20 feb. 2017

Recenzie - „Fata de la nord de ziuă”, de Alexandru Voicescu




  • Numele cărții : Fata de la nord de ziuă
  • Autor :Alexandru Voicescu
  • Editura : Herg Benet
  • Nr. de pagini : 272
  • Disponibilă : aici

Descriere : 


După moartea tragică a soției sale, Gérard – un profesor francez de istorie a artei – decide să se retragă o perioadă în nordul îndepărtat al Europei. Liniștea pe care o caută în meditație printre fiordurile Norvegiei este întreruptă de întâlnirea accidentală cu o tânără ce urmează cursurile unei stranii școli locale de fotomodele, a cărei deviză este „Sine Anima”.

„Niciun drum nu seamănă complet cu un altul, așa cum nici viețile noastre nu sunt identice în fiecare zi. Trebuie doar să îți reamintești cine ai fost în clipa respectivă și vei ști și unde ai fost.“


Părerea mea :  


         Încă de când am văzut coperta acestei cărți, am știut că trebuie să pun mâna pe ea. M-a atras și titlul, care pentru mine reprezenta un mister ce trebuia să-l descopăr. Cine e fata de la nord de ziuă ? 

         Stilul autorului m-a surprins prin complexitatea limbajului și descrierea amplă a evenimentelor, care sunt împărțite pe două planuri : în primul plan acțiunea se desfășoară în Norvegia, iar în al doilea plan în Franța. Legătura dintre cele două planuri o veți afla mai spre finalul cărții. Este o lectură ce îți lasă multe semne de întrebare și sincer, nu m-am putut opri până nu am înțeles de fapt ce se întâmplă cu adevărat, nu m-am oprit până nu am aflat adevăratul mesaj al cărții. 

         Cartea îl are în prim plan pe profesorul francez de istorie a artei, Gerard, care și-a pierdut soția într-un accident. Aflându-se în Norvegia pentru a se desprinde de lumea obișnuită, acesta încearcă să se sinucidă, dar fără reușită. Gerard este salvat de o misterioasă fată, studentă a unei școli de modă din împrejurimi. Acesta se trezește la Colegiul Angello, un loc plin de fete frumoase, însă el este interesat doar de fata care i-a salvat viața, așa că încearcă să o găsească. Cum nu i-a văzut chipul, misiunea acestuia pare cam dificilă.

         În prima parte a romanului ne sunt dezvăluite amănunte cu privire la traiul pe care îl duc fetele la misteriosul colegiu, cum sunt pregătite acestea pentru a ajunge fotomodele și prin ce trebuie să treacă pentru a reuși : Curele și Coșmarurile, dar și Studioul. La început aceste concepte mi se păreau ciudate și nu prea am înțeles sensul acestora, dar apoi totul părea să prindă contur.

         Diferită de restul fetelor, Fata, al cărui nume nu îl aflăm decât spre final, este singura care poate părăsi Colegiul, iar destinul ei parcă era deja scris : avea să-l salveze pe Străinul care mai târziu avea să îi "invadeze" mintea. Deși la început avea o concepție diferită cu privire la simțuri, emoții și sentimente, vom putea observa pe parcursul cărții evoluția fetei.


"Am voința unei pietre.Sunt piatră.Pietrele nu simt, pietrele nu vorbesc, pietrele nu au dureri."

         Când Gerard încearcă să plece de pe teritoriul Colegiului, se pare că de fapt ajunge într-o cu totul și cu totul altă lume. Nu mai este în Norvegia, ci în Paris. Ciudat, nu ? Așa mi-am zis și eu. Dar nu mai bine aflați voi ce se întâmplă cu adevărat cu Gerard ? Sunt sigură că vreți să descoperiți singuri povestea profesorului francez.

         De obicei, eu intuiesc finalul unei cărți. Îmi place să urmăresc indiciile și să dau cu presupusul, dar se pare că Fata de la nord de ziuă m-a cam păcălit. Nu mă așteptam la un asemenea final nici în ruptul capului. Să vă mai spun că m-a impresionat ? Cred că se subînțelege. Mi-a plăcut absolut totul la cartea scrisă de Alexandru Voicescu. De la modul în care a îmbinat cele două planuri, până la personajele frumos conturate și bine definite. Nu i-am găsit niciun defect. 

         Pentru mine, este cartea perfectă pentru a te ține captiv și a ieși din atemporalitatea obișnuită. Sunt sigură că și vouă o să vă placă, mai ales dacă iubiți misterul. Consider că nu am găsit cuvintele potrivite pentru a descrie această capodoperă, dar sper că v-am stârnit interesul și sper să îi dați o șansă. 

         


Nota mea pentru această carte este 5/5.




                                                                                                                             Kisses,
                                                                                                                                                 Dweenie

8 comentarii:

  1. wow, chiar ca aceasta carte este un adevarat mister, de la titlu, pana la personaje...trebuie sa fac rost de aceasta carte, mai ales daca o parte din actiune are loc in Paris, orasul meu preferat

    RăspundețiȘtergere
  2. <3 Alta carte minunata..Sper cat mai curand sa fac rost de ea..M-ai facut asa curioasa..asa misterioase personajele.. Si ce coincidenta Maria Ancuta si orasul meu preferat este tot Paris :)) .Sunt asa fericita ca am dat de pagina voastra <3.De cand va urmaresc lista mea cu carti de citit s-a triplat. Sper sa am timp cat mai curand sa le citesc pe toate...cand mi le voi cumpara nici nu stiu cu care sa incep..toate par asa interesante si palpitante <3 Geniala recenzia <3

    RăspundețiȘtergere
  3. Superba recenzie,superba carte...Abia aștept sa o citesc.Vreau sa deslușesc misterul acestei cărți. ❤❤❤

    RăspundețiȘtergere
  4. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  5. Wow, Dweenie! Nici nu știam că e așa frumoasă această carte, dar după ce ți-am citit recenzia e clar: trebuie să o cumpăr.

    RăspundețiȘtergere
  6. Aş vrea s-o citesc într-o zi, s-au spus lucruri frumoase despre ea.

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu am citit cartea, dar cuvantul " mister" imi spune sa o fac :)

    RăspundețiȘtergere
  8. E destul de ciudățică, dar merită o șansă. Pare destul de interesantă

    RăspundețiȘtergere