea. Mi-e greu să mă despart de personajele create cu măiestrie de Cristina, mi-e greu să mă întorc la propria realitate. Sunt captivă încă în povestea Anei și parcă nu mai vreau să evadez din acea lume.

Acum să trecem la conținut. Protagonista cărții, Ana, o tânără în vârstă de 22 ani este internată într-un sanatoriu din cauza problemelor psihice care au început să o tulbure încă de la moartea mamei sale. Cuprinsă de anxietate și depresie, aceasta se retrage din viața normală pe care o ducea și hotărăște să stea într-un loc ferit de lume, în care să se vindece. În fiecare seară la 6:20, Ana face același lucru : merge la fereastra din baie și fumează un joint, în speranța că îl va revedea pe misteriorul Sin, cel de care s-a îndrăgostit. Va face cunoștință atât cu el, cât și cu iubita lui Sagrada S., o celebră scriitoare de care Ana a auzit și de aici încep întâmplările interesante.

Îmi place faptul că autoarea descrie detaliat fiecare stare a Anei, fiecare emoție și trăire, încât ne putem bucura și noi, cititorii, de o lectură interesantă. Cum sunt adepta stilului subiectiv, deoarece vreau să știu ce gândește personajul principal, evident că am savurat cartea asta.

Personajul pe care l-am îndrăgit cel mai mult nu a fost protagonista cărții, ci Sagri, prietena ei scriitoare. Mi-a plăcut totul la ea, de la descrierea aspectului exterior (fire rebelă), până la opiniile ei în legătură cu diferite aspecte ale vieții. Consider că Sagri a fost cea mai importantă piesă în vindecarea Anei.

Mi-a plăcut și de sora Anei, Cris, o puștoaică de 14 ani, care prin simpla ei prezență schimbă complet atmosfera melancolică. Glumele ei și limbajul pe care îl folosește m-au făcut să râd și să îmi schimb starea pe care mi-a indus-o Ana.

Se întâmplă lucruri ciudate, unul dintre personaje va păți ceva îngrozitor, iar apoi până la sfârșitul cărții începi să bănuiești cam pe toată lumea că ar fi responsabilă de fapta aceea. Nu mai zic de finalul neașteptat, care te va lăsa mască, pentru că nu va fi nimic din ceea ce te-ai așteptat tu. Trebuie să citiți cartea asta și să descoperiți misterul.

Recomand din suflet cartea Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată, scrisă de Cristina Nemerovschi, pentru că merită descoperită de fiecare dintre voi. Ceea ce am învățat din acest roman este că trebuie să trăim fiecare clipă a vieții și să nu avem regrete, pentru că zilele noastre nu vor mai fi niciodată cum au fost.